Este esențial să știm să ne ascultăm copiii
După numeroase cercetări în domeniul relației părinte-copil, nu de puține ori s-a ajuns la următoarea concluzie: pentru ca un copil să-și dezvolte corespunzător inteligența emoțională și pentru a simți pe deplin că este prezent în viața părinților săi și auzit de către aceștia, cel mai important este ca părinții să aibă abilitatea de a-l asculta.
Desigur, așa cum ne atrag atenția și experții, nu va fi mereu ușor să-i ascultăm pe copii și să le înțelegem pe deplin emoțiile/sentimentele, cu atât mai mult cu cât micuții au tendința de a-și masca stările interioare prin intermediul unor acțiuni. Iată de ce una dintre principalele „misiuni" ale noastre este să-i ascultăm pe copii cu adevărat și să-i observăm cât de mult posibil.
De noi depinde să ne dezvoltăm capacitatea de „ascultare activă", mai exact de a-i face pe copiii noștri să înțeleagă faptul că suntem alături de ei, că-i înțelegem, că le acceptăm punctele de vedere, fără a-i critica. Procedând așa, nu numai că micuții vor realiza că au mereu pe cineva pe care să se bazeze, că nu sunt singuri, iar relația dintre voi se va consolida și vă veți înțelege din ce în ce mai bine.
Trebuie să ținem cont și de următorul aspect: să accepți să-l asculți pe copilul tău nu înseamnă că va trebui și să fii de acord cu ceea ce spune/ ceea ce face. Abilitățile tale de ascultare activă ar trebui să se îndrepte în următoarea direcție: ascultă ceea ce ți se spune, dar exprimă-ți punctul de vedere ca și cum l-ai „îmbrățișa" și pe cel al copilului. De pildă, dacă al tău copil se plânge că nu a fost invitat la o petrecere, iar tu știi exact motivul, nu te grăbi să-i spui că știi de ce nu a fost invitat și să-i pui tot felul de întrebări, ci mai bine spune-i doar atât: „Înțeleg că ești trist că nu ai fost invitat și tu acolo".
Când vei alege o asemenea abordare, îl vei ajuta pe copil să se orienteze mai mut asupra propriilor sentimente, să și le clarifice oarecem și îl vei determina să fie mai deschis față de tine, știind că este mereu ascultat. În plus, copilul va învăța treptat să-și gestioneze frustrările, să înțeleagă că lucrurile nu sunt mereu așa cum vrem, va învăța să se calmeze și să înțeleagă mai bine sentimentele și reacțiile celor din jur.
Învățând toate acestea, copilul va face pași importanți spre dezvoltarea emoțională. De acum înainte, rolul tău, ca părinte, va fi să-l ghidezi în această direcție. Pentru a reuși să faci acest lucru, psihologii te sfătuiesc:
• Să menții acasă un climat calm și predictibil
• Să-l ajuți pe copil să-și transpună sentimentele în cuvinte
• Să-ți încurajezi copilul să vorbească despre situații care l-au făcut să se simtă într-un anumit fel
• Să-ți lauzi copilul când reușește să-și păstreze calmul
• Să-ți ajuți copilul să separe sentimentele de comportament (de pildă, îi poți spune: „Știu că ești nervos, dar nu este OK să lovești")
• Să îl faci pe copil să înțeleagă diferența între propriile sentimente și cele ale celor din jur (spre exemplu, spune-i: „Știu că ești supărat acum, dar ceea ce vrei să faci îl/o va supăra pe fratele/pe sora ta")
Urmând sfaturile de mai sus și făcându-ți obiceiul din a le pune în practică, vei observa, în timp, nu numai că al tău copil începe să se dezvolte emoțional tot mai mult, dar și că relația dintre voi se va îmbunătăți.
Citește și: 8 Obiceiuri zilnice care intaresc legatura parinte-copil
Străduiește-te să-i arăți copilului tău că poate să ia propriile decizii
Încă de când copilul învață prin intermediul experiențelor senzoriale și până când începe să facă tot felul de lucruri mai complicate, are nevoie să știe că este capabil să ia propriile sale decizii. De fapt, va începe să obțină treptat independență și va înțelege mai bine consecințele comportamentelor și faptelor sale.
O primă „misiune" a noastră, a părinților, este să le oferim șansa de a deveni persoane autonome, care nu vor ajunge dependente în viața de adult și nu se vor lăsa manipulați și controlați de către ceilalți. Pe de o parte, este necesar să-i lăsăm pe copii să se confrunte cu tot felul de experiențe variate. Pe de altă parte, va trebui să le oferim tot felul de opțiuni, menite să-i învețe independența și responsabilitatea. Desigur, nu trebuie să uităm să-i protejăm și să nu-i implicăm în demersuri ce i-ar pune în pericol.
Pe măsură ce vom încerca să-i învățăm pe copii să fie mai independenți, de fapt îi vom stimula să-și dezvolte stima de sine. Aceasta este foarte importantă întrucât îi va ajuta, pe tot parcursul vieții, să aibă curajul să ia propriile decizii, să se confrunte cu posibilele consecințe și să găsească tot felul de soluții la problemele ce vor apărea.
Chiar dacă nu ne este mereu ușor, specialiștii ne îndeamnă să-i lăsăm pe copii să se confrunte cu tot felul de situații, care să-i învețe să-și asume responsabilitatea propriilor decizii. Totodată, va trebui să învățăm să ne abținem și să nu-i certăm pe copiii noștri când aceștia fac greșeli. În caz contrar, nu vom face altceva decât să le minimizăm încrederea în ei înșiși și îi vom face să se teamă să ia decizii.
Nu în ultimul rând, lăsându-i pe copii să simtă că avem încredere în ei că pot lua singuri decizii, aceștia vor avea și mai multă încredere în noi, iar relația părinte-copil va deveni mai solidă, mai frumoasă.
Învață cum să-i spui „Nu" copilului tău
Chiar dacă știm că adesea ne vine foarte greu să-i spunem „Nu" copilului nostru, psihologii spun că există moduri „sănătoase" prin care putem face acest lucru, fără ca relația părinte-copil să aibă de suferit.
Pentru început, nu uita să-i arăți copilului că nu-i minimalizezi dorința, ci doar că amâni realizarea ei până când se va putea îndeplini. Cu alte cuvinte, îi vei demonstra copilului că îl asculți, că dorințele sale sunt valoroase pentru tine și că doar trebuie să aibă răbdare, până când împrejurările vor fi favorabile realizării dorinței respective.
De noi depinde să știm să nu cedăm eventualelor „crize emoționale" ale copiilor, care încearcă astfel să ne manipuleze pentru a le satisface o anumită dorință. Mult mai util este să-i lăsăm pe copii să se calmeze în acele clipe, să le arătăm că suntem alături de ei, că îi înțelegem și să-i stimulăm să-și exprime verbal ceea ce simt. Nu va fi lucru ușor, dar va fi o metodă bună prin care-i vom învăța pe micuții noștri că lumea nu se învârte în jurul lor și că nu pot avea totul, chiar atunci când își doresc. În plus, îi vom învăța să aibă încredere în noi, să știe că se pot baza pe noi, ori acest lucru nu va face altceva decât să ducă la îmbunătățirea relației dintre noi.
Ca să putem să le spunem „Nu" copiilor noștri, fără a-i răni, experții ne oferă următoarele sugestii:
• Întotdeauna, când vreți să spuneți „Nu", strecurați și câte un „Da"- De exemplu, dacă al tău copil vrea să mănânce o acadea chiar înainte de masă, nu-i spune „Nu ai voie", ci încearcă această variantă: „Da, vei putea să mănânci acadea după masă. Acum haide să căutăm altceva de mâncare și să ne grăbim să punem masa, înțeleg că îți este foame".
• Oferă explicații pentru refuzul tău- Dacă se întâmplă ca micuțul tău să vrea să-și „verse nervii" tocmai pe măsuța cea nouă din camera sa, evită să-i spui „Nu lovi masa!", ci rezumă-te la: „Când lovești masa, te vei lovi și tu, iar acest lucru mă va face tristă. Te rog să te oprești". În acest mod, vei reuși să-i transmiți copilului și o mică „lecție" de ceea ce presupune empatia și să-l faci mai atent la stările celor din jur.
• Oferă-i copilului alternative- De pildă, dacă micuțul tău începe să arunce mingea preferată ân toată sufrageria și începe să dărâme obiecte, abține-te să-i spui :„Potolește-te! Nu ai voie să te joci așa în casă". Va fi mai util să-i spui: „Poți să rostogolești mingea pe jos, aici, în casă sau poți să te duci pe-afară cu ea. E alegerea ta!". Dându-i posibilitatea să aleagă, îi vei arăta că ții cont de preferințele sale, îi vei da sentimentul că poate controla situația și astfel nici relația dintre voi nu va avea de suferit, din contră. Copilul va avea tot mai multă încredere în tine și va ști că îl asculți.
În fine, experții ne spun că putem apela și la alte metode când vrem să evităm să-i spunem copilului în față „Nu":
• Spune-i copilului „Haide să-ți arăt eu cum se face..."
• „Pot să te ajut"
• „Haide să ne gândim amândoi cum putem să..."
• „Haide să facem așa în loc de..."
• „Mai putem face și asta".
• „Mi-ar plăcea să putem acum, dar trebuie să mai avem puțină răbdare".
Nu ne va fi mereu la îndemână să putem pune în practică toate sfaturile de mai sus, dar încet-încet, cu dragoste și răbdare, vom reuși. Cel mai mult contează să facem din ele niște obiceiuri în cadrul comunicării cu copiii noștri pentru a ne ajuta noi înșine să avem o relație sănătoasă și frumoasă cu aceștia.
Citește și: 10 moduri prin care parintii incurajeaza comportamentul nepotrivit la copii
Voi mai știți și alte obiceiuri ce pot întări relația părinte-copil?
Surse:
www.earlychildhoodnews.com; www.centerforparentingeducation.org; www.kidscount.com.au; www.msn.com; www.powerofpositivity.com; www.webmd.com
Urmareste-ne pe Google News
