Cel mai banal lucru care poate face o diferență enormă în relația ta cu copilul

În calitate de părinți, atunci când copiii cresc un picuț mai mari, ne așteptăm de la ei să mai fie uneori și obraznici. Suntem absolut siguri că la un moment dat se vor purta urât pentru că nu își pot controla mereu impulsurile.

De aceea suntem părinți: să îi anunțăm când au depășit o anumită limită a obrăzniciei și să îi învățăm cum să își schimbe această atitudine pe viitor.

Cum rămâne cu așteptările pe care le avem de la noi înșine? Fiind adulți cu experiență, ne așteptăm să avem un comportament perfect 24 din 7 fără să facem greșeli. Din păcate, acest mod de gândire este complet greșit. În primul rând, suntem oameni și greșim.

Avem sentimente și limitări proprii. La un moment dat, o vom da și noi în bară. În al doilea rând, dacă singura posibilitate este să atingem perfecțiunea, atunci nici nu știm cum să ne reparăm propriile greșeli.

Becky Kennedy, psiholog și autor al cărții „Good Inside” își propune să își îndeplinească misiunea de a schimba această mentalitate a părinților. Becky vrea să normalizeze ideea că și părinții fac greșeli și le dă adulților un scenariu pe care trebuie să îl urmeze astfel încât să repare lucrurile.

Ce presupune strategia reparării relației părinte-copil?

„Dacă vei alege această strategie în relația cu copilul tău, înseamnă că ai făcut deja un pas foarte mare care necesită puțină practică și curaj. Strategia reparării reprezintă reîntoarcerea la un moment de deconectare a relației părinte-copil.

Atunci părintele trebuie să recunoască faptul că este responsabil pentru propriile greșeli față de cel mic. În plus, are loc și conștientizarea impactului pe care greșeala adultului îl are asupra copilului” susține experta Kennedy.

Cum ar suna această definiție într-un limbaj mai simplu și pe înțelesul nostru? Ne răspunde Chazz Lewis, părinte la rândul său și specialist în parenting.

„Le spun adulților că această strategie se traduce prin a încerca să-ți repari greșeala. Chiar și cei mai mici dintre copilași înțeleg că această strategie înseamnă mai mult decât să îți ceri scuze”, admite Lewis.

„Când greșim, nu ne putem întoarce în timp și schimba ceea ce am făcut, dar putem schimba perspectiva copiilor asupra modului în care s-au întâmplat lucrurile”, adaugă el.

Cu alte cuvinte, când alegem să ne pierdem controlul sau să țipăm la copil, acesta se va simți confuz sau speriat. Acela este momentul deconectării al relației părinte-copil. Și nu îi poți șterge cu un burete magic acel sentimente, dar te poți întoarce la acel moment și poți da o altă întorsătură emoțională.

Experta în psihologie Kennedy ne explică „putem să ne întoarcem la acel moment și să ne luăm responsabilitatea pentru acțiunile noastre.

Astfel, adăugăm un element de compasiune, înțelegere,siguranță și iubire, elemente care au lipsit în timpul în care ne-am pierdut cumpătul. Dar explicând copilului cu calm, vom avea posibilitatea de a-i schimba percepția asupra a ceea ce s-a întâmplat”.

3 obiceiuri care îmbunătățesc relația părinte-copil

Pasul 1 - Autocompasiunea

Specialistul în psihologie ne dă un exemplu foarte bun în acest sens. Să ne imaginăm că cel mic a venit acasă de la ore și a lăsat pantofii în mijlocul holului, iar noi ne-am împiedicat de ei și am început să țipăm.

Copilul răspunde printr-un „Te urăsc” specific vârstei. Autocompasiunea intervine atunci când părintele își acordă puțin timp de gândire, se liniștește înainte de a-i bate în ușă copilului în camera lui și de a-l apostrofa și mai rău pentru ceea ce a spus.

Este important să ne gândim că noi nu suntem părinți răi și că acela a fost doar un impuls de moment, atât al nostru, cât și al copilului. Faptul că am făcut o greșeală și am țipat, nu înseamnă că suntem părinți răi. De aceea, adulții ar trebui să nu își mai facă o autocritică atât de dură, dacă vor o schimbare.

Pasul 2 - Asumarea responsabilității

În cazul expus anterior, după ce ne-am alocat un moment să ne calmăm și să empatizăm cu noi înșine, trebuie să vorbim cu copilul nostru. Iar această discuție este foarte importantă.

Părintele trebuie să se întoarcă la momentul în care s-a produs ruptura și a țipat. Trebuie să recunoască faptul că i-a rănit sentimentele copilului. Lewis ne oferă chiar un exemplu de fraze pe care le-am putea folosi în acest sens:

„Îmi pare rău că am țipat la tine”; „Am observat că te-am speriat”; ”Nu a fost deloc ok să țip”; „Data viitoare promit că o să fac o pauză, o să respir adânc și o să găsesc o altă modalitate de a-ți atrage atenția”.

Chiar dacă nu știm cum vom reacționa data următoare, este foarte important să ne asigurăm copilul că vom încerca să facem lucrurile diferit. Iar atunci când ne luăm un angajament față de copil, vom avea mai multă credibilitate pe viitor.

8 Obiceiuri zilnice care intaresc legatura parinte-copil

Avem posibilitatea de a repara greșelile de moment sau din trecut

Atunci când le greșim copiilor noștri, trebuie să avem imediat o discuție cu ei după ce conștientizăm greșeala făcută. Uneori ne putem corecta chiar în mijlocul discuției avute cu copilul.

Experta în psihologie Kennedy ne pune într-o situație similară pentru a ne da seama cum putem repara lucrurile pe moment:

„-Mamă pot să îmi petrec noaptea la prietena mea?”
„-Mereu îmi ceri să îți petreci noaptea la prietena ta. Stai puțin, lasă-mă să încerc din nou. Nu a ieșit chiar așa cum aș fi vrut eu și nici unul dintre noi nu ne-am simțit bine.

Bun. Vrei să îți petreci noaptea la prietena ta. Dar avem și noi la momentul acesta multe probleme și activități în familie. Ai putea să găsești un alt moment în care să vă petreceți timpul împreună?”

Pe de altă parte, există posibilitatea reparării unor greșeli făcute în urmă cu mulți ani. Specialista ne dă un alt exemplu în acest sens:

„Cred că au fost destule momente în care nu am fost alături de tine ca un părinte adevărat. Dar atunci nu mi-am dat seama. Acum am învățat din greșelile mele. Și pot să îmi dau seama de câte ori nu am fost alături de tine.

Să știi că îmi aduc aminte de unele din acele momente și vreau să îmi cer iertare pentru lucrurile prin care a trebuit să treci. Dacă vrei să discuți cu mine sunt aici pentru tine”.

Cele mai comune greșeli pe care le fac părinții

Atunci când decizi să îți repari greșelile în relația cu copilul tău este important să nu folosești cuvântul „DAR”. „Îmi pare rău că am țipat la tine DAR trebuia să îți pui deoparte pantofii frumos” este un exemplu relevant. „Astfel, negăm responsabilitatea pentru acțiunile noastre” susține Lewis.

De foarte multe ori, condamnăm copiii atunci când nu își asumă responsabilitatea pentru acțiunile lor. Copii adesea spun lucruri precum „ea mi-a spus să fac asta”. Și noi adulții avem tendința de a urma același model al copiilor.

Lewis susține că „nu se pune problema ca simplul comportament al unei persoane să ne determine să să țipăm. Și nici frustrarea nu justifică țipetele”.

O altă greșeală comună pe care părinții o fac este aceea de a pune întrebări copiilor pentru a fi siguri. „Sigur nu mai ești supărat pe mine? Mă mai iubești? Mă ierți?”. Acestea sunt doar câteva întrebări care nu sunt deloc bune pentru relația părinte-copil.

Putem spune „Îmi pare rău” și ne putem întoarce în acel moment în care relația noastră a suferit o ruptură, dar fără a căuta siguranță din partea copilului.

Greșelile părinților care distrug copiii pe viață

Beneficiile reparării relației părinte-copil

Specialiștii Kennedy și Lewis sunt de acord că strategia de reparare a relației părinte-copil este foarte importantă pentru creșterea și dezvoltarea optimă a celui mic.

Atunci când părintele își recunoaște greșelile, restabilește sentimentul de siguranță și conexiunea pe care o are cu copilul. Nu numai copiii beneficiază de pe urma acestei munci a părinților.

Conform specialistului Lewis, „ne ajută să ne maturizăm să ne punem în evidență valorile și să ne apropiem de cea mai bună versiune a lui a noastră”.

Unele persoane se pot simți destul de inconfortabil în a-și recunoaște greșelile în fața copiilor sau a membrilor familiei. Lewis îndeamnă toți părinții să își pună întrebări lămuritoare și anume:

Cum au fost tratați de adulți în copilărie? Cum reacționau adulții la greșelile pe care le făceau atunci când erau mici și cum se simțeau? Sunt pregătiți să își asumi greșelile ca și adult? În fond, greșelile fac parte din procesul de învățare.

Deși nu este o practică des întâlnită, mai ales în relațiile de familie din România, această muncă asiduă la care ne îndeamnă specialiștii are mari șanse de reușită restabili relația părinte-copil.

În fond, niciun copilul nu merită să audă țipete din partea adulților ori de câte ori face o mică greșeală. Și nici adulții nu merită să își petreacă nopțile gândindu-se ce ar fi putut să schimbe în relația cu copilul pentru a nu mai auzi acel teribil „te urăsc”.