Psihologia copilului după moartea unui părinte

Cum reacționează copilul, în funcție de vârstă, în cazul în care este vorba despre moartea unui părinte

Reacțiile copilului ce are între 3-4 ani

Până la această vârstă, un copil nu poate conștientiza că unul dintre părinți nu mai este în viață și nu îl mai vede zilnic. Cu toate acestea, specialiștii sunt de părere că inclusiv copiii mici (începând chiar de la 18 luni) pot avea reacții în cazul în care unul dintre părinți a decedat, cel mai adesea fiind vorba de apariția unor stări (inconștiente însă) de agitație, de crize mai frecvente de plâns, de diminuare a apetitului sau chiar de tulburări digestive.
După vârsta de 3 ani însă, copilul poate începe să-l caute prin casă pe părintele dispărut și nu își mai găsește parcă locul. Rolul părintelui rămas în viață va fi să mențină, pe cât posibil, rutina zilnică a copilului, să-i acorde cât mai multă atenție și să-i ofere din plin afecțiune.

Reacțiile copiilor între 4 și 6 ani după moartea unuia dintre părinte

În cele mai multe dintre cazuri, copiii de această vârstă știu că moartea este același lucru ca și somnul. În plus, unii dintre ei pot crede că unul dintre părinți a murit pentru că nu au făcut un anumit lucru, spre exemplu pentru că nu au vrut să stea cu părintele respectiv și să deseneze, pentru că nu s-au jucat destul etc.. Dacă al vostru copil are o asemenea convingere, este necesar să se discute cu el și să i se spună că nu are nicio vină pentru ce s-a întâmplat cu părintele său.
Deși este foarte dificil, părintele rămas în viață ar trebui să-i explice micuțului că Mama sau Tata a murit, că nu se va mai putea întoarce niciodată. Asigură-l că acest fapt nu înseamnă că nimeni nu va mai avea grijă de el sau că va rămâne singur.
În același timp, va fi util pentru copil să aibă acces la toate lucrurile pe care le-a făcut cu părintele respectiv, să-și poată reaminti oricând clipele minunate petrecute cu acesta.
La fel ca și în cazul copiilor mai mici, este extrem de important ca un copil rămas fără un părinte să beneficieze de aceeași rutină zilnică, să aibă parte de cât mai multă atenție și grijă. Chiar și așa, este foarte posibil ca micuțul să se confrunte cu tot felul de stări de agitație, cu tulburări de somn, cu tulburări de apetit, cu tulburări digestive, cu enurezis, cu crize emoționale. Dacă acestea devin tot mai severe și nu se ameliorează treptat, luați neapărat legătura cu un specialist.
Este recomandabil și ca educatoarea/învățătoarea să fie puse în gardă în legătură cu stările prin care trece micuțul, în condițiile în care și ele l-ar putea să treacă mai ușor peste trauma morții unuia dintre părinte.

Citește și: Anxietatea la copil: simptome și tratament

Reacțiile unui copil de 6-8 ani după moartea unuia dintre părinți

La această vârstă este dificil pentru copil să înțeleagă realitatea morții. Mai mult, va interveni și problema întrebărilor care vor fi puse de prieteni, de colegi. De aceea, copilul trebuie învățat să spună doar atât „Mama/Tata a murit".
Printre cele mai comune reacții ale unui copil de 6-8 ani, după moartea unui părinte, se numără: crizele de plâns, apariția furiei (aceasta se poate manifeste fie asupra părintelui rămas în viață, fie asupra cadrului didactic sau chiar asupra unor colegi de școală, prieteni sau medici pe care i-a văzut înainte de moartea părintelui), pierderea dorinței de a-și continua hobbie-urile, scăderea capacității de concentrare, apariția durerilor de cap, de stomac, a tulburărilor de somn.
Prima măsură pe care ar trebui să o luăm pentru ca un copil între 6 și 8 ani să treacă mai ușor peste moartea unui părinte va fi să-l ajutăm să gestioneze furia și supărarea. De asemenea, va trebui să-l asigurăm permanent că nu este singur, că sunt mulți oameni care-l iubesc și care-l vor ajuta.
Nu în ultimul rând, dacă va simți nevoia, discutați despre lucrurile plăcute pe care le-ați făcut când părintele decedat era în viață. Asigură-l să astfel de experiențe minunate se pot repeta chiar dacă ați rămas doar voi!

Ce reacții pot avea, după moartea unuia dintre părinți, copiii ce au între 9 și 12 ani

Copiii de această vârstă au înțeles deja ce presupune moartea. De aceea, ei vor suferi mai profund decât cei mai mici în situația în care își vor pierde unul dintre părinți.
Un alt lucru dificil pentru ei va fi să se confrunte cu ceilalți copii de vârsta lor, care le vor pune tot felul de întrebări, se pot simți neajutorați și deznădăjduiți.
Unii copii pot deveni mai închiși în sine, vor avea tendința să socializeze tot mai puțin tocmai pentru a evita să audă întrebări legate de părintele decedat. Alții pot deveni mai rebeli, mai dornici să sfideze autoritatea și implicit vor începe să aibă tot felul de probleme la școală.
Un alt fenomen ce poate fi legat de psihologia copilului ce se confruntă cu moartea unuia dintre părinți este și acesta: va fi tentat să-și asume rolul părintelui dispărut. Acesta nu trebuie însă încurajat să continue în această direcție, ci doar i se va permite, de către părintele său, să ajute în anumite situații.
Foarte important va fi să ne asigurăm că al nostru copil va avea un program care să-i permită să se relaxeze, să nu-l copleșim cu prea multe sarcini, să-i dăm libertatea de a-și urma pasiunile, de a se bucura de viață.
Dacă simte nevoia să discute cu noi despre moartea celuilalt părinte, este necesar să-l ascultăm și să-l asigurăm că totul va fi bine, că nu este singur.
În situația în care copilul nu își revine, este necesar să apelăm neapărat la un ajutor specializat.

Citește și: 10 semne că al tău copil suferă de depresie

Ce se întâmplă cu adolescenții după moartea unuia dintre părinți

Pe măsură ce copilul crește, durerea resimțită la dispariția unuia dintre părinți va fi din ce în ce mai mare.
Adolescentul se va simți practic pierdut, va simți că a rămas singur și chiar că ar trebui să ia rolul părintelui ce nu mai este viață. Rolul celuilalt părinte și al familiei în general va fi să-l susțină cât mai mult, să-l asigure de sprijinul permanent și să nu-l lase să se împovăreze cu responsabilități prea mari pentru vârsta sa.
În același timp, un adolescent trebuie lăsat să-și exprime emoțiile resimțite, să poată discuta oricând despre ceea ce simte.
Dacă nu se va proceda așa, va crește riscul ca adolescentul să devină deprimat sau chiar mai rău, să intre în vreun anturaj periculos sau chiar să aibă vreo tentativă de suicid. Orice schimbări semnificative apărute în comportamentul său nu trebuie neglijate. Cea mai bună soluție va fi să se ia legătura cu un specialist.

Cum poate fi ajutat un copil să depășească trauma morții unuia dintre părinți

Pentru părintele rămas în viață nu va fi deloc ușor să facă față noii situații, cu atât mai mult cu cât și el se confruntă cu o durere imensă. Este esențial să te lași și tu să suferi, acceptă ajutorul celor din jur și nu uita să ai grijă și de tine. Numai așa îi vei putea fi alături copilului pentru a depăși împreună această grea încercare!
Psohologii ne îndeamnă, pentru a ne ajuta cât mai mult copilul să-și revină după trauma suferită de moartea celuilalt părinte, să procedăm după cum urmează:

Să încercăm să promovăm cât mai mult ideea de continuitate

De pildă, va fi foarte bine să ne menținem rutina zilnică acasă, dar și să ne continuăm activitățile obișnuite din viața de zi cu zi. Astfel, copilul se va simți în siguranță.
În plus, se va discuta cu cadrul didactic al copilului despre ce s-a întâmplat, întrucât și acesta l-ar putea ajuta pe copil să depășească șocul.

Oferă-i copilului cât mai multă atenție și afecțiune

Străduiește-te să stai cât mai mult cu copilul, să-l alinți și să te ocupi de el. Va fi foarte important ca micuțul să simtă că, chiar dacă mama/tata nu mai este în viață, el este în continuare iubit și îngrijit.
În plus, ai grijă ca și ceilalți membri ai familiei să-i ofere copilului dragoste și atenție. Va fi mai ușor pentru el să treacă peste traumă dacă va simți că toți îi sunteți alături.

Copilul are nevoie să simtă că există încă o legătură cu părintele decedat, dar că are o legătură puternică și cu cel rămas în viață

După moartea unuia dintre părinți, copilul poate avea senzația că tot universul său s-a prăbușit, că practic nu mai are o familie. Din acest punct de vedere, rolul părintelui rămas în viață va fi să-și asigure copilul că nu s-a întâmplat așa, că nu a rămas singur, că va beneficia în continuare de o familie și că are dreptul să-și manifeste sentimentele față de ceea ce s-a întâmplat.
În acest scop, psihologii ne îndeamnă să ținem cont de următoarele indicații:
• Să-i oferim copilului o informație adecvată despre ceea ce presupune moartea (desigur, în funcție de vârsta pe care o are copilul)
• Să-l lăsăm să-și exprime temerile
• Să-l asigurăm că nu este vinovat de moartea părintelui respectiv
• Să-i creăm sentimentul de securitate
• Să-i respectăm modul în care alege să-l plângă pe părintele dispărut
• Să-l includem în acitivitățile ce-l vor comemora pe cel dispărut (dacă va dori acest lucru)
• Să-i creăm oportunități pentru a-și reaminti de părintele decedat

Poate fi nevoie să  ne ducem copilul la un specialist

Experții au constatat, mai ales în cazul copiilor mai mari, că aceștia pot avea tendința de a-și ascunde din stările/emoțiile resimțite după moartea unui părinte pentru a-l proteja pe celălalt.
Dacă sesizăm că al nostru copil procedează așa, precum și dacă vedem că reacțiile/simptomele descrise mai sus nu se ameliorează după un timp, iar copilul pare că nu își mai revine, este necesar să ne adresăm unui specialist .
Nu trebuie să excludem nici posibilitatea de a ne duce și noi la un specialist pentru a ne găsi resursele interioare care să ne dea puterea să-l ajutăm așa cum trebuie și pe copilul nostru.

Voi știați până acum cum reacționează un copil după moartea unuia dintre părinți?

Surse:
www.hospicenet.org; www.kidshealth.org.nz

Surse poze:
www.pexels.com