Mama ocupata, tata ocupat: 7 metode pentru un copil sanatos emotional

Mama ocupata, tata ocupat, copil suparat

- Nu-mi pasa! Ce-mi pasa mie?

Rafaela plange si arunca toate cartile de pe raft, in micuta biblioteca a scolii. Are 6 ani si jumatate si un nou acces de furie. Nu trec doua zile fara sa loveasca un copil, sa deranjeze un coleg din lucru, sa rupa un material de pe raft, sa se opuna vehement la regulile clasei.

- Nu iti pasa ca Andreea a muncit sa puna cartile in ordine si acum va trebui - din nou!- sa le aseze, dupa ce plecam de aici?

- Nu!

- Nici ca o sa planga si ea, de suparare, de ciuda, de furie, de neputinta... asa cum plangi tu, acum?

- ... (liniste)... Nu! Mie nu imi pasa! 

- Rafaela, eu nu cred ca nu iti pasa. 

- Ba da, pentru ca mie nu imi pasa, eu sunt rea! Asa ca nici altora nu le pasa de mine!

- Nu? Nici altora? Cui nu ii pasa de tine?

- Nimanui!

- Eu cred ca mamei tale, de exemplu, ii pasa - mult - de tine!

- Ba nu!!! Lui mami nu ii pasa deloc de mine!

- Cum asa? De ce crezi asta?

- Pentru ca nu sta niciodata cu mine! Nu are niciodata timp!

- Dar tu i-ai spus ca vrei sa stai mai mult cu ea...

- Da! Si mi-a spus sa o las in pace, ca e obosita!

Mama ocupata, tata ocupat: Cum este afectat copilul?

La fel ca Rafaela, copiii care isi vad parintii abia seara tarziu si dimineata devreme, cate putin, dezvolta tulburari emotionale si de comportament. Ele difera, in functie de personalitatea copilului. Unii devin timizi si introverti, unii devin agresivi si usor iritabili. Altii cresc rebeli si nu recunosc autoritatea adultilor, sau nu au respect pentru colegii lor. Altii dezvolta trasaturi isterice si necesita intreaga atentie a celor din jurul lor...

Ei sunt adesea copiii numiti "dificili". Si toti au la baza tendinta de a se invinovati mai des decat ar fi nevoie: "daca eu as fi mai bun, mama si tata ar sta mai mult timp cu mine." De aceea, parintii au nevoie sa stea de vorba cu copilul si sa ii arate, in putinul timp avut la dispozitie, cat de important este el pentru ei.

1. Copilul cu parinti ocupati: Timpul de calitate

"Timpul putin si bun" ar trebui sa devina noua deviza a parintilor ocupati din zilele noastre.

"Timpul nostru de familie se petrece in masina, dimineata, cand asteptam la semafor. Atunci avem toti timp de toti, ascultam, radem, si atunci observi dinamica familiei", imi spunea zambind o mamica a doi baietei (7 ani si 4 ani).

La fel, alti parinti isi pun deoparte cate o ora seara, inainte de culcare, pe care sa o petreaca alaturi de copil, de exemplu citind impreuna povesti terapeutice. Sau povestindu-si unul altuia cum au petrecut ziua. Sau desenand impreuna. Pregatind cina impreuna sau cantand, inainte de culcare. Orice activitate relaxanta, care presupune prezenta familiei si impartasirea sufleteasca intre membrii ei.

Sunt momente mai mult decat necesare: sunt precum plinul la masina. "Vehiculul" familiei nu poate inainta decat alimentat. Cu putin timp in comun, dar de calitate!

2. Copilul cu parinti ocupati: Rugaciunea de seara

"Timpul impreuna ca familie il avem seara: ne adunam toti patru si ne rugam impreuna. Copiii cer asta acum, iar in vara cand au fost in excursie ne-au sunat si ne-am facut cateva rugaciuni la telefon... pentru ei a fost important sa pastreze ritualul. Pentru ca asta cred ca este: un ritual, ceva care ii re-asigura ca suntem toti o familie. Iar rugaciunile sunt momente de sinceritate, de manifestare a afectiunii...

Au si o latura psihologica (eu sunt psiholog). Copiilor le vine mai usor sa isi exprime sentimentele si dorintele cele mai profunde vizavi de noi, atunci cand le adreseaza altcuiva. Lui Doamne, in care au incredere deplina, sau ingerasului. Cand spun "Doamne, ai grija de tata maine cand ia masina din service, sa conduca cu grija si sa vina devreme acasa", sau "Doamne, as vrea sa putem sta impreuna o zi intreaga week-endul viitor, sa nu mai plece mama la training", atunci le este mai usor sa rosteasca asta, decat daca ne-ar cere-o noua direct.

Totodata, noi doi, parintii, devenim sensibilizati in fiecare seara... Nu cred ca exista zi in care sa ramanem prinsi in ale noastre, cu munca si termene-limite, si sa nu rezonam la copii. Nu ai cum, atunci cand ii vezi cu ochisorii inchisi si ii auzi..." (Mihnea, tatic, 34 de ani)

3. Copilul cu parinti ocupati: Da-i voie sa te ierte

Indiferent cat de justificata este lipsa ta, sufletul copilului ramane gol de tine. Intotdeauna, golul lasat de lipsa ta se va umple. Cu resentimente si interpretarile copilului. Sau cu explicatiile tale si cu iertarea copilului. Depinde, daca vorbesti cu el sau nu.

De aceea, nu obtii nimic bun daca incerci sa compensezi prin cadouri, prin vinovatie si prin evitarea subiectului. "Nu il intreb de ce este suparat pe mine, seara, pentru ca stiu. Este din cauza ca nu avem mai mult timp impreuna, caci se face tarziu si merge la culcare. Nu cred ca ii face bine sa deschid subiectul. Ce sa ii spun? Ca mami si tati ar vrea sa stea mai mult cu el, dar nu au cum?" intreba trista o mamica ocupata.

Da. Copilul are nevoie sa auda de la tine ca mami si tati vor sa petreaca mai mult timp cu el, ca le este dor de el si isi doresc asta din tot sufletul, la fel de tare ca si el, dar ca nu au cum deocamdata. Ca le pare rau pentru asta. Nu stiu sa ii spuna cand vor putea sta mai putin la serviciu. Nu ii pot face promisiuni. Dar uite, sambata de exemplu, vor putea merge impreuna in oras, in parc si in vizita la bunica - au o intreaga dupa-amiaza libera, numai pentru ei!

Copilul are nevoie sa te auda vorbind despre acest subiect dureros, care altfel va forma o rana in sufletul lui. Si orice varsta ar avea, te intelege. Emotiile lui inteleg. Si copilul te poate ierta - copilul iarta cel mai usor. Dar numai daca ii dai voie sa te ierte, explicandu-i si recunoscandu-ti neputinta.

4. Copilul cu parinti ocupati: Invata-l ceva

Stiti care este cea mai sanatoasa metoda prin care sa oferim afectiune unui copil de la orfelinat? Copiii de la orfelinat sunt atat de speriati de separare, de abandon, incat se agata de orice adult care le arata putina dragoste. Chiar 5 minute de dragoste, intr-o simpla vizita. Ei se lipesc imediat si, la plecarea lui, sufera. Ce este atunci de facut pentru ei?

Ii inveti sa faca ceva. Stai cu ei si ii inveti sa faca ceva, cu propriile puteri: sa fluiere. Ori sa coasa ciorapi. Sa cante la pian. Sa impleteasca bratari. Sa faca ingeri in zapada. Sa prinda fluturi. Sa picteze. Sa joace X si 0. Sa citeasca. Iar dupa ce adultul pleaca, micutul isi alina dorul si nevoia de afectiune, facand ceva, in loc sa se agate de ceva. Asa isi umple golul.

Iar activitatea pe care o face, pe care a invatat cu tine sa o faca si acum o pune singur in practica, ii stimuleaza independenta, constatarea ca se poate alina si in lipsa ta si increderea in propriile puteri.

Ce-ar fi sa imprumutam tehnica aceasta in relatiile cu proprii copii, pe care ii privam de prezenta noastra?

5. Copilul cu parinti ocupati: Caietul cu insemnari

Pastrati un caietel in casa, intr-un loc al lui: pe pervaz, in bucatarie pe frigider, in sufragerie langa televizor etc. Aici, in fiecare zi, fiecare membru al familiei scrie ceva pozitiv sau frumos pentru ceilalti membri. Sau isi "descarca" sentimentele, atunci cand contextul nu permite exprimarea acestora fata in fata. Caietul poate contine colaje, desene, flori culese pe parcursul zilei, chiar si dulciuri strecurate intre file. Este important ca acesta sa poarte ”amprentele” tuturor membrilor familiei si numai mesaje pozitive. Caietul va deveni surpriza casei: oare astazi ce gasim in el? Si, totodata, un ritual de familie al fiecarei seri.

6. Copilul cu parinti ocupati: Cutiile cu vesti

O varianta a caietului cu insemnari sunt cutiile cu vesti: doua cutii micute, una pentru vesti bune si una pentru vesti rele. Vor avea un loc al lor din casa si, la fel, vor fi verificate in fiecare seara, la "adunarea de familie" de dupa cina, de exemplu. Vestile pe care le aduce un copil sunt despre ce i s-a intamplat la scoala, despre ce il mai doare, ce il mai bucura, ce complimente sau calificative a primit, ce l-a impresionat astazi... De aceea, cutiile cu vesti dau ocazia deschiderii, a impartasirii si a aprofundarii, in familie, a subiectelor care il preocupa pe cel mic. Tineti cont sa puneti conditia ca in fiecare zi sa existe cel putin o veste buna, de la fiecare membru, in cutie! Daca cel mic nu stie inca sa scrie, puteti folosi bile in doua culori, una pentru vestea rea, una pentru vestea buna. Si seara, impreuna, sa vedeti cate bile sunt in cutii si ce reprezinta ele.

7. Copilul cu parinti ocupati: Gand la gand cu bucurie

Alegeti pentru fiecare zi, ore fixe in care sa va ganditi unul la altul si sa va spuneti in gand "Te iubesc, dragul meu". Copilul va astepta cu nerabdare orele astea. Va sti ca la 11.30, inainte de masa lui de pranz, mama are o pauza si in pauza se gandeste la el (inca si mai intens decat de obicei) si chiar vorbeste despre el cu colegele de la munca.

Tot atunci, ii transmite in gand, cu toata inima ei, ca il iubeste. La 11.30, copilul va strange tare din ochisori ca sa primeasca declaratia si o va da inapoi. Apoi, la ora 16.00 si apoi seara, inainte sa vina acasa. Si chiar sa faceti asta! Amandoi veti resimti dragul si multumirea, si abia veti astepta seara ca sa povestiti cum ati primit mesajul din partea inimii celuilalt.

Dragi mamici, voi in ce fel compensati timpul risipit departe de copilul vostru? Cum va ganditi sa petreceti putinul timp pe care il aveti impreuna? Ce sugestii aveti?