Povestile: cum functioneaza si de ce le citim copilului?

"Basmele si povestile sunt mai mult decat niste aventuri cu suspans care incita imaginatia si il tin pe micut ocupat. Dincolo de scenele cu urmari si salvari in ultimul moment, se ascund drame serioase ce reflecta evenimentele care au loc in lumea interioara a copilului" (Sheldon Cashdan, psiholog si profesor de psihologie la Universitatea Massachusetts, in cartea Vrajitoarea trebuie sa moara).

Povestile: de ce le citim copilului?

Atractia initiala exercitata de o poveste ori de un basm sta in capacitatea lui de a incanta si de a distra. Dar de ce captiveaza in asemenea masura? Pentru ca alunga presiunea interioara, anxietatea copilului, sentimentele de inadecvare.

Chiar si noi, adulti, dar mai ales copiii, avem nevoie de gingasie. Toti avem lucruri care ne sperie sau ne rusineaza la noi insine. Ele sunt acele umbre ale noastre, pe care le-am sterge cu radiera de pe autoportretul nostru, daca am putea. Sunt defecte si slabiciuni pe care personajele din povesti le iau asupra lor. Astfel, noi le putem privi "neobservati". Sa fii mincinos, lenes, viclean, rau, lacom, este ceva condamnabil. Nimeni nu isi doreste un sot, o mama, un prieten sau un copil asa. Atunci, basmele ne ofera pe tava astfel de exemple negative: spanul, capcaunul, fata cea lenesa, mama vitrega, Ionica mincinos, copilul neascultator, tatal cel prost, fratii cei invidiosi.

"Basmele rezolva astfel de lupte, oferindu-le copiilor o scena pe care ei sa isi poata derula conflictele interioare. Ascultand un basm, copiii proiecteaza in mod inconstient parti din ei insisi asupra diferitelor personaje din poveste. Regina cea rea din Alba-ca-Zapada, de exemplu, este incarnarea narcisismului. Iar tanara printesa, cu care se identifica cititorii, intruchipeaza partile din Sinele copilului, care se lupta sa invinga aceasta tendinta.

Infrangerea reginei reprezinta un triumf al fortelor pozitive din Sine. Mascand bataliile intre diferitele parti ale Sinelui, drept lupte intre personajele din poveste, basmele ofera copiilor o modalitate de rezolvare a tensiunilor interne" (Sheldon Cashdan).

Povestile: cum functioneaza?

"Basmele se adreseaza unei predispozitii nesanatoase din Sine. Imediat ce mergem dincolo de "a fost odata ca niciodata", descoperim ca basmele vorbesc despre vanitate, lacomie, invidie, pofte sexuale, inselaciune, aviditate, lene - cele sapte "pacate de moarte" ale copilariei.

Fundamentul "pacatos" al basmului ne ajuta sa intelegem de copiii reactioneaza la ele cu asemenea fervoare emotionala. Si de ce anumite basme devin favorite. O poveste ca Alba ca Zapada, de exemplu, poate avea o semnificatie specifica pentru un copil care se confrunta cu probleme legate de cum arata si daca este placut de ceilalti. Aceste lucruri preocupa in mod intim copiii. Grija obsesionala pentru cum arata, a diabolicei mame vitrege, este cea care oglindeste la propriu acest interes.

In mod similar, copiii care provin din familii in care exista o rivalitate intensa intre frati sunt atrasi de povesti ca Cenusareasa, in care invidia este o continua problema" (Sheldon Cashdan).

Povestile alunga frica de abandon a copilului

Aceste impulsuri rebele si negative pe care le resimt copiii alimenteaza ceea ce este, probabil, cea mai mare frica a copilariei: abandonul. Sa fii abandonat, sa fii lasat pe cont propriu cand nu te poti apara, este o perspectiva terifianta pentru cei mici. Sunt rau, asa ca mama o sa ma paraseasca.

Uneori, parintii, in mod nechibzuit, incurajeaza aceasta frica de abandon, ca sa ii faca pe copii sa fie cuminti: Daca nu vii chiar in momentul asta, eu plec si te las aici! sau O sa va las si o sa plec, plec si nu ma mai intorc! Copiii foarte mici se tem, de asemenea, ca parintii ii vor vinde sau ca ii vor da altcuiva daca nu sunt cuminti.

"Asa ca fantasma abandonului, ca pedeapsa pentru ca esti rau, il ameninta constant pe copil. Dar este greu sa fii bun, iar cei mici sunt adesea victime ale unor tendinte pe care nu le pot controla sau intelege pe deplin. De aceea, a citi basme copiilor are un efect linistitor. Pe de o parte, prezenta parintelui il ajuta pe copil sa faca fata pasajelor inspaimantatoare. Apoi, ea ii comunica micutului ca impulsurile si gandurile sale rebele nu vor face ca el sa fie respins" (Sheldon Cashdan).

Basmele pentru copii si valoarea lor terapeutica

Pentru copii, este dificil sa constate neputintele si fortele contrare din propria persoana. Vreau sa fiu bun, dar sunt un copil rau. O iubesc pe mama, dar tot nu vreau sa fac ce imi spune. Ma bucur ca am un fratior, dar imi vine sa il duc peste mari si tari si sa il las acolo, ca plange mult si toata lumea il iubeste pe el. Un copil este bulversat atunci cand are sentimente complexe. El se sperie si se autoinvinovateste. Crede ca este ceva in neregula cu el, ascunde ce simte si nu se destainuie. De aceea, basmele ii arata ca mai sunt si altii care fac si simt asa, sau chiar mai rau.

?

De aceea, basmele vorbesc in locul copilului. Sunt ca o muzica pentru sufletul lui tulburat. Numai cand vorbesti despre ceea ce te sperie si despre secretele urate, deja te simti mai bine. In cazul celui mic, el nu poate vorbi despre acest secrete: fie nu intelege prea bine ce simte, fie nu stie cum sau cui sa ii spuna, fie ii este frica. De aceea, basmele ii ies in intampinare si traduc temerile si secrete lui, pentru ca el sa se dezpovareze de ele. Basmele sunt si o exorcizare. Il ajuta pe copil sa faca fata conflictelor interioare cu care se confrunta in procesul de crestere.

Basmele pentru copii si modelele de comportament

Basmele dau speranta. Ele repun copilul pe picioare. Pentru ca ofera intotdeauna si exemplul pozitiv. Personajele bune si personajele rele. In mod inconstient, ne recunoastem in personajele rele. Putem sa le acuzam, sa le displacem, chiar sa le uram. In acest fel, scapam de autoacuzarea aceea care ne face rau. Putem chiar sa radem de ele. Si ne bucuram atunci cand binele invinge.

Personajele pozitive sunt un alter-ego. Ne identificam cu ele. Este ca si cand partea buna din noi preia fraiele si o domina pe cea rea. Acest proces are loc in mod activ, dar neconstientizat, in copil. El gaseste o rezolvare la conflictele sale interne. Primeste speranta, un model de comportament si incredere in sine.

Tocmai de aceea, basmele si povestile pot inlocui cu efect cearta sau discutiile moralizatoare! Copiii reactioneaza chiar mai bine si mai repede la o poveste cu talc, la un basm cu lupta dintre bine si rau, decat la o discutie explicativa din partea mamei, de genul aici ai gresit, uite cum ar trebui sa faci.

Pentru ca ei sunt foarte sensibili la critici! Pana pe la varsta scolara, copilul oricum inclina sa se invinovateasca pentru evenimente care nici macar nu tin de el. Apoi, copii sunt deosebit de receptivi la metafore. Trec totul prin filtrul afectiv, intuitiv. O poveste vorbeste pe limba lor, pe cand o discutie explicita si structurata este mai greu digerabila.

Povestile: cum ii ajuta pe copii?

"La gradinita, noi ne cream deja un obicei. Cand un copil are un comportament neadecvat - bate un alt copil, deranjeaza masa, plange mereu cand trebuie sa imparta jucariile cu alti copii, minte sau fura, cauti o poveste care sa se potriveasca. Sau un diafilm, sau un desen animat.

Ii intreb pe copii: ce personaj din desene sau din povesti, pe care il stim noi, ne poate ajuta sa intelegem: ce se intampla aici, cum se simte Mihai cand i se ia jucaria, ce il supara pe Bogdan si de ce este el nerabdator cand loveste cu piciorul si smulge jucaria?? Incerci sa eviti cat mai mult acuzele directe si este greu, pentru ca cei mici sunt lezati, plang, sunt pretentiosi. Este si un truc, sa le distragi atentia si sa ii mobilizezi in altceva, pe toti daca se poate. Si sa ii intelegem pe protagonistii conflictului, fara sa etichetam. De multe ori, cream impreuna o poveste, daca nu gasim una potrivita" (Mariana Radu, educatoare in Braila).

"Cei mici pun invariabil intrebari cand asculta un basm: De ce o lasa alba ca Zapada pe mama vitrega sa intre in casa? De ce moare vrajitoarea? Atragand atentia copilului asupra "pacatului" din poveste, parintii si educatorii pot face din ascultarea unui basm o experienta plina de semnificatii. Feedbackul de acest fel, intr-un context de explorare jucausa, poate amplifica rolul psihologic al basmului. Acela de a rezolva conflictele dintre fortele pozitive si negative din Sine" (Sheldon Cashdan).

Hansel si Gretel: studiu de caz

"Hansel si Gretel, chintesenta povestilor despre autoindulgenta gustativa, arata ce se poate intampla atunci cand apetitul cuiva scapa de sub control. Desi Hansel si surioara lui au motive intemeiate sa le fie foame, ei continua sa devoreze casa vrajitoarei si dupa ce s-au saturat, punandu-se singuri in pericol.

Cand ii cititi povestea unui copil, rugati-l sa dea exemple de pericole din viata reala, asociate cu excesul de mancare. Cum ar fi durerile de burtica sau pierderea apetitului pentru un aliment. Puteti, de asemenea, sa ridicati problema complexa a obezitatii. Este ea intotdeauna rezultatul supra-alimentatiei? Este vinovata o persoana grasa? Cum arata corpul ideal? De vreme ce chiar si copiii din scoala primara tin regim si tulburarile de alimentatie debuteaza la varste din ce in ce mai fragede, Hansel si Gretel poate fi un prilej de a stimula discutiile despre alimentatia sanatoasa.

Povestea poate fi un inceput bun si pentru discutiile despre inventivitate. Atrage atentia asupra inventivitatii lui Hansel. El foloseste firimituri de paine pentru a marca drumul. Si inteligenta lui Gretel, atunci cand o atrage pe vrajitoare in cuptor. Subliniati, deasemenea, faptul ca Gretel este cea care gaseste o solutie pentru a traversa lacul si a ajunge amandoi teferi acasa. Invitati copiii sa vina cu exemple despre situatiile in care si ei au apelat la propriile resurse interioare pentru a rezolva o problema dificila" (Sheldon Cashdan).

Tu ce povesti ii citesti micutului tau?