Tot ce trebuie să știi despre ruptura de perineu în timpul nașterii

Ce este perineul?

Organele genitale externe ale unei femei sunt reprezentate de muntele pubian, labiile mari și mici, vestibulul vaginal, clitoris  și corpul perineal, toate acestea având potențialul de a fi lezate în timpul unei nașteri vaginale. Corpul perineal este alcătuit dintr-o varietate de mușchi superficiali și profunzi și reprezintă cel mai frecvent loc în care se pot produce rupturile în timpul unei nașteri vaginale. Rupturile perineale sunt cunoscute sub denumirea de lacerații perineale, iar apariția acestora variază în funcție de caracteristicile fiecărei femei, dar și de modul nașterii. În timpul unei nașteri vaginale, o proporție de 53-79% din femei vor suferi o lacerație perineală, majoritatea nefiind grave. Însă, este bine de reținut faptul că există și lacerații perineale care implică și sfincterul sau mucoasa anală, acestea având nevoie de o urmărire atentă în perioada postpartum și nu numai, datorită complicațiile ulterioare care pot apărea. Ruptura de perineu modifică intrarea în vagin ca rezultat al unui traumatism la naștere sau a unei vindecări defectuoase după epiziotomie.

Pot apărea rupturi de perineu în timpul actului sexual?

Ocazional, activitatea sexuală poate duce la rupturi care implică vaginul și anusul. Recomandarea este ca în cazul apariției unei astfel de rupturi să vă adresați personalului medical specializat, întrucât este posibil ca aceste rupturi să ascundă o altă patologie de bază, iar netratate pot duce la infecții și complicații pe termen lung.  

Cât de periculoasă este ruptura de perineu?

Rupturile perineale devin periculoase în momentul în care acestea nu se refac corespunzător. Există mai multe tipuri de lacerații perineale, unele nesemnificative, altele având nevoie de o atenție suplimentară, atât la naștere, cât și ulterior:

• Gradul I – când este implicată doar pielea de la nivelul perineului

• Gradul II – când sunt implicați mușchii de la nivelul perineului, exceptând sfincterul anal

• Gradul III – când este afectat sfincterul anal, fie intern sau extern

• Gradul IV – când este afectată mucoasa anală alături de sfincterul anal

Un termen destul de cunoscut viitoarelor mămici care doresc să nască pe cale vaginală este epiziotomia, mai ales epiziotomia profilactică. Ce înseamnă epiziotomia? Epiziotomia reprezintă o incizie a perineului care permite lărgirea vaginului în partea posterioară și astfel oferind un spațiu mai mare de trecere pentru bebeluș la naștere. Uneori, acest tip de incizie va fi preferat și nu o ruptura naturală, datorită avantajului prevenției lacerațiilor grave care pot implica sfincterul anal. Părerile legate de epiziotomie rămân împărțite, studiile de specialitate aducând în prim-plan concluzii contradictorii: uneori, epiziotomia nu este superioară unei lacerații spontane, mai ales în ceea ce privește apariția ulterioară a incontinenței urinare, în alte cazuri se poate asocia cu un risc crescut de incontinență anală postnaștere.  

Ce exerciții se pot face pentru ruptura de perineu?  

Există câteva metode care pot ajuta în prevenirea lacerațiilor perineale din timpul nașterii.

• Masajul perineal – masajul perineal se poate efectua înainte de momentul nașterii sau în ultima lună de sarcină, cu scopul de a scădea rezistența musculaturii perineale și de a reduce riscul de lacerație perineală la naștere.

• Asistența la naștere prin susținerea perineului – acest tip de asistență la naștere este cunoscut și sub numele de metodă ”hands-on” și reprezintă comprimarea perineului cu scopul de a reduce riscul de lacerații grave care ar putea implica sfincterul anal. 

• Aplicarea de comprese calde – aplicarea de comprese calde în etapa a doua a travaliului poate scădea riscul de lacerații severe. 

• Exerciții Kegel – contractarea și relaxarea musculaturii perineale. 

Complicații ale rupturii de perineu

Principala complicație a unei rupturi vechi de perineu este disconfort din timpul activității sexuale care se poate asocia, în timp, cu incontinența urinară, adică pierderea de urină, mai ales în timpul unui efort precum tusea, alergatul sau strănutul. O altă complicație care poate apărea în timp este prolapsul genital, adică coborârea organelor genitale feminine dincolo de limita lor anatomică normală.

Operație ruptura de perineu

O ruptură veche de perineu se poate trata chirurgical, printr-o intervenție denumită perineoplastie, cu scopul de a restabili anatomia normală, iar atunci când este asociată cu incontinența urinară, se adaugă montarea unei bandelete suburetrale care nu crează tensiune suplimentară la nivelul țesuturilor, materialul utilizat pentru această bandeletă fiind unul bine suportat de către organism. Operația pentru montarea unei bandelete se poate face prin intermediul chirurgiei generale sau a serviciului de uroginecologie, necesitând anestezie regională sau generală.  

 Complicații operație ruptura de perineu 

Cele mai frecvente complicații sunt:

• Sângerarea postoperatorie – de obicei, nu este semnificativă și se oprește spontan după câteva zile; riscul de sângerare crește în cazul pacientelor care se află sub tratament cu anticoagulant
• Dificultăți la urinat – se remit spontan după primele zile postoperatorii
• Durerea – nu este semnificativă și poate fi controlată prin medicație antialgică
• Infecție – pacientele cu infecții anterioare operației pot avea un risc crescut și postoperator, în acest sens recomandându-se tratament antibiotic

Lacerațiile perineale sunt des întâlnite în cadrul nașterilor pe cale vaginală, 9/10 femei având o lacerație vaginală la naștere sau trecând printr-o epiziotomie. O ruptură de perineu netratată va duce, în timp, la disconfort în timpul activității sexuale, iar după instalarea menopauzei, poate fi asociată cu incontinența urinară, provocând un disconfort sporit în viața de zi cu zi. Trebuie să reținem că există câteva metode care pot scădea riscul de lacerații perineale la naștere, dar și că există tratament chirurgical al rupturii de perineu.

Sursa: ACOG - Prevention and Management of Obstetric Lacerations at Vaginal Delivery