Ce boli ascund durerile de călcâie

Tipuri de dureri de călcâie

Înainte să afli ce boli ascund durerile de călcâie, trebuie să ai în vedere câteva caracteristici ale acestor dureri. Astfel, în funcție de intensitatea lor, pot fi:

• Ușoare: vin și trec, te deranjează, dar nu te opresc să te implici în activitățile dorite;
• Moderate: sunt prezente permanent, iar din pricina lor îți este greu să te concentrezi și să dormi. Cu toate acestea, reușești să desfășori activitățile zilnice fără mari dificultăți;
• Severe: nu încetează deloc, nu îți permit să te concentrezi, să te odihnești și îți este foarte greu  chiar și să te dai jos din pat, să mergi la baie, să te îmbraci etc.

În același timp, pentru a descifra mai ușor durerile de călcâie, este indicat să ții cont și de alte caracteristici ale lor, precum:

• Durerile sunt ascuțite, afectând zona dintre bolta plantară și călcâi: se pot agrava când mergi și se diminuează când te odihnești. Bolta plantară se referă la concavitatea tălpilor;
• Sunt localizate în spatele călcâielor: uneori, durerile radiază spre zona gambelor și a gleznei;
• Sunt persistente: pot fi însoțite de inflamații și de înroșirea pielii;
• Intervin brusc și sunt greu de suportat: de cele mai multe ori, sunt însoțite de inflamații, de un zgomot similar celui produs de o plesnitură. Astfel de dureri de călcâi se întâlnesc în cazul unor traumatisme și creează dificultăți mari în deplasare. 

Cauzele durerilor de călcâie

Aceste dureri apar din numeroase cauze, cum ar fi producerea unor leziuni, încălțămintea necorespunzătoare, kilogramele în plus, efectuarea unor anumite activități fizice sau înaintarea în vârstă.  

Fasceita plantară

Fascia plantară este o bandă de țesut puternică, fibroasă, care conectează osul călcâiului la degete, trecând prin partea inferioară a picioarelor. Fascia formează arcul piciorului și, când se inflamează, întrucât se întinde prea mult sau este folosită în exces, se declanșează fasceita plantară. Aceasta poate să afecteze unul sau ambele picioare.

Fasceita plantară se declanșează dacă:

• Faci exerciții fizice sau lucrezi mult timp pe suprafețe dure;
• Te apuci de exerciții fizice fără încălzire;
• Porți des încălțăminte care nu îți susține suficient piciorul: de pildă, obișnuiești să porți papuci, adidași cu talpa foarte flexibilă etc;
• Stai mereu desculță acasă.

În afară de durerile de călcâie, fasceita plantară se manifestă prin:

• Durerea din zona arcului piciorului;
• Rigiditate;
• Inflamare în zona călcâiului;
• Întinderea tendonului lui Ahile: structura care leagă osul călcâiului de mușchii gambei.

Fractura de calcaneu

Reprezintă ruptura osului călcâiului. În general, fractura de calcaneu survine din cauza unei traume la nivelul osului sau a unei fracturi generate de suprasolicitare, precum în cazul alergătorilor de exemplu. Totodată, acest tip de fractură survine în urma unei căderi de la înălțime. 

Semnele care indică o fractură de calcaneu sunt:

• Durerile în călcâi, care se amplifică la palpare;
• Inflamație;
• Anomaliile pielii din zona călcâiului: rană deschisă, bășici, echimoze etc;
• Aplatizarea boltei plantare;
• Deformarea zonei călcâiului;
• Diminuarea mobilității articulației gleznei. 

Ruptura de tendon ahilean

Afectează zona din spatele părții inferioare a piciorului. În cele mai multe cazuri, ruptura apare pe fondul forțării tendonului lui Ahile din cauze cum ar fi:

• Practicarea intensă a activităților fizice solicitante, în special a celor ce implică efectuarea de sărituri;
• Căderile de la înălțime;
• Călcatul într-o groapă. 

Printre manifestările specifice rupturii de tendon ahilean se numără:

• Durerea severă, cu sau fără inflamarea zonei din preajma gleznei;
• Senzația că ai primit o lovitură în gambă;
• Prezența unui zgomot precum o pocnitură, urmat de o durere bruscă și foarte puternică;
• Nu reușești să te sprijini în degetele piciorului afectat;
• Nu poți îndoi corect piciorul afectat și de aceea ajungi să-l târăști când mergi. 

Boala Sever

Numită și apofizită calcaneană, aceasta nu este tocmai o afecțiune, ci mai degrabă o leziune. Boala Sever îi afectează numai pe copii și survine pe fondul exercitării unei presiuni repetate asupra tendonului lui Ahile, în condițiile în care tendoanele și mușchii sunt suprasolicitate în perioadele de creștere. 

Cei mai predispuși la boala Sever sunt copiii cu vârsta cuprinsă între 8 și 14 ani, cu precădere cei aflați în situațiile de mai jos:

• Aleargă și sar mult pe suprafețe dure;
• Practică sporturi precum gimnastică, volei, baschet;
• Sunt supraponderali/obezi;
• Poartă adesea încălțăminte nepotrivită pentru activitatea pe care o desfășoară.

Pe lângă dureri, accentuate în timpul efortului fizic, boala Sever conduce la sensibilizarea zonei călcâielor. Disconfortul se ameliorează la repaus. Uneori, nu este exclus să vezi înroșirea și inflamarea călcâiului afectat. Durerile dispar odată cu încheierea proceselor de creștere. 

Purtarea de încălțăminte necorespunzătoare

Încălțămintea oferă susținere și protecție piciorului, dar, în lipsa asigurării suportului adecvat, când mergi, când alergi sau când stai pe loc, arcurile picioarelor preiau toată forța ca urmare a lipsei absorbției șocurilor. În acest context, crește riscul de producere a unor leziuni, în special a fasceitei plantare. 

Mai mult decât atât, dacă porți încălțăminte nepotrivită pentru sportul pe care îl practici, pot surveni dureri intense de călcâie. Astfel, există încălțăminte adecvată pentru diferite tipuri de activități fizice, menită să asigure susținerea călcâielor pentru a te simți confortabil și pentru a-ți atinge performanțele dorite.

Efectuarea anumitor activități fizice fără încălzire

Ca să previi durerile de călcâie și diverse accidentări, este neapărat necesar să te încălzești înainte să te implici în activități precum:

• Alergatul: are impact în special asupra părții inferioare a picioarelor, iar faptul că te forțezi să alergi pe suprafețe mari poate genera, în timp, dureri cronice de călcâi. Pentru a nu ajunge într-o astfel de situație, cel mai bine este să porți încălțăminte specială pentru alergare, cu protecție și susținere pentru călcâie;
• Sporturile cu impact ridicat: acestea pot declanșa ori agrava durerile de călcâi și inflamația. Printre sporturile cu impact ridicat se regăsesc, în afară de alergat, fotbalul, boxul sau tenisul;
• Antrenamentul pliometric: îmbină exercițiile cardio cu cele pentru creșterea energiei și a forței. Exercițiile pliometrice includ alungirea sau contracția mușchilor prin efectuarea salturilor. În aceste condiții, se mărește riscul pentru fasceită plantară. Printre exercițiile care pot face parte dintr-un antrenament pliometric se numără: salturile cu ghemuire, fandările cu salt, ghemuirea cu flotare etc.

Excesul ponderal

O persoană care este supraponderală sau obeză își schimbă modul în care merge, o greutate prea mare afectând funcționarea piciorului. Pe de o parte, întrucât arcurile picioarelor acționează pentru a absorbi șocurile și pentru a susține greutatea corpului, obezitatea crește predispoziția spre piciorul plat și, treptat, pot interveni și durerile la nivelul călcâielor. Pe de altă parte, aceste dureri nu te mai motivează deloc să te implici în diverse activități fizice. De aceea, îți este mai greu să scapi de kilogramele în plus, ceea ce favorizează în continuare disconfortul de la nivelul picioarelor.

Nu în ultimul rând, când ești supraponderală sau obeză și desfășori activități precum alergatul sau efectuarea unor sărituri, crește presiunea asupra picioarelor. Spre exemplu, gleznele și picioarele absorb, la fiecare pas, o forță echivalentă cu aprox. 120% din greutatea corpului. Dacă reușești să slăbești, se poate micșora și disconfortul resimțit la nivelul călcâielor. Potrivit unui studiu apărut în „BMC Musculoskeletal Disorders”, o diminuare cu 10% a greutății corporale duce la o scădere consistentă a presiunii exercitate asupra tălpilor. Așa se explică de ce slăbitul ajută și la ameliorarea durerilor de călcâie. 

Înaintarea în vârstă

Medicii avertizează asupra următorului aspect: pe măsură ce înaintăm în vârstă, crește și riscul de a suferi mai des de dureri de călcâie. Iată de ce:

Se acumulează perioadele îndelungate în care ai stat jos, în care ai stat prea mult în picioare sau în care te-ai forțat să desfășori anumite activități fizice

Toate acestea au efect asupra sănătății picioarelor, cu atât mai mult cu cât țesuturile și articulațiile devin mai puțin flexibile și se refac mai greu în urma unor leziuni.

Intervin anumite afecțiuni

Diabetul, boala Parkinson și diverse boli inflamatorii sau neurologice deteriorează țesuturile și nervii care au impact asupra călcâielor. În aceste condiții, nu este neobișnuit să apară dureri de intensități variabile.

Piciorul devine mai lat și mai plat

Din acest motiv, arcurilor picioarelor le este tot mai greu să distribuie corect greutatea și impactul șocurilor, ajungându-se la suprasolicitare și dureri. 

Te confrunți cu probleme care țin de circulația sângelui și de echilibru

Când îmbătrânești, fluxul sanguin începe să se diminueze, așa că leziunile, chiar și cele mici, se vindecă tot mai greu. Problemele de echilibru au impact negativ asupra mersului și măresc pericolul de accidentări.

Pielea și țesuturile moi se modifică

Înaintarea în vârstă favorizează uscarea și sensibilizarea pielii și a țesuturilor, putând interveni bășici, leziuni și bătături care provoacă disconfort. Din cauza lor, nu te mai simți în largul tău când mergi și crește presiunea asupra arcurilor picioarelor. 

Bolile care apar în durerile de călcâie

Există numeroase boli pe care le ascund durerile de călcâie, ca de exemplu:

Tendinita ahileană

Nu reprezintă o leziune, ci o afecțiune declanșată de presiunea repetată asupra tendonului lui Ahile. Factorii care favorizează tendinita ahileană sunt:

• Intensificarea bruscă a activităților fizice pe care le desfășori;
• Întinderea excesivă a mușchilor gambei;
• Maladia Haglund: se referă la o denivelare sau la o inflamație din spatele osului călcâiului, localizată în zona în care tendonul lui Ahile se atașează de călcâi. 

Printre simptomele pe care le poți sesiza în caz de tendinită ahileană se află:

• Durere și rigiditate la nivelul tendonului lui Ahile în special dimineața;
• Inflamația: este prezentă permanent și se agravează pe parcursul zilei;
• Durere în spatele călcâiului când te încalți. 

Bursita

Înseamnă o inflamație acută sau cronică a burselor: săculeții plini de lichid de la nivelul articulațiilor, care protejează oasele și diminuează fricțiunea dintre suprafețele articulațiilor, tendoanelor și oaselor. Bursita se declanșează când bursele devin iritate și provoacă durere. Bursa călcâiului este localizată în spațiul dintre os și tendonul lui Ahile.

Printre cauzele bursitei de la nivelul călcâiului trebuie menționate:

• Statul prea mult în picioare;
• Alergatul sau săritul în exces;
• Creșterea bruscă a intensității activităților fizice;
• Purtarea pantofilor prea strâmți;
• Artrita reumatoidă;
• O infecție. 

Simptomele acestui tip de bursită includ:

• Durere și inflamație în spatele călcâiului;
• Sensibilizarea zonei afectate;
• Disconfort la mers și senzație de căldură;
• Durerile se intensifică în momentul în care te încalți;
• Pielea din zona călcâiului își schimbă culoarea: se poate înroși.

Maladia Haglund

Este favorizată de presiunea frecventă asupra zonei din spatele călcâiului și survine în special la persoanele care poartă mereu încălțăminte prea strâmtă sau cu tocuri rigide. Adesea, maladia Haglund este vizibilă la femeile care se încalță des cu pantofi cu toc cui. Afecțiunea poate fi prezentă la un singur picior sau la ambele.

Manifestările specifice maladiei Haglund sunt:

• Durerea severă în călcâi;
• Inflamarea bursei din spatele călcâiului;
• Înroșirea pielii din zona țesutului inflamat. 

Osteomielita

Este o infecție la nivelul osului, fiind provocată de diverse microorganisme, precum bacterii sau fungi. Poate interveni la orice vârstă, dar în special în cazul persoanelor care:

• Suferă leziuni severe: de exemplu, fracturi deschise;
• Au sistemul imunitar slăbit;
• Suferă de diabet;
• Au ulcere la nivel călcâielor din pricina statului îndelungat în pat sau a neuropatiei membrelor inferioare: neuropatia afectează nervii periferici, situați în afara măduvei spinării și a creierului.

Semnele osteomielitei sunt:

• Durerile puternice în zona afectată de infecție;
• Febra;
• Inflamarea, înroșirea și încălzirea zonei în care este localizată infecția;
• Stările de epuizare. 

Tratamentul osteomielitei poate consta în:

• Administrarea antibioticelor: pe cale orală, intravenoasă sau prin aplicarea unor unguente, a unor geluri sau plasturi;
• Realizarea unei intervenții chirurgicale: pentru drenarea zonei infectate, pentru îndepărtarea porțiunii de os și de țesut afectate de infecție și pentru restabilirea fluxului sanguin normal către os. 

Osteoartrita

Reprezintă cea mai frecventă formă de artrită, fiind provocată de o deteriorare a cartilajelor ce protejează suprafețele articulațiilor. Când se ajunge într-o asemenea situație, oasele încep să se frece unele de altele și intervin durerile, rigiditatea și dificultatea de a te mișca. 

Osteoartrita de la nivelul piciorului afectează în special degetul mare, dar și articulația gleznei sau pe cea de la nivelul călcâiului. Durerile și inflamațiile se accentuează când te miști, dar și după ce stai o perioadă în repaus, de exemplu când dormi sau stai jos. Uneori, poți sesiza că articulațiile afectate sunt mai sensibile la atingere.

Artrita reumatoidă

Face parte dintre bolile autoimune și apare dacă sistemul imunitar atacă membrana sinovială ce căptușește interiorul capsulei articulațiilor care sunt mobile. Odată ce se întâmplă așa, sunt eliberate substanțe chimice periculoase pentru ligamente și tendoane. În aceste condiții, funcționarea articulațiilor are de suferit. 

Pe măsură ce artrita reumatoidă progresează, zona călcâiului începe să-și piardă stabilitatea, intervenind durerile și inflamația. În anumite cazuri, pot apărea noduli în zona tendonului lui Ahile și la nivelul călcâiului. Aceștia sunt foarte dureroși când vin în contact cu încălțămintea sau cu suprafețele pe care mergi. 

Sindromul de tunel tarsian

Intervine în situația în care se realizează compresia nervului tibial, la nivelul gleznei. Nervul tibial reprezintă o ramificație a nervului sciatic: cel mai mare nerv din corp, care ajunge până la membrele inferioare. Din pricina compresiei nervului tibial, apar senzațiile de amorțeală, de arsură, funicăturile, dar și durerile care radiază până spre călcâi, spre gambă sau degetul mare. Aceste manifestări se agravează în momentul în care te implici în activități care forțează articulația gleznei, dar și în caz de repaus prelungit. 

Sindromul tarsian poate fi provocat de:

• Piciorul plat;
• Inflamațiile generate de leziunile gleznei;
• Artrită sau diabet: ambele boli favorizează inflamațiile și compresia nervilor;
• Inflamațiile tendonului;
• Varice.

Ciocurile la nivelul călcâielor

Acestea sunt proeminențe osoase, care se localizează în spatele călcâiului, unde acesta se conectează cu fascia plantară. Ciocurile la călcâi reprezintă răspunsul corpului la presiunea exercitată asupra ligamentelor și tendoanelor de:

• Traumatismele călcâiului;
• Artrită;
• Excesul ponderal;
• Încălțămintea nepotrivită;
• Tulburările de mers;
• Purtarea frecventă a șlapilor și a pantofilor deteriorați. 

Uneori, ciocurile la călcâi nu provoacă niciun simptom și sunt identificate prin radiografii. În general, ciocurile sunt însoțite de dureri și inflamații care se pot extinde spre arcul piciorului.

Tumorile oaselor de la nivelul călcâiului

Tumorile din zona călcâiului nu apar frecvent și sunt de cele mai multe ori benigne, putând fi identificate inclusiv prin efectuarea unei radiografii. Cele mai cunoscute tipuri de tumori sunt: 

• Lipomul intraosos: este format din țesut gras, poate surveni la orice vârstă și este operabil;
• Osteomul osteoid: afectează mai ales băieții și se întâlnește mai des la copii și la adolescenți. De obicei, durerile provocate de osteomul osteoid se ameliorează prin utilizarea medicamentelor antiinflamatoare. Se recomandă intervenția chirurgicală dacă durerile devin insuportabile;
• Chistul unicameral: este plin de lichid și de obicei se localizează aproape de marginea osului călcâiului. Chistul unicameral este periculos întrucât crește predispoziția spre fracturi, de aceea se recomandă să fie înlăturat prin operație. 

Leacuri pentru durerile de călcâi

Chiar dacă știi deja ce boală ascund durerile tale de călcâie și urmezi un tratament recomandat de medic, poți să-ți redobândești mai rapid starea de bine dacă recurgi și la câteva remedii simple, cum ar fi:

Aplicațiile cu gel de aloe vera

Anumiți compuși din aloe vera, antrachinonele, au proprietăți antiinflamatorii și de aceea reduc durerile de călcâie provocate, de exemplu, de fasceita plantară. Tot ce ai de făcut este să aplici gelul de aloe pe talpa piciorului cu probleme, deplasându-te spre zona călcâiului și masându-te cu blândețe până când gelul pătrunde profund în piele. 

Ceaiul din scoarță de salcie

Scoarța de salcie se folosește din cele mai vechi timpuri pentru ameliorarea durerilor și a inflamațiilor. Substanța responsabilă de aceste efecte este salicina, cu proprietăți similare aspirinei. 

Ca să-ți prepari un ceai din scoarță de salcie, adaugă 1 linguriță de plantă la 300 ml apă și lasă la fiert timp de 10 minute. Strecoară ceaiul și consumă 2-3 căni pe zi. 

Întrucât conține salicină, ceaiul nu trebuie consumat în oricare dintre următoarele situații:

• Alergie sau sensibilitate la aspirină;
• Prezența unor afecțiuni: diabet, astm, gută, gastrită, hemofilie, boli renale și hepatice, ulcer gastric;
• Dacă este vorba despre o persoană sub vârsta de 16 ani.

În cazul în care urmezi un tratament cu antiinflamatoare nesteroidiene sau cu anticoagulante, consultă-te neapărat cu un medic înainte să utilizezi ceai din scoarță de salcie. 

Masajul cu ulei de muștar

Masajul este recomandat adesea pentru calmarea durerilor de călcâie. Pentru a fi cât mai eficient, este bine să te masezi cu ulei de muștar. Încălzește o lingură de ulei și masează-te cu el pe talpă și pe călcâi cu mișcări circulare. Acest demers este binevenit întrucât uleiul cald relaxează piciorul și stimulează fluxul sanguin. 

Aplicațiile cu gel de arnică

Gelul cu arnică poate fi aplicat pe zonele dureroase și inflamate ale călcâiului, cu precădere dacă te confrunți cu fasceita plantară. Masându-te cu blândețe îți calmezi durerile și poți ajunge să consumi mai puține medicamente analgezice și antiinflamatoare. Ideal este ca, timp de 2 săptămâni, să aplici zilnic gel de arnică de 2-3 ori pe zi. În situația în care sesizezi pe zonele masate semne de iritație, nu mai folosi gelul și adresează-te unui medic. 

Băile cu sare Epsom

Sunt folositoare inclusiv în situația în care durerile tale de călcâi sunt generate de ciocuri. Pentru o baie de picioare cu sare Epsom, procedează așa:

• Umple un lighean sau cada cu apă cât să-ți acopere picioarele;
• Pune în apă 1/2 cană sare Epsom;
• Cufundă picioarele în apa cu sare Epsom și stai așa timp de 30-60 de minute: repetă acest demers de două ori pe săptămână. 

Întrucât băile de picioare cu sare Epsom pot usca pielea, asigură-te că o hidratezi bine pentru a evita crăpăturile și iritațiile. Dacă pielea își menține roșeața după aceste băi, dacă durerile nu se ameliorează deloc sau de agravează, contactează cât mai repede un medic. 

Masajul cu ulei esențial de lavandă

Indiferent de bolile pe care le ascund durerile de călcâie, senzația de disconfort poate fi diminuată și ajutându-te de un masaj cu ulei esențial de lavandă. Nu numai că acesta are proprietăți antiinflamatorii, dar are și efect calmant asupra sistemului nervos, înlăturând stările de anxietate și favorizând somnul odihnitor.

Diluează una sau două picături de ulei esențial de lavandă la o lingură de ulei purtător (de migdale, de jojoba, de cocos, de avocado, de măsline etc.). Masează-te cu acest amestec pe zonele dureroase.  Dacă vrei, poți să adaugi câteva picături de ulei esențial de lavandă și în apă călduță pentru a putea face o baie de picioare. 

Aplicațiile cu gheață

Când durerea de călcâie nu îți dă pace, poți încerca și această soluție: să aplici pe locul dureros și inflamat o bucată de gheață. Înainte să o aplici trebuie să o învelești într-un prosop sau într-o cârpă și să o ții pe zona cu probleme de 3-4 ori pe zi, timp de 15-20 de minute. 

Când trebuie să mergi la medic

Durerile de călcâie trebuie să te trimită cât mai repede la medic în situații precum sunt și cele de mai jos:

• Durerile sunt severe și interferează cu activitățile tale zilnice;
• Durerile se agravează sau revin;
• Durerile se agravează și știi că suferi de diabet;
• Durerile sunt însoțite de furnicături;
• Durerile sunt urmate de pierderea sensibilității tactile la nivelul piciorului afectat;
• Durerile nu se ameliorează deloc nici după ce recurgi la oricare dintre remediile menționate anterior.

De asemenea, indiferent de bolile pe care le ascund durerile de călcâie, nu mai sta pe gânduri și solicită urgent ajutor medical dacă:

• Nu mai poți să mergi;
• Durerea de călcâi este insuportabilă și simți că leșini;
• Laba piciorului sau glezna sunt deformate ori formează un unghi neobișnuit;
• În urma unui traumatism, sesizezi un zgomot precum o plesnitură, iar durerea de călcâi se intensifică.