Copiii adoptați și cei născuți prin inseminare artificială trebuie să știe adevărul. Nu toți își află însă povestea

Melissa Guida-Richards a crezut, timp de 19 ani, că părinții ei biologici sunt persoanele care au crescut-o. La 14 ani, a descoperit din greșeală un act care atesta că mai are un frate ce a fost adoptat din Columbia. La acel moment, a ignorat ceea ce a găsit, pentru că și-a spus că nu e posibil să fie adevărat, precizează huffpost.com.

La 19 ani a găsit din nou niște acte care susțineau același lucru. Atunci a descoperit adevărul. A aflat că părinții săi de origine italiană, respectiv portugheză, o adoptaseră din Columbia.

„O vreme nu am vorbit cu părinții mei. Am fost foarte supărată când am aflat că m-au mințit și am avut o bună perioadă de timp în care am suferit de o criză de identitatate”, povestește Melissa.

Din fericire, a depășit acea criză și între timp, și-a cunoscut și mama biologică, a învățat să vorbească spaniolă și în prezent, lucrează cu părinții care au adoptat sau urmează să adopte un copil și îi învață cum să le spună adevărul copiilor.

Cassandra Adams a crescut în New Jersey, SUA. Părinții au trimis-o la o școală catolică, însă niciodată nu a simțit că aparține de această religie, dar nici de locul în care a crescut. La vârsta adultă, a înțeles de ce:

„Mi-am făcut un test ADN și am aflat că sunt jumătate italiancă, jumătate evreu ashkenazi. Am confruntat-o pe mama imediat și a început să plângă. Mi-a mărturisit că tatăl meu nu a putut face copii, așa că am fost concepută prin fertilizarea in vitro, unde a fost folosită sperma unui donator”, povestește Cassandra.

De când a aflat adevărul, femeia și-a întâlnit tatăl, dar și frații vitregi. De asemenea, s-a convertit la iudaism, religia de care simte că aparține. 

Deși le-am prezentat poveștile în câteva rânduri, cele două femei au trecut printr-un proces anevoios, de lungă durată, pentru a ajunge să fie împăcate cu sine.

Acest lucru ar fi putut fi evitat dacă li se spunea adevărul de la început.

„Încurajăm părinții care urmează să adopte să păstreze o comunicare deschisă cu ai lor copii, încă de când sunt mici. Nu există nici un motiv pertinent pentru care să nu li se spună adevărul”, încurajează Christine Tangel, proprietara unei agenții de adopție din New York.

Aceeași sursă citată mai sus menționează un studiu publicat în jurnalul „Developmental Psychology”, care a comparat starea de bine psihologic a copiilor concepuți pe cale naturală, proveniți din 58 de familii, versus copiii concepuți prin inseminare artificială și/sau adoptați, proveniți din 65 de familii. Rezultatele au arătat că nu există nici o diferență semnificativă între cele două categorii de copii. Un motiv în plus care îndeamnă la o comunicare deschisă!

Dacă nu o faci pentru copilul tău, fă-o pentru tine. Nu trebuie să trăiești cu un secret așa mare o viață întreagă. Acesta este sfatul specialiștilor, la care poți apela chiar pentru a te învăța cum să-i spui adevărul copilului.