Cum sa vorbesti cu copilul tau despre rasa

Cum sa NU vorbesti cu copilul tau despre rasa, ci sa ii arati

Copiii sunt simpli, iar la intrebarile lor asteapta raspunsuri la fel de simple. Prescolarii nu filozofeaza si nu complica lucrurile. Ei cred ceea ce le spui si foarte multe paradoxuri pot face sens pentru ei. Cu atat mai mult aspectele firesti ale vietii. Ce daca un om are ochii mai alungiti iar un altul are pielea de alta culoare? Noua ni se pare o diferenta prea evidenta pentru a fi ignorata, dar nu si copiilor. Ei pot foarte usor sa constate diferentele fizice dintre rase, de exemplu, privind intr-o carte. Astazi avem multe carti care le pot deschide ochii si le pot largi orizontul de perceptie si de toleranta. Pentru ca prescolarii sunt predispusi la toleranta, la ingaduinta - si au nevoie ca noi sa incurajam aceste insusiri.

Sa le oferim carti care au imagini cu oameni din alte rase. Copiii incep sa se uite in carti inca de mici, de la un an de zile, de exemplu. Nu va fi nevoie de vreo discutie atunci, insa copilul va lua ca atare ceea ce vede. Copii si oameni (ca noi) care arata intr-un fel anume. Ce este asa deosebit aici? Pentru copil, nimic. El nu vede nimic iesit din comun. Poate doar noi.

Este esential sa aiba acces la carti, in acest fel. Carti care sa ii deschida orizontul. Veti vedea si ca daca ii oferiti de mic carti cu poze ireale, cu animale vorbitoare si tot felul de personaje imginare, copiii vor creste crezand ca ele sunt adevarate (ceea ce nu prea ne dorim...). Copiii nu impart existenta in real si imaginar, nu. TOTUL este real pentru ei si este exact cum trebuie sa fie. Ce vad, cu aceea si sunt de acord. Asa ca daca se obisnuiesc cu imaginea oamenilor de alta rasa, le va veni cat se poate de firesc, odata ce mai cresc, sa „contina" realitatea lor, sa se raporteze la ei cu naturalete si fara discriminare.

Cum sa vorbesti cu copilul tau despre rasa: ca despre orice altceva

Atunci cand mai cresc, copiii incep sa intrebe tooot felul de lucruri! Nu pentru ca nu ar fi de acord si nu pentru ca ar fi framantati de acele subiecte. Nu au vreun conflict interior sau vreo neintelegere fundamentala. Pur si simplu sunt curiosi, avizi chiar, sa afle cum functioneaza lumea, universul, creatia...totul! Nu au inca puncte de vedere si opinii, nu sunt partizani (despre prescolari vorbim). Asa ca la intrebarile lor asteapta raspunsuri... si atat. Nu raspunsuri complicate, intelepte, inteligente etc. Doar raspunsuri, pe care sa le poata procesa.

De exemplu, daca intreaba „De ce omul acesta are pielea colorata?", copilul este multumit cu un raspuns de genul „Pentru ca asa este pielea lui. Pielea noastra ce culoare are? Dar a prietenului tau? A lui este mai inchisa la culoare, mai cafenie. Oamenii cu piela cafenie se numesc de obicei africani si traiesc in alta, dar putem sa ii intalnim si pe strada la noi in tara, caci si ei calatoresc. Mai sunt si oameni cu pielea galbena... vrei sa vezi cum arata?" O prezentare simpla si fireasca este perfecta pentru mintea copilului. Daca mai are intrebari, le va pune el. Atentie, se poate sa intrebe acest lucru si a doua zi si peste o saptamana sau o luna.... Nu pentu ca nu inteles, ci pentru ca ii place sa ii amintesti si sa isi „noteze" in minte. Fa-i pe plac.

Ii poti da apoi alte exemple de diferente si asemanari intre oameni si alte fiinte. Ca sa extinzi aceasta perspectiva, a diferentelor fizice intre indivizii aceleiasi specii. Poti sa atragi atentia asupra culorii ochilor, intre membrii aceleiasi familii sau intre copiii din clasa lui. Asupra formei unghiilor si asupra marimii talpii, la copiii de aceeasi varsta. Si asa mai departe. Poti trece si in planul fiintelor necuvantatoare, observand impreuna ca bunicul la tara are un caine de alta rasa decat prietenii vostri de familie si decat cateii pe care ii mangaiati in parc. Desi fac parte din aceeasi specie, de caini. Si tot asa...

Cum sa vorbesti cu copilul tau despre rasa: cu interes

Copiii sunt incantati sa auda povesti. Spune-le povesti despre oamenii din diferite rase. Copiii, prescolarii mai ales, absorb povestile si se entuziasmeaza. Gaseste cateva traditii si obiceiuri interesante si evenimente pozitive in care au fost implicati. Reda-le cu interes (cauta unele care sa iti starneasca si tie interesul) si copiii vor fi fascinati. Acesta este poate mijlocul cel mai natural si frumos prin care copilul sa accepte si chiar sa indrageasca diferentele dintre popoare.

Se poate intampla cum descriam la inceputul articolului, cand copilul observa pe strada, pentru prima oara, un om de alta rasa. Sa nu te superi daca va avea o izbucnire si va specifica sta cu voce tare. Este mai degraba incantare si curiozitate (uite-l, acum nu il mmai vad doar la televizor si in carti, este un om despre care mi-a povestit mama!). Este o reactie fireasca.

Cum sa vorbesti cu copilul tau despre rasa: intr-un fel, tot timpul

Poti sa vorbesti tot timpul despre rasa, intr-un fel, daca o incluzi in tematica diferentelor simultane cu asemanarile, sau mai degraba a diferentelor simultane cu apartenenta la acelasi grup. Este ceva ce poti si merita sa educi la copil. Capacitatea de a privi lumea in acest fel: sa observe diversitatea, dar si ceea ce ne uneste.

De exemplu, atnci cand gatiti, observati impreuna cum puneti la mancare ardei grasi, dar aveti si ardei iuti in frigider. Cum ardeii vostri sunt unii galbeni, unii verzi, unii rosii. Iar atunci cand ii taiati, au cu totii seminte in interior. Exista mai multe feluri de ardei... Dar toti sunt ardei. De la o vreme, nici nu vei mai trage tu concluziile acestea, verbal. O va face copilul, iar apoi nu o va mai verbaliza, pentru ca a inteles.

Citeste si: Cum antrenam fericirea? Ce spun neurostiintele despre copiii si parintii fericiti?  

La fel, dezvolta-i spiritul de observatie in orice context. Cand sunteti in parc si priviti natura sau cand va aflati in aglomeratii urbane. Nici nu este greu cu prescolarii, caci le este specifica aceasta atentie la detalii. Observa cu usurinta ca te-ai tuns (iar tu poti punncta ca ai parul mai scurt decat alte mamici acum, dar esti tot mamica); observa ca alt copil are bluza verde si nu albastra (iar tu poti adauga „Pun pariu ca si el are buric pe sub bluza lui verde!"); observa ca alti copii nu si-au taiat unghiile, ca vreun baietel are parul lung si strans in coada sau ca picioarele tale nu incap sub masa, pentru ca sunt picioare de adult, prea lungi. La toate acestea poti adauga tu un numitor comun, in contextul asemanarilor. In acest fel, si copilul isi va crea obiceiul sa o faca. Va invata sa gandeasca astfel, cu tot cu asemanari si apartenenta. Iar toleranta se va dezvolta in mod natural, firesc.

Tu ai apucat sa vorbesti cu copilul tau despre rasa? Ce exemple ai folosit?