Mama surogat: ce înseamnă și cum funcționează în România

Ce înseamnă mamă surogat

O mamă surogat sau o mamă purtătoare/mamă de împrumut este o femeie care acceptă să ducă la termen o sarcină și să aducă pe lume un copil cu scopul de a-l da altcuiva, renunțând la orice drept parental asupra acelui copil.

Pentru a găsi o mamă surogat, poți să recurgi la oricare dintre aceste soluții:

• Să o cauți printre membrii familiei, printre prieteni sau cunoștințe: costurile ridicate și problemele ce țin de drepturile parentale le pot determina pe anumite persoane să roage pe cineva cunoscut să fie mamă surogat;
• Să contactezi o agenție de recrutare: o asemenea agenție te ajută să găsești o mamă surogat potrivită, oferindu-ți, totodată, sprijin pentru rezolvarea unor probleme de care te poți lovi. Spre exemplu, printre serviciile agenției se regăsesc asigurarea screening-urilor pentru mama surogat, comunicarea cu aceasta, facilitarea accesului la diverse servicii medicale, monitorizarea unor proceduri precum fertilizarea in vitro, asigurarea legăturii cu un avocat etc.

Când poți apela la o mamă surogat

Hotărârea de a recurge la o mamă surogat poate fi luată dacă:

• Este vorba despre o femeie care nu mai are uter din cauza unei histerectomii;
• Există afecțiuni congenitale grave ale organelor ce intră în structura aparatului reproducător;
• O femeie își dorește să fie mamă, dar se confruntă cu afecțiuni care o pun în situația de sarcină cu risc ridicat: printre asemenea afecțiuni se numără, de exemplu, afecțiunile cardiace severe, epilepsia etc;
• O femeie vrea să devină mamă, însă are afecțiuni ce necesită un tratament bazat pe chimioterapie: de pildă, leucemie sau alte tipuri de cancer;
• O femeie a încercat de mai multe ori și nu a reușit să rămână însărcinată cu ajutorul fertilizării in vitro;
• O femeie a avut avorturi spontane recurente;
• Este vorba despre uter fibromatos: la nivelul peretelui uterin se dezvoltă tumori benigne numite fibroame;
• O persoană singură vrea să aibă un copil biologic;
• Un cuplu nu poate adopta un copil întrucât nu îndeplinește condițiile impuse prin legislația privind adopția;
• Un cuplu gay își dorește să aibă copii.

Mama surogat în România: ce spune legislația

Până în momentul de față, utilizarea unei mame surogat nu constituie o procedură ilegală, însă nici nu este reglementată juridic în România.

Potrivit informațiilor puse la dispoziție de „Revista de Științe Juridice”, în anul 2009, cu doi ani înainte de intrarea în vigoare a noului Cod Civil, senatorii și deputații au adus în discuție un proiect de lege care permitea cuplurilor cu probleme de fertilitate să recurgă la o mamă surogat pentru a avea un copil. 

Trei ani mai târziu, în anul 2012, Gyorgy Frunda (fost senator) a adus în prim-plan un proiect de lege prin care se putea recurge la o mamă surogat în oricare dintre aceste situații:

• O femeie singură dorea să aibă un copil;
• Un cuplu își dorea un copil, dar se confrunta cu probleme de fertilitate.

În același timp, proiectul legislativ din 2012 prevede că:

• Mama purtătoare care solicită sau acceptă bani pentru gestul ei trebuie să răspundă penal;
• Mama purtătoare trebuie să aibă între 18 și 40 de ani;
• Femeia ce beneficiază de serviciile mamei purtătoare trebuie să aibă între 18 și 47 de ani;
• Între mama purtătoare și mama beneficiară/cuplul beneficiar trebuie să se încheie, la notar, un contract;
• Cuplul ce recurge la mama purtătoare poate să-i deconteze acesteia cheltuielile medicale și, pe parcursul sarcinii și imediat după naștere, poate să-i ofere o compensație echivalentă cu valoarea a 5 bonuri de masă;
• Mama purtătoare are dreptul la concediu prenatal și la concediu pentru lăuzie;
• Mama purtătoare trebuie să predea cuplului beneficiar copilul pe care îl aduce pe lume în cel mult 48 de ore de la naștere;
• Contractul încheiat la notar între părțile implicate poate fi revocat de una dintre părți, însă acest demers implică răspundere materială: repararea prejudiciului cauzat unei părți;
• Filiația copilului născut cu ajutorul mamei purtătoare se stabilește prin recunoaștere sau printr-o hotărâre judecătorească: filiația definește relația dintre părinți și copii, fiind necesară pentru stabilirea maternității sau paternității.

Proiectele de lege amintite nu au fost finalizate și nici nu au condus, până în prezent, la adoptarea unor legi privind reproducerea umană asistată în România.

În situația în care o femeie singură sau un cuplu se orientează către o mamă surogat, este recomandat, pentru protejarea părților implicate și a drepturilor copilului, să se încheie un contract. 

Ce tipuri de mamă surogat există

Pe de o parte, există surogatul tradițional. Într-o asemenea situație, mama surogat își donează propriile ovule și poartă în pântece un copil pentru altcineva. De obicei, sarcina se obține prin inseminare intrauterină fie cu sperma tatălui beneficiar (prezumtiv), fie cu cea provenită de la un donator. 

Pe de altă parte, se poate vorbi despre surogatul gestațional. Nu se mai recurge la donarea de ovule de la mama purtătoare, acestea putând proveni de la mama beneficiară sau de la un donator. În ceea ce privește sperma,  poate fi utilizată cea de la tatăl prezumtiv sau de la un donator. Sarcina se obține datorită fertilizării in vitro. 

Ce criterii trebuie să îndeplinească o mamă surogat

Persoanele care își doresc să devină mame surogat trebuie să dovedească faptul că sunt apte din punct de vedere fizic, emoțional și mental pentru a-și asuma un asemenea rol. De aceea, agențiile ce recrutează mame surogat se raportează la diverse criterii, care țin cont, spre exemplu, de vârstă, de starea de sănătate, de sarcinile și nașterile anterioare, de stilul de viață și de situația familială. Iată câteva exemple de criterii pe care ar trebui să le îndeplinească o mamă surogat:

• Să fie majoră;
• Să fi avut cel puțin o sarcină și o naștere fără complicații; 
• Să treacă printr-o evaluare prin care să i se verifice sănătatea mintală;
• Să accepte să treacă printr-un examen ginecologic complet: în urma acestuia, trebuie să se constate că este aptă să ducă la capăt o sarcină;
• Să accepte să i se evalueze amănunțit starea de sănătate: cea care vrea să devină mamă surogat trebuie să accepte să fie testată, de exemplu, pentru infecții cu transmitere sexuală, pentru citomegalovirus, pentru hepatita B și C etc; 
• Să aibă parte de susținerea unui partener de viață și/sau a familiei de origine;
• Să nu consume droguri, să nu fie fumătoare și să nu consume excesiv alcool;
• Să fie dispusă, dacă este cazul, să călătorească pentru procedura de fertilizare in vitro.

În anumite țări este legal doar surogatul în scop altruist, adică celei care acceptă să fie mamă surogat i se rambursează doar cheltuielile ce țin de sarcină și de sănătate, precum: costul unei asigurări medicale, costurile unor investigații, costurile pentru îmbrăcămintea achiziționată în timpul sarcinii etc. Printre țările ce permit femeilor să devină mame surogat în scop altruist se numără:

• Australia;
• Brazilia;
• Canada;
• Danemarca
• Marea Britanie;
• Noua Zeelandă.

Doar câteva state ale lumii, ca de exemplu Columbia și Ucraina, permit și surogatul în scop comercial (economic): femeile care devin mame surogat sunt plătite pentru ceea ce fac.   

De asemenea, trebuie amintite și câteva dintre țările în care legea interzice să se apeleze la o mamă surogat:

• Bulgaria;
• Franța;
• Germania;
• Italia;
• Spania;
• Portugalia;
• Taiwan etc

Ți-ai lăsa fiica să devină mamă surogat?