5 semne că ai avut în viața ta un părinte „prieten”, care era de fapt pasiv

Nu toți părinții sunt la fel de implicați în creșterea și educarea copiilor. Există părinți care sunt imaturi din punct de vedere emoțional, iar experiența specialiștilor își spune cuvântul în „departajarea” părintelui bun de cel care doar se preface că este bun. Conform doamnei doctor Lindsay C. Gibson, există mai multe categorii de părinți și anume părinții activi, părinții absenți emoțional sau părinții foarte critici.

Părintele imatur din punct de vedere emoțional este caracterizat ca fiind pasiv, dar prin natura lui este foarte distractiv și amuzant în opinia copilului. Orice responsabilitate mai mare îl pune pe fugă pe acest tip de părinte. Datorită naturii lor pasive, părinții imaturi emoțional au tendința de a destrăma familia, punând totul pe umerii celuilalt. Această tipologie de adulți nu respectă promisiunile față de copii și se consideră absolviți de orice responsabilitate parentală. Iată cum îți dai seama dacă și tu ai a fost crescut de un părinte pasiv și cum îl poți recunoaște foarte ușor.

1. Ai simțit că îți este mai mult prieten decât părinte

Comparativ cu celălalt părinte, care de multe ori te pedepsește, țipă sau te ignoră atunci când greșești, părintele pasiv este imatur, îți poate fi prieten și te simți bine în preajma lui. Această tipologie de adulți reprezintă prietenii ideal atunci când copiii se supără pe celălalt părinte, dar și partenerii perfecți de joacă. În loc să țipe la copilul lor, părinții pasivi se retrag și lasă totul în seama celuilalt, ezită să-și dea cu părerea în situații exreme sau să ofere sfaturi celui mic.

6 semne ca esti un parinte toxic. Multi nici nu-si dau seama!

2. Nu-i poți împărtăși sentimentele și trăirile tale intime

În cazul în care ai fost crescut de un părinte pasiv, știi foarte bine că nu îi poți împărtăși decât emoțiile de bucurie și reușitele tale, pentru că tristețea, mânia și celelalte sentimente îl agită și nu fac altceva decât să-l îndepărteze de tine. Din această cauză, copiii care provin din astfel de familii în care unul din părinți este imatur din punct de vedere emoțional, devin persoane care doresc să facă pe placul tuturor fără a-și susține punctul de vedere sau părerile cu stoicism.

3. Te simți blocat sau lipsit de ajutor în relațiile pe care le ai

Provenind dintr-o familie în care unul din părinți este imatur din punct de vedere emoțional și tu la rândul tău ai putea dezvolta probleme în relațiile tale amoroase sau de prietenie pe viitor. Astfel, ai tendința de a rămâne într-o relație nepotrivită sau care nu te satisface, în care nu există comunicare directă și sentimente pentru că asta ai văzut în familie.

4. Lași viața să își urmeze cursul, în loc să preiei frâiele vieții tale

Un părinte pasiv nu numai că te învață cum să eviți conflictul în relațiile pe care le ai, ci și în alte contexte cum ar fi la locul de muncă sau la școală. Doamna doctor Gibson susține că „atunci când ai crescut cu un părinte pasiv, repercursiunile asupra succesului în carieră sunt foarte mari pentru că acel tip de părinte te-a modelat astfel încât să ai orientare pasivă în viață și să lași lucrurile să treacă pe lângă tine”. Din experiența profesională a doamnei doctor, părinții pasivi nu înțeleg ambițiile, emoțiile sau țelurile copiilor lor, din această cauză cei mici cresc și devin adulți cărora le este frică să își schimbe cariera atunci când nu mai sunt mulțumiți, să se mute într-o altă țară sau chiar să divorțeze.

Tu esti un părinte toxic? Sau ai fost crescut de unul?

5. Îți este foarte greu să ceri mai mult de la cineva

Dacă ai crescut în aceeași casă cu un părinte pasiv, cu siguranță acum îți este extrem de dificil să-ți ceri drepturile la locul de muncă, să ceri o mărirea salarială sau chiar să ceri o banală răsplată, care ți se cuvine.

Fără doar și poate, un părinte pasiv mu este deloc un model demn de urmat, un model bun, un adult care poate avea un impact pozitiv asupra vieții copilului. Un părinte pasiv este doar acel tată sau acea mamă amuzant/ amuzantă cu care te joci, cu care îți împărtășești bucuria și căruia îi ascunzi tristețea și care întârzie de cele mai multe ori chiar și la ziua ta de naștere.