Ce boli depistează hemoleucograma și cât de des trebuie făcută

Ce este hemograma

Înainte să afli ce boli depistează hemoleucograma, trebuie să știi ce este și când se recomandă această analiză. Astfel, hemoleucograma sau hemograma este un test prin care se analizează, atât cantitativ, cât și calitativ, celulele din sânge. Medicii recomandă efectuarea unei hemoleucograme anual, chiar și pentru persoanele sănătoase, în vederea evaluării stării de sănătate. În același timp, efectuarea acestei analize de sânge este indicată pentru:

• Detectarea unor anomalii ale sângelui, în special dacă sunt prezente manifestări precum stări de oboseală persistente, pierdere în greutate, febră, sângerări, vânătăi inexplicabile pe corp etc;
• Diagnosticarea sau monitorizarea unor infecții;
• Evaluarea numărului de celule sanguine noi pe care le creează corpul;
• Monitorizarea unor boli cronice: de pildă, boala cronică a rinichilor afectează producerea eritropoietinei, o proteină necesară pentru formarea globulelor roșii;
• Monitorizarea impactului unor tratamente asupra celulelor sanguine: spre exemplu, anumite medicamente, dar și radioterapia sau chimioterapia pot influența rezultatele hemoleucogramei.

Pentru realizarea unei hemoleucograme complete sunt măsurați următorii parametri: 

• Numărul de eritrocite: acestea se numesc și celule/globule roșii, fiind responsabile de transportul oxigenului din plămâni către țesuturile corpului;
• Concentrația de hemoglobină: proteina din celulele roșii ce ajută la transportul oxigenului în sânge;
• Indicii eritrocitari: includ hemoglobina eritrocitară medie sau media globulară a hemoglobinei (MCH/HEM), volumul eritrocitar/celular mediu (MCV), concentrația medie a hemoglobinei eritrocitare, lărgimea distribuției eritrocitare (RDW);
• Numărul de trombocite și indicii trombocitari: trombocitele reprezintă mici fragmente celulare, care circulă prin corp și sunt implicate în procesul de coagulare a sângelui. Indicii trombocitari sunt lărgimea distribuției trombocitare (PDW) și volumul trombocitar mediu (VTM);
• Hematocritul: măsoară concentrația volumului de globule roșii din sânge;
• Numărul de leucocite, adică de celule/globule albe: acestea se formează în măduva osoasă și au rolul de a proteja corpul de infecții;
• Formula leucocitară: este necesară pentru evaluarea numărului celor cinci tipuri de globule albe, adică neutrofilele, limfocitele, eozinofilele, bazofilele și monocitele. Acestea din urmă te protejează de infecții înlăturând celulele deteriorate. Neutrofilele distrug bacteriile, fungii și alte microorganisme străine corpului. Limfocitele protejează în fața infecțiilor virale și produc anticorpi. Bazofilele sunt responsabile de răspunsul imun al organismului în fața alergiilor. Eozinofilele identifică și distrug paraziții, celulele canceroase și, alături de bazofile, sunt implicate în reacțiile alergice;
• Numărul de reticulocite: aceste celule sunt produse în măduva osoasă și reprezintă globule roșii imature.

Valori normale pentru hemogramă

Când primești rezultatele unei hemograme, pe buletinul de analize poți sesiza două coloane: una cu valori de referință și cealaltă cu valorile identificate la tine. În cazul în care rezultatele tale se încadrează în valorile de referință, înseamnă că sunt normale. 

Fiecare laborator de analize medicale are propriile valori de referință în privința hemogramei. În același timp, valorile acesteia depind de vârstă, de sex și de altitudine.

În funcție de parametrii evaluați, valorile normale ale unei hemograme ar trebui să se încadreze în jurul cifrelor menționate de mai jos:

• Pentru numărul de eritrocite: valorile normale sunt 4,2-5,4 milioane per microlitru de sânge la femei, 4,7-6,1 milioane per microlitru la bărbați, 4-5,5 milioane per microlitru la copii;
• Pentru concentrația de hemoglobină: valorile normale sunt 12,5-15,5 g/dL la femei, 13,5-17,5 g/dL la bărbați, 11-13 g/dL la copii;
• Pentru hemoglobina eritrocitară medie (MCH): pentru calcularea MCH se înmulțește cu 10 cantitatea totală de hemoglobină și după aceea valoarea rezultată se împarte la numărul total de celule roșii. O valoare normală a MCH este, pentru adulți și copii, cuprinsă între 27 și 31 sau 33 picograme (pg) per celulă. În cazul nou-născuților, valoarea normală a MCH este cuprinsă între 32 și 34 pg;
• Pentru volumul eritrocitar mediu (MCV): MCV se referă la volumul mediu ocupat de un eritrocit și se măsoară în femtolitri (fl). Valoarea normală a MCV este cuprinsă între 80 și 100 fl pentru o persoană adultă. În ceea ce privește un nou-născut, valoarea normală a MCV este cuprinsă între 88 și 123 fl, pentru un bebeluș între 6 și 12 luni este cuprinsă între 70 și 85 fl, pentru un copil de 2-3 ani este cuprinsă între 74 și 89 fl, iar pentru un adolescent de 11-14 ani este cuprinsă între 80 ș 95 fl;
• Pentru numărul trombocitelor: indiferent de vârstă și de sex, sunt considerate normale valorile cuprinse între 150.000-400.000 per microlitru de sânge. Nivelul trombocitelor poate fi crescut și din pricina altitudinii;
• Pentru hematocrit: valoarea acestui indicator este influențată și de altitudine. Hematocritul normal trebuie să fie,la o femeie, între 37 și 47%, la un bărbat între 42 și 52%, iar la un copil între 32 și 44%;
• Pentru numărul de leucocite: în mod normal, o femeie trebuie să aibă 4.500-11.000 leucocite per microlitru de sânge, un bărbat 5.000-10.000 per microlitru, iar un copil 5.000-10.000 per microlitru;
• Pentru formula leucocitară: cele cinci tipuri de leucocite sunt evaluate procentual. La o persoană adultă, procentele neutrofilelor trebuie să fie cuprinse între 55 și 70%. Pentru limfocite, procentele normale sunt cuprinse între 20 și 40%. Pentru monocite, procentele normale sunt cuprinse între 2 și 8%. Pentru eozinofile, procentele normale sunt între 1 și 4%, iar pentru bazofile între 0,5 și 1%;
• Pentru numărul de reticulocite: acestea se evaluează procentual. Pentru persoanele adulte, un nivel normal al reticulocitelor variază între 0,5 și 2,5%, pentru nou-născuți între 2-2,5 și 6%, pentru copiii de până la 1 an între 0,5-3%, iar pentru copiii de la 1 an în sus între 0,5 și 2%.

Ce boli depistează hemograma

Anemiile

• Stări de oboseală, de slăbiciune;
• Amețeli;
• Piele palidă;
• Mâini și picioare reci. 

Alte tipuri de anemie întâlnite frecvent sunt:

• Anemia prin deficit de vitamina B12: printre manifestările acestei forme de anemie se numără, de exemplu, stările de oboseală, durerile de cap, stările de confuzie, dificultățile de concentrare, furnicăturile la nivelul degetelor de la mâini și/sau de la picioare, tulburările de echilibru, stările depresive;
• Anemia hemolitică: se declanșează în cazul în care globulele roșii sunt distruse într-un ritm mai accelerat decât acela în care pot fi înlocuite. Anemia hemolitică se manifestă adesea prin stări de oboseală și de slăbiciune, prin creșterea ritmului cardiac, prin stări de amețeală și mărirea splinei. Boala este provocată, de multe ori, de infecții, de afecțiuni autoimune, de complicații apărute după transfuziile de sânge, de anumite medicamente, de afecțiuni ereditare precum talasemia de exemplu. Aceasta din urmă apare dacă organismul produce mai puțină hemoglobină decât este normal. 

Anumite boli autoimune

De pildă, lupusul eritematos sistemic poate fi detectat și cu ajutorul unei hemoleucograme. În caz de lupus, sistemul imunitar atacă și distruge trombocitele, boala provocând inflamații și afectând numeroase organe. 

Manifestările lupusului eritematos sistemic diferă de la persoană la persoană însă, în cele mai multe cazuri, se referă la:

• Erupții cutanate;
• Oboseală accentuată;
• Febră sau subfebrilitate: aceasta din urmă se referă la situațiile în care temperatura corpului este cuprinsă între 37 și 38 de grade Celsius;
• Inflamarea articulațiilor;
• Inflamațiile de la nivelul membrelor inferioare și din jurul ochilor.

Sindromul mielodisplazic

Afectează măduva osoasă, astfel încât aceasta nu mai produce suficiente globule roșii mature sănătoase. Dacă o persoană cu sindrom mielodisplazic face o hemoleucogramă, se poate sesiza un număr scăzut de globule albe, de trombocite sau o creștere a nivelului monocitelor. În același timp, sunt vizibile manifestări precum febra, paloarea, infecțiile frecvente, sângerările și starea generală alterată.

În anumite cazuri, din pricina sindromului mielodisplazic se poate ajunge la dezvoltarea leucemiei acute mieloide. 

Leucemia

Este caracterizată de creșterea rapidă a numărului de celule sanguine anormale, la nivelul măduvei osoase. De obicei, aceste celule sunt albe și imature.

Există patru forme de leucemie:

• Acută limfoidă: se întâlnește cu precădere la copii, la adolescenți și la tinerii de până la 39 de ani;
• Acută mieloidă: poate fi prezentă atât la copii, cât și la persoanele adulte, inclusiv la cele peste 65 de ani;
• Limfoidă cronică: se întâlnește în special la persoanele adulte;
• Mieloidă cronică: este rar întâlnită la copii, cele mai multe cazuri înregistrându-se în rândul adulților, în special la cei cu vârsta de peste 65 de ani.

Printre manifestările întâlnite cel mai des în caz de leucemie pot fi amintite:

• Stările persistente de oboseală și slăbiciune;
• Infecțiile frecvente;
• Pierderea în greutate inexplicabilă;
• Durerile articulare și/sau osoase;
• Febra;
• Vânătăile inexplicabile pe corp;
• Sângerările nazale și/sau la nivelul gingiilor;
• Transpirațiile nocturne;
• Paloarea;
• Inflamarea ganglionilor din zona gâtului, axilelor și/sau din zona inghinală;
• Mărirea splinei: în aceste condiții, poate surveni disconfortul sau chiar durerea sub coaste, în partea stângă.

Limfomul

Este cancerul care începe la nivelul limfocitelor. În caz de limfom, numărul limfocitelor crește necontrolat. În acest context, survin și simptome precum:

• Inflamarea ganglionilor: cu toate acestea, nu intervin durerile;
• Febra;
• Transpirațiile nocturne;
• Stările persistente de oboseală;
• Scăderea în greutate;
• Durerile în piept;
• Tusea;
• Scurtarea respirației. 

Neoplasmele mieloproliferative

Reprezintă un grup de afecțiuni rare, care se dezvoltă în cazul în care măduva osoasă produce prea multe globule roșii, prea multe globule albe sau prea multe trombocite. 

Cele mai cunoscute neoplasme mieloproliferative sunt:

• Policitemia vera: survine când măduva osoasă produce prea multe globule roșii. Persoanele cu policitemia vera sunt predispuse la cheaguri de sânge, ceea ce mărește riscul de accident vascular sau de infarct. Uneori, policitemia vera conduce la leucemie acută;
• Mielofibroza: este cel mai agresiv neoplasm mieloproliferativ, care intervine în cazul în care celulele stem din celulele sanguine nu se dezvoltă normal și nu se maturizează așa cum ar trebui. De aceea, fibrele din măduva osoasă se îngroașă și se încetinește procesul de formare a celulelor sanguine. Anumite persoane cu mielofibroză pot ajunge să sufere, la un moment dat, de leucemie acută mieloidă;
• Trombocitemia esențială: este caracterizată de creșterea excesivă a numărului de trombocite. În aceste condiții, se mărește riscul de cheaguri de sânge. Trombocitemia esențială evoluează lent dar, în cazuri rare, se poate agrava și se ajunge la leucemie.

Cât costă hemograma

Prețul hemogramei variază în funcție de laborator și de parametrii urmăriți. De aceea, ai în vedere sume precum:

• Pentru o hemogramă cu formulă leucocitară, cu hemoglobină, hematocrit și numărarea trombocitelor, poți plăti între aprox. 25 și 35 lei;
• Pentru o hemogramă cu formulă leucocitară, cu hemoglobină, hematocrit, indici eritrocitari și numărarea trombocitelor, poți plăti între aprox. 40 și 45 lei;
• Pentru o hemogramă completă cu reticulocite, poți plăti între aprox. 50 și 60 lei.

Chiar dacă te raportezi la ce boli depistează hemoleucograma, ține minte că ea nu oferă toate răspunsurile de care este nevoie pentru stabilirea unui diagnostic. Din acest motiv, medicul care îți recomandă efectuarea unei hemoleucograme te poate îndruma, după aflarea rezultatelor, către un medic de altă specialitate, inclusiv către un hematolog.

Analizele medicale la copii: ghidul complet pentru parinti