Eu vad un mic dracusor cu aripi, de culoare verde, cu arc si sageata in mâna care tinteste spre parintii lui atunci când acestia sunt obositi, preocupati cu alte treburi sau pur si simplu incearca sa se relaxeze. Ii vad pe parintii lui cum alearga prin casa incercând sa se ascunda de sagetile lui si cum el râde cu pofta de fiecare data când ii nimereste.
Cât suntem copii, daca incercam sa obtinem ceea ce avem nevoie suntem etichetati drept rasfatati, rai sau santajisti emotionali de mare clasa, „mari smecheri". La vârsta adulta, daca luptam si depunem efort sustinut pentru a obtine ceea ce avem nevoie, ni se spune ca suntem ambitiosi. De unde vine oare aceasta diferenta de perceptie?
In mare parte, este vorba despre credinte sociale transmise din generatie in generatie care ne-au invatat ca nevoile bebelusului se limiteaza la hrana, scutec curat si stare de sanatate buna. Generatii intregi de copii au fost crescuti astfel, iar când au ajuns la vârsta adulta li s-a cerut exact ce au fost opriti sa faca: sa recunoasca ca au si alte nevoi de satisfacut, nu doar cele primare (hrana, fiziologice, sete etc).
Iata câteva dintre principalele nevoi emotionale ale micutilor:
Nevoia de protectie, atentie si securitate
In primul an din viata, nou nascutul dezvolta un comportament de atasament fata de persoana in compania careia petrece majoritatea timpului, iar in cele mai multe cazuri, aceasta este mama. Atasamentul, depaseste granitele nevoilor primare, el este o legatura emotionala puternica care se leaga intre cei doi si face referire la nevoia de protectie, aparare si linistire pe care copilul le obtine de la mama. Acest tip de mama, in termenii teoriei atasamentului, se numeste „ mama responsabila" si face referire la acel tip de parinte care este disponibil, recunoaste nevoile copilului si ofera ajutorul adecvat.
Nevoia de a plange.
Plânsul nou-nascutului a fost mereu considerat un moft, o dovada de rautate si egoism sau de rasfat. Mamicile au fost invatate ca daca este satul, sanatos si are scutecul curat, nu sunt motive care sa justifice plânsul. S-a uitat componenta emotionala a acestei manifestari. Plânsul este un instrument de comunicare prin care micutii ne spun „mami, am nevoie de atingerile si mângâielile tale pentru ca sa ma simt protejat" ,„mami, m-am simtit abandonat când m-am trezit si am vazut ca nu esti lânga mine. Am crezut ca te-am pierdut" sau pur si simplu „sunt plictisit, am nevoie de ceva care sa imi atraga atentia".Prin plâns se elimina si se exteriorizeaza sentimentele negative, neplacerile si frustrarile adunate, iar daca impiedicam copilul sa se manifeste astfel, riscam ca rabufnirile lui viitoare sa fie mai puternice. Este indicat ca atunci când ne confruntam cu crize de plâns aparute pe fond emotional, sa nu folosim tertipuri pentru a le calma, gen: strâmbaturi, oferirea unor recompense alimentare sau orice alta forma de distragere a atentiei. Micutul are nevoie sa fie mângâiat, sa fie aprobat de parinte in aceste momente si sa ii fie recunoscute sentimentele si nevoia de a se elibera.
Nevoia de a i se spune ca este iubit neconditionat.
„Te iubesc pentru simplul fapt ca existi". Nu trebuie sa imi demonstrezi nimic, nici sa fii primul din clasa, nici cel mai ascultator, cel mai harnic, cel mai frumos copil. Din pacate, se foloseste iubirea conditionata ca modalitate de educare si schimbare a comportamentelor nedorite si social neacceptate. „Daca mai arunci cu jucariile nu o sa te mai iubesc", „O sa-mi iau alt copil care sa ma asculte si care sa fie cuminte". Este devastator pentru copil sa auda asa ceva din partea parintilor. Chiar si atunci când incalca reguli grave, iubirea nu trebuie retrasa sau conditionata. Acest lucru nu inseamna ca atunci când greseste ii vom spune „Bravo! Continua tot asa", insa este mult mai sanatos sa ii spunem „Mama te iubeste, insa acest comportament este inacceptabil si nu te pot lasa sa continui in acest mod".
Acum, la finalul acestui articol, dupa ce ati inteles mai bine de ce micutii se comporta in anumite feluri, va invit sa reluati jocul de la inceput si sa spuneti ce vedeti. Dracusorul meu a disparut, acum vad doar un copilas care vrea ceva si nu stie cum sa ceara.
Carmen Buterchi
psiholog si psihoterapeut de familie
carmennanghel@yahoo.com
Urmareste-ne pe Google News
