Depresia postnatală - informații importante
Depresia postnatală constituie o afecțiune mentală gravă care afectează un procent între 13-19% dintre femeile care au născut recent. Este caracterizată de o stare de dispoziție proastă în rândul proaspetelor mame, adeseori însoțită de sentimente de tristețe, inutilitate și/sau deznădejde. Depresia postnatală diferă de baby blues, acesta din urmă fiind o perioadă de tulburări emoționale mai scurte (printre simptome se includ disforie, plâns, labilitate emoțională, probleme cu somnul, irascibilitate și anxietate), fiind experimentată de 4 până la 5 femei în primele zile după naștere, dispărând de la sine în decurs de 10 zile.
În prezent, Manualul Diagnostic și Statistic pentru Tulburări Mentale Ediția 5 clasifică depresia cu debut după naștere sau în timpul sarcinii sau în primele patru săptămâni postpartum. Clasificarea Internațională a Bolilor o încadrează ca apărând în primele 6 săptămâni postpartum. În contrast cu criteriile prezente, unii cercetători recomandă ca acest interval de timp să fie extins în vederea unor revizuiri ale îndrumarelor, pentru ca debutul să se încadreze în primele 6 săptămâni postpartum.
Multe cercetări recente sugerează că există o relație între depresia postnatală și alăptare, însă nu este clară natura sa. Sunt explorate de asemenea mecanismele potențiale de acțiune care au fost implicate în această relație. Oamenii de știință au examinat relația dintre depresia postpartum și intenția/inițierea/durata și cantitatea de alăptare. Inițial relația dintre cele două a fost considerată unidirecțională, depresia postnatală conducând la rate mai reduse de inițiere a alăptării și întrerupere timpurie. Recent însă, rapoartele indică faptul că relația poate fi de natură bidirecțională, sugerând că în vreme ce depresia postpartum poate reduce ratele de alăptare, neimplicarea în alăptare poate crește riscul de depresie postpartum. În plus, există dovezi că alăptarea poate proteja împotriva depresiei postnatale sau poate ajuta la o recuperare mai ușoară în urma simptomelor.
Probleme în alăptare - rezultatele unui studiu
Conform unor dovezi recente, femeile care se confruntă cu probleme în alăptare pot fi expuse unui risc de depresie postnatală. În acest sens un studiu din anul 2011 ce a implicat peste 2500 de femei a descoperit că femeile care s-au confruntat cu experiențe negative pe parcursul alăptării au avut șanse mai mari să experimenteze simptome de depresie. din rândul grupului de studiu 223 de femei (8.6%) au întrunit criteriile pentru depresie majoră la 2 luni după naștere. Femeile care au avut parte de experiențe negative timpurii cu alăptarea au fost mai predispuse să dezvolte simptome depresive la 2 luni după naștere. Cercetătorii sunt de părere că femeile care întâmpină dificultăți în alăptare ar trebui testate pentru simptome depresive.
"Prin comparație cu femeile care nu au prezentat semne timpurii de dificultăți în alăptare după nașrere, am descoperit că acele femei care au avut sentimente negative față de alăptare și au declarat dureri puternice în timpul alăptării la scurt timp după naștere au avut șanse mai mari să experimenteze depresia postpartum la vârsta de 2 luni".
Conform unui alt studiu publicat în Revista Sănătate Maternă și a Copilului a descoperit că efectul alăptării asupra sănătății mentale postpartum a fost diferit în funcție de faptul dacă femeia respectivă a planificat în timpul sarcinii să alăpteze sau nu. Femeile care au avut intenția de a alăpta, dar nu au reușit să facă acest lucru după naștere au prezentat rate mai mari de depresie postpartum. Pentru mamele care nu au fost deprimate în timpul sarcinii, cel mai mic risc de depresie postnatală a fost identificat în rândul femeilor care au plănuit să alăpteze și care și-au alăptat efectiv bebelușii, în vreme ce riscul cel mai ridicat a fost descoperit în rândul femeilor care au plănuit să alăpteze și nu au reușit. Cercetătorii au concluzionat că efectul alăptării asupra depresiei materne este extrem de eterogen, fiind mediat atât de intențiile cu privire la alăptare din timpul sarcinii, cât și de starea mentală a mamei din această perioadă. Rezultatele reușesc să sublinieze importanța pe care o joacă un sprijin în alăptare acordat femeilor care doresc să alăpteze și de asemenea oferă un sprijin plin de compasiune pentru femeile care au intenționat să alăpteze dar au descoperit că nu pot face acest lucru.
Astfel, în Statele Unite ale Americii, conform statisticilor, doar 25% dintre mame reușesc să își alăpteze exclusiv bebelușii pentru intervalul minim recomandat de specialiști, respectiv 6 luni, iar 10% dintre proaspetele mame experimentează depresie postpartum.
De reținut
În calitate de părinți dorim să oferim tot ce avem mai bun copiilor, prin urmare o alăptare dificilă poate cauza un nivel ridicat de stres. Chiar dacă laptele matern reprezintă varianta optimă pentru sănătatea bebelușului tău, poate apărea o senzație de presiune imensă în calitate de femeie care trebuie să producă lapte de fiecare dată când bebelușul are nevoie. De aceea este important să alăptezi dacă poți, să încerci să găsești o persoană de sprijin precum un consultant în alăptare, iar dacă nu reușești nu te învinovăți deoarece există și alte variante de a-ți hrăni bebelușul și a-i oferi o dezvoltare sănătoasă.
Iată mărturia unei mame care s-a confruntat cu depresie postnatală în timpul alăptării: "Am avut depresie postnatală cu fiica mea. Apoi, ca urmare a unor pierderi de sarcină, am avut depresie antenatală cu fiul meu care s-a transformat în depresie postnatală după ce s-a născut. M-am străduit să fac față. Totul părea o luptă imensă, iar prietenii mei mi se părea că dispăreau. M-am simțit extrem de singură. Era ca și cum se crease o barieră de sticlă între mine și lume. Însă alăptarea a fost pentru mine un semn că se poate depăși acea barieră. Bebelușul meu a reușit să învingă ambele lumi, iar eu m-am putut conecta cu el prin alăptare."
Citește și: Cum identificam si rezolvam problemele comune in alaptare
Surse: https://theconversation.com; https://link.springer.com; www.ncbi.nlm.nih.gov; www.laleche.org.uk