A-HA!-urile unei conferințe de parenting cu dr. John Demartini pe care toți părinții trebuie să le știe

Despre dr. John Demartini cred că fiecare dintre noi se poate documenta. Tot ce trebuie să știm este că nu a citit nicio carte până la 17 ani, iar acum este unul dintre cei mai respectați experți ai lumii, a predat în cele mai mari universități și a trainuit personalități remarcante dintre cei mai bogați oameni ai lumii. Însă, ceea ce dezvăluie el, prin prisma experienței lui de viață, prin talentul de a vorbi, de a descrie, de a explica contururile minunate și delicate ale vieții, este, de fapt ceea ce contează, cel puțin pentru mine. Sceptică fiind, de felul meu, după ce am lucrat într-o multinațională în tinerețea mea naivă, și am fost, indusă în eroare de multe ori de oameni cu această putere de influență, am luat loc în scaunul de la conferință cu inima îndoită. Am plecat de acolo cu inima dreaptă și hotărâtă, de a face câteva schimbări minore, dar importante în viața mea și, de ce nu, a familiei. Schimbări pe care știam că mi le doresc, însă niciodată nu le-am vazut cu alți ochi și alte informații decât cele din universul meu. 

Și pentru că informația primită nu este numai a mea, și este datoria mea de părinte să împart cu voi, dragi părinți, ceea ce cred eu că este important și vă ajută, am să încerc să rezum, pe cât posibil, ceea ce dr. Demartini a povestit de-a lungul unei zile întregi. Va fi greu ... deja, scriind aceste rânduri, îmi vin în minte mii de cuvinte pe care mi-aș dori să le reproduc, să vi le ofer pentru ca și voi să beneficiați de acele mici, dar uriașe, A-Ha-uri pe care eu le-am avut. 

O secundă ... să îmi deschid caietul cu cele 20 de pagini de notițe ...

1. Fiecare dintre noi are un set diferit de valori

Și vorbim aici de o scară a valorilor, unde sus avem valorile cele mai înalte, prioritățile, cele care ne aduc mulțumirea și fericirea, și valorile cele mai de jos, care sunt cele pe care le facem din obligație, nevoie, și deloc cu inspirație. De exemplu, eu ador să citesc, să scriu, să inventez povești, însă detest să spăl vasele. Demartini ne spune că pentru a ne atinge adevăratul potențial trebuie să ne umplem ziua cu valorile care ne fac să ne simțim împliniți, care ne fac să ne urmărim scopul în viață. Creierul nostru este capabil să perceapă acest set de valori, și urmărindu-le pe cele care ne aduc mulțumire, tot el, creierul, are capacitatea de a se ridica la adevăratul lui potențial, prin această stimulare, prin procese chimice specifice. Da, creierul nostru ne oferă capacitatea de a vedea în jurul nostru lucrurile care sunt importante pentru cine suntem noi, și știe să nu folosească resurse pentru ceea ce nu este important.

A-ha ... știam asta, oarecum, mi-am spus. Bine, bine ... și cum îmi dau seama care este setul de valori înalte ale mele sau ale copilului meu?

2. Nu ar trebui să ai nevoie de motivație pentru ceea ce iubești să faci

Într-o lume ideală, toți ar trebui să facem ceea ce iubim să facem. Așa că de ce să nu ne străduim noi, părinții de azi să aducem copiii către adulții care vor trăi în această lume ideală? Setul de valori cele mai înalte, prioritățile lui, lucrurile care îi plac cel mai mult copilului tău sunt cele pe care copilul le va face cu drag, și fără să aibă nevoie de motivație, amenințare, țipete sau pedepse. Iată la ce întrebări trebuie să găsiți răspuns, atât pentru voi, cât, și mai important, pentru copilul vostru, pentru a afla prioritățile lui.

- Cu ce își umple spațiul personal (camera)?

- Cum își petrece timpul zi de zi?

- Ce activități îi dau energie?

- Pe ce își cheltuie banii de buzunar?

- Unde este cel mai organizat și mai ordonat?

- Unde este cel mai de încredere, mai focusat și mai disciplinat?

- La ce se gândește cu cel mai mare entuziasm?

- Ce și imaginează ca face cel mai adesea și că are realizări în acest sens?

- Ce își spune despre sine în dialogul interior și îi dă satisfacție?

- Despre ce vorbește cel mai des cu prietenii și cunoscuții?

- Ce îl inspiră cel mai mult?

- Despre ce subiecte îi place să învețe (citească, studieze, asculte)?

Așa ne dăm seama care este setul de valori înalte pe care noi sau copilul le cultivăm inconștient aproape zi de zi. Motivația este un simptom al unei societăți bolnave, care nu știe să cultive ceea ce are mai bun omul în el. O dată ce știm ce să cultivăm, în noi, în copiii noștri, vom face primul pas spre o viață împlinită, fără să recurgem la motivație și disciplină inutilă.

A-ha ... foarte interesant. Și cum ajung acolo?

3. Acceptă că valorile cele mai înalte, ale tale sau ale copilului, vor fi atinse numai cu multă muncă și dedicație

Pentru că numai așa ne dăm seama că ne-am găsit menirea pe această lume. Când ceea ce visăm să facem, ceea ce ne dorim cu adevărat să fim, implică multă muncă și nu vine de la sine. Tot ce vine de la sine este un compromis care, de fapt, nu ne reprezintă. Dacă procrastinăm și nu urmărim ceea ce ne împlinește, atunci creierul nostru ne va transforma în simple animale, care funcționează numai după instinct, și există pericolul ca toată frustrarea aceasta să ducă la probleme mai grave, precum dependențe, depresii și chiar relații abuzive.

A-Ha, bănuiam eu și asta. Dar cum aduc copilul la acest stadiu?

4. Curajul nu este săritura cu parașuta. Este puterea de a deveni ceea ce vrei să fii.  

Trebuie să ne ajutăm copiii să aibă acest curaj, de a-și urmări valorile lor înalte, cele care îi fac să fie cea mai bună persoană care pot fi, indiferent de ce spune societatea. A-i compara cu alții este o greșeală, pentru că suntem diferiți și valori diferite ne fac să ne simțim împliniți. Abia atunci când ne iubim copilul pentru ceea ce este el, ceea ce vrea să fie, abia atunci el va deveni ceea ce iubim cu adevărat. Prin comparație nu facem altceva decât să subminăm puterea noastră, a copilului, de a urma drumul care stimulează adevăratul potențial.

A-ha! Și cum fac să stimulez copilul să își urmărească scopul, dar în același timp să facă ceea ce știu eu că este bine pentru el?   

5. Fiecare copil vrea să învețe ceea ce este important pentru el.

Nu există copil care să nu dorească să învețe. Copiii, prin firea lor, sunt curioși și dornici să cunoască. Dar ceea ce doresc să cunoască ține de setul lor de valori. De exemplu, fiica mea vrea să fie medic veterinar, adoră animalele, anatomia lor, și este dornică să știe totul despre ele. Însă, nu îi place matematica și, desigur, vrea să se uite mereu la desene animate. Atunci, iau ceea ce îi place ei, și îi explic cum o ajută matematica în visul ei de a deveni medic veterinar, o stimulez pe ceea ce îi face ei plăcere, ceea ce își dorește să fie, și, astfel, dorința ei de a-și împlini acea valoare, cea mai importantă pentru ea, devine un stimul natural în a absorbi și matematica. Desenele sunt înlocuite fără efort de convingere cu emisiuni și reportaje veterinare. În mod ideal, la școală, cadrele didactice ar trebui să ofere informația fiecărei materii personalizată pe setul de valori ale fiecărui copil. Însă, pentru că la noi este imposibil, momentan, este datoria noastră a părinților să îi stimulăm pe cei mici în acest fel. Principiul "Vreau să mi te supui, dar în același timp să devii un lider" știrbește tocmai șansa lui de a deveni cineva cu adevărat important pentru el, pentru tine, pentru societate. Lasă-i libertatea de a-și urmări misiunea, nu îl împiedica, pune-i scări, pune-i toate armele la dispoziție pentru a se lupta cu provocările care îl vor stimula să devină cea mai bună variantă a sa. A-ha! Și care sunt aceste arme?

6. Nu suntem părinții lor pentru a avea dreptate mereu. Suntem părinții lor pentru a-i iubi.

Am să spun în engleză ceea ce a spus dr. Demartini - Whatever the parents repress, the children express. Dacă le interzicem ceva, cu atât mai mult vor dori acel ceva. Este o vorbă care trebuie să ne rămână tatuată bine în memorie. Nu suntem părinții lor să îi judecăm, ci să îi îndrumăm. Și începem prin a fi noi exemplu, prin a le arăta că, prin muncă și dedicare, pot face ceea ce iubesc și pot avea ceea ce doresc. Și de aici am reținut câteva expresii care, cred eu, că pot fi principii care ne pot ghida atât pe noi, cât și pe copiii noștri și, care, pot deveni adevărate mantre eficiente pentru drumul care ne așteaptă pe fiecare dintre noi:

Dacă nu ai găsit ceva care să te facă nerăbdător să te trezești dimineața, atunci ai irosit o viață. 

Dă-ți voie să faci ceva extraordinar cu viața ta.

Fac ceea ce iubesc și iubesc ceea ce fac.

Fac tot ceea ce pot cu ceea ce am?

Când devii tu o valoare pe tine, lumea va începe să te vadă ca o valoare. 

7. Două întrebări ale căror răspunsuri sunt vitale pentru o relație părinte-copil reușită

Dr. Demartini ne spune că fiecare om trăiește pentru a-și împlini valorile lui cele mai înalte. Iar reușita unei relații, orice fel de relație ar fie ea, depinde de cum ne ajutăm reciproc pentru a ne împlini propriul set de valori. Fiecare relație este un client și toți suntem și cumpărători și vânzători. Toți ne dorim, instinctiv și neintenționat, să avem ceva de câștigat pentru valorile noastre proprii din relația cu ceilalți, și vindem ceea ce au nevoie ceilalți, dar cumpărăm ceea ce avem nevoie noi. Așa și în relația cu copilul nostru. Trebuie să răspundem la două întrebări:

- Cum mai exact valorile prioritare ale copilului meu mă ajută să le împlinesc pe ale mele?

- Cum, mai exact, valorile prioritare ale mele îmi ajută copilul să și le împlinească pe ale lui?

Aici vă las pe voi, dragi părinți să răspundeți. Nu va fi ușor de găsit acest răspuns, dar dr. Demartini ne promite că atunci când vom găsi răspunsurile acestor două întrebări, vom reuși să avem o relație împlinită și reușită cu copilul nostru. Eu asta urmează să fac în următoarele zile, să găsesc aceste răspunsuri. Și am certitudinea că voi simți o schimbare. 

Cu drag, 

Gabriela Paladi

Redactor Șef Qbebe