De ce este bine să plângi, chiar dacă nu simți nevoia

Lacrimile îndeplinesc mai multe funcții psihologice. Ele acționează ca un indicator fizic al stării noastre emoționale interioare, ele apărând atunci când simțim o tristețe sau o bucurie intensă.

În creierul nostru, emoțiile puternice activează rețeaua autonomă centrală. Această rețea este alcătuită din două părți: sistemul simpatic (care ne activează răspunsul de luptă sau de fugă atunci când percepem un pericol) și sistemul nervos parasimpatic, care readuce organismul la o stare de calm. Emoțiile puternice activează partea simpatică a acestui sistem, dar atunci când plângem, partea parasimpatică este activată, făcându-ne să ne simțim mai bine.

Ce se întâmplă atunci când suntem stresați sau obosiți?

Cortexul prefrontal, sau partea rece și gânditoare a creierului nostru, răspunde la semnalele emoționale eliberate de rețeaua autonomă centrală, ajutându-ne să reglăm răspunsul emoțional pentru a face față emoțiilor noastre în moduri controlate. Cortexul prefrontal este ca și procesorul principal al unui computer, gestionând sarcinile pentru a menține buna funcționare a sistemului.

Citește și: 15 motive de plâns după ce vei naște

Din nefericire, cu cât suntem mai stresați și mai obosiți sau dacă experimentăm perioade prelungite de durere fizică sau emoțională, sistemul simpatic rămâne activat. Cortexul prefrontal devine copleșit, ca un computer care are prea multe programe care rulează în același timp. Creierul devine mai puțin capabil să ne reglementeze emoțiile în modurile așteptate, ceea ce duce la răspunsuri emoționale vizibile, cum ar fi lacrimile sau accesele de furie. S-ar putea să nu ne dăm seama cât de copleșiți suntem până când lacrimile ne curg pe față după un incident sau o experiență aparent minoră.

Unele persoane sunt mai predispuse să plângă decât altele. Femeile tind să plângă mai mult decât bărbații, deși nu este clar în ce măsură acest lucru se datorează unor aspecte biologice versus așteptările societății.
Plânsul excesiv poate fi, de asemenea, un indiciu fizic al depresiei, deoarece creierul este copleșit de durerea emoțională.

Care este rolul lacrimilor?

Dincolo de motivele psihologice, lacrimile joacă mai multe roluri sociale. Chiar dacă societatea noastră ar putea dezaproba exprimarea puternică a emoțiilor, lacrimile contribuie de fapt la crearea și menținerea legăturilor sociale:

• lacrimile pot acționa ca un strigăt de ajutor, arătându-le în mod vizibil celorlalți că nu suntem bine și că avem nevoie de sprijin.
• lacrimile generează adesea sentimente de simpatie în rândul celorlalți, ajutându-ne să ne conectăm cu ei.
• lacrimile pot apărea și atunci când simțim o simpatie profundă pentru o altă persoană, plângând împreună cu ea, ceea ce întărește și mai mult legătura cu aceasta.

Citește și: De ce nu este bine să plângi în sarcină

Dincolo de motivele psihologice și sociale, există și motive fizice pentru lacrimi. De exemplu, atunci când suntem obosiți, depunem eforturi pentru a ne ține ochii deschiși, ceea ce usucă ochii. Corpul nostru produce lacrimi pentru a contracara uscăciunea, menținând ochii umeziți pentru a putea vedea clar.

Ochii înlăcrimați sunt, de asemenea, frecvente în cazul bolilor respiratorii, cum ar fi răceala, gripa și coronavirusul. Atunci când avem o infecție în organism, celulele albe din sânge sunt mobilizate pentru a lupta împotriva virusului. Aceste globule albe suplimentare pot inflama vasele de sânge din ochi, ceea ce face ca canalele oculare să se înfundă, aducând lacrimi.

Lacrimile sunt o parte naturală a funcționării umane. Mai ales cu presiunile pe care ultimii ani le-au adus, uneori nu este nimic mai bun decât un plâns bun pentru a ne elibera de emoțiile copleșitoare. Dar, dacă te trezești că plângi excesiv, ar putea fi util să discuți cu medicul tău despre posibilele cauze fizice sau psihologice.

Citește și: 7 descoperiri interesante despre plansul bebelusilor