Cum este să crești 6 copii în România?

Ne puteți oferi detalii cu privire la numele copiilor și câți ani au?

E: Gemenele Abigail și Mical merg pe clasa a 6-a, Sarai merge pe clasa a 5-a, Evangheline pe clasa 1, Arimateea la clasa pregătitoare, iar Maresa la grupa mică la grădiniță.

Cristina Chiriac: Sunt 6 copii de la 9 ani jumătate, 7 ani jumătate, 5 ani și un pic au gemenii, alt băiețel are 3 anișori și fetița de 1 anișor și aproape 4 luni. Sunt 5 băieței și o fetiță.

A: Gemenii mari, Alex și Andrei, sunt clasa a8a. Apoi vine fata cea mare, Adina, care este în clasa 6a. Amalia are 10 ani și este clasa 4a. Și gemenii mici, care au venit ca o surpriză minunată, Andu și Anda, au acum 4 ani.  

Locuiți la casă sau la bloc? În ce localitate? Câte camere aveți?

E: Locuim la casă în localitatea Temerești, județul Timiş, la sat. Avem momentan 3 camere și urmează să mai facem câteva la mansardă.

Cristina Chiriac: Locuim la casă.

A: Am locuit la bloc cât am avut 4 copii, în București, în Drumul Taberei, la 3 camere. Și ne descurcam ok. Fetele aveau camera lor, băieții gemeni pe-a lor, noi pe-a noastră. Însă au apărut gemenii mici, pe neașteptate, și casa s-a aglomerat prea mult. Așa că am luat o decizie, zic eu, cumpătată. Ne-am mutat la casă în Bragadiru, am vândut apartamentul nostru și părinții mei l-au vândut pe al lor și am luat o casă cu 5 dormitoare, cu o curte mare și muuuult spațiu de depozitare. 

Ne puteți spune unde lucrați? Cine întreține familia?

E: Eu nu lucrez ca angajată, sunt casnică. Soțul lucrează în construcții, are întreprindere individuala. O dată la câteva luni mai merge câte o lună în Belgia unde lucrează tot în construcții.

Cristina Chiriac: Nu lucrez, sunt în prenatal.

A: Lucrez de acasă. Am terminat jurnalismul, așa că încerc să prind ceva contracte mici și să scriu pentru diferite publicații ca freelancer. Soțul meu lucrează în armată, și el este cel care aduce grosul financiar al familiei.

Cum puteți descrie viața de mamă cu 6 copii în România?

E: Viața de mamă cu 6 copii în România, din perspectiva mea, nu este foarte wow, este acceptabilă, cu plusuri și minusuri.

Cristina Chiriac: Să recunoaștem e cam greu, dar nu avem ce face. Luptăm așa cum se poate pentru copii.

A: Este foarte greu, dar și frumos. Cred că orice mamă, fie că are un copil sau 10, va spune asta. Nu contează numărul copiilor, până la urmă, contează că suntem mame. Nu știu cum este să crești copii în alte țări, însă România oferă educație gratuită, ceea ce e un mare plus, mai ales când ai 6 copii. 

Cum vă descurcați în creșterea copiilor? Cine vă ajută?

E: Acum mă descurc bine la creșterea copiiilor, când au fost mici a fost mai greu, dar am fost ajutată. Am avut primele gemenele și la scurt timp am rămas însărcinată cu a treia fetiță. Vreau să specific faptul că am 6 fetițe, 4 cezariene și o naștere naturală între primele două cezariene. Nu a fost ușor, dar am fost încrezătoare și după momente dificile mereu m-am ridicat. M-au ajutat și socrii, cumnatele, mama și bineînțeles soțul, care provine dintr-o familie cu 15 copii. Acum e mai ușor, fetița cea mică are 3 ani și jumătate, iar fetele mai mari mă ajută.

Cristina Chiriac: Suntem doar soțul și cu mine, fără părinți, rude etc. Soțul zilnic plecat cu munca, așa că eu sunt cu ei zilnic.

A: Mă ajută bunicii, sunt foarte norocoasă din punctul acesta de vedere, pentru că îi avem pe toți patru aproape. Locuim cu părinții mei, iar părinții soțului meu stau la câteva stații de tramvai distanță. 

Cât timp reușiți să petreceți alături de fiecare copil?

E: Cum sunt casnică, pot petrece destul de mult timp cu copiii, împreună cât și individual. Mai discutăm la mesele pe care le luăm împreună, cât și la activitățile zilnice, munca pe lângă casă și la joacă. Toate le facem împreună, mai ales în vacanță.

Cristina Chiriac: Timpul cu copiii mei e totul. Zilnic încerc să mă joc cu ei, și chiar cu fiecare în parte.

A: Mă străduiesc să le ofer momente dedicate lor în fiecare zi, fiecăruia în parte. Eu lucrez de acasă și mă ajută că stăm cu bunicii, astfel încât să am timp și de ei. 

Cât de des gătiți, spălați, faceți curat?

E: Gătesc o dată sau de două ori pe zi. Fetele contribuie și ele într-o măsură mai mică. Stăm la casă, la sat și pe moment suntem cam înghesuiți, dar urmează să termine camerele la mansardă pentru fete. Avem o curte mare și o grădină și mai mare, unde avem o plantație de zmeură. Eu împreună cu fetele mai mari culegem și vindem zmeură, iar banii îi folosim pentru cheltuieli în familie și diferite recompense pentru fete. Soțul lucrează în construcții și câștigă destul de bine. Nu mă pot plânge, noi ne descurcăm destul de bine, dar sunt multe familii numeroase, care o duc greu. Salariile în România nu sunt pe măsura prețurilor alimentelor și ale îmbrăcămintei.
De foarte multe ori e dezordine în casă, vase sunt mereu de spălat, coșurile de haine mereu se umplu, dar pe rând tot noi le facem pe toate. Spălăm vasele de 2,3 ori pe zi, mașina de spălat merge zilnic aproape 2,3 ture, mereu avem 3 uscătoare pline cu rufe ude. E și greu, dar e și frumos.

Cristina Chiriac: Întotdeauna gătesc și spăl și toate cele. Locuim la țară.

A: Gătesc zilnic, câte 4 ore, numai gătitul este un job part-time, mai ales în vacanțe. Pe timpul școlii, cei mici, de la grădiniță mănâncă acolo și mai reduc puțin orele petrecute în bucătărie. Dar, clar, gătitul este, din punctul meu de vedere, cea mai mare corvoadă când ai mulți copii. Partea bună este că nu își prea permit să facă mofturi. Altfel nu mai apucă să mănânce. La curățenie fac un pic de militărie, chiar și cu cei mici, și mergem pe regula - Ai imprăștiat? Ai strâns! Cu vasele am rezolvat de luna aceasta o parte din problemă, pentru că am reușit să ne luăm mașină de spălat vase. Practic, economisesc cel puțin o oră pe zi din timpul meu cu mașina asta minunată. E o comoară la o familie mare.

Cum decurg mesele în familie? Ce fel de mâncare preparați?

E: Noi multe alimente nu le cumpărăm, cum ar fi laptele, brânza, smântâna și altele. Mai luăm din grădină. Le primim de la socrii sau le avem din grădină. Gătesc diversificat și ca la noi în România, cât și bucătărie asiatică pentru că ne place și prin rotație facem ce îi place fiecăruia.

Cristina Chiriac: Normal este trei mese pe zi, dar la noi nu merge așa. La noi cand ne este foame mâncăm. Gătesc orice mâncare, supe, fripturi, legume, prăjiturele. Tot ce e posibil.

A: Ciorbele sunt de bază. Am mereu în firgider o oală uriașă de ciorbă. Fac cam 2 oale pe săptămână. În rest mă asigur să am și felul doi, diferit în fiecare zi, și multe gustări, sub formă de chifteluțe, șnițele, mezeluri de casă, brânzeturi, iaurturi de casă. La noi nu lipsesc niciodată fructele si legumele proaspete, borcanele de măsline, castraveții murați și năutul. De fiecare dată când li se face foame și nu am timp să pun masa, au mereu ceva în frigider sănătos sau materie primă să își facă singuri un sandviș. Seara reușim să ne strângem toți la masă, dar destul de rar. În rest, se mănâncă pe grupuri, în funcție de cum li se face foame. 

Cum vă descurcați cu grădinița și școala copiilor?

E: La școală fetele mai mari merg cu autobuzul în oraș, două sunt la școală în sat, iar cea mică la grădiniță, tot în sat.

Cristina Chiriac: Bine, am copii de nota 10.

A: Toți adulții din casă (eu, soțul și părinții mei) ne ocupăm zilnic în a ajuta copiii la teme când este școală. Este complicat și devine uneori obositor pentru toți. Atât școala cât și grădinița sunt aproape, la distanță de mers pe jos. Cei mari se duc și vin singuri. Am pe frigider un program bine detaliat al tuturor copiilor. Cea mai mare frică a mea este să nu uit de vreun copil la grădiniță, din cei mici, sau să nu uit de vreo serbare.  

Ce își doresc să devină copiii?

E: Fetele mele își doresc să devină: una învățătoare, alta educatoare, patiser-cofetar, polițistă, croitoreasă, mămică. De fapt, toate își doresc să devină mame.

Cristina Chiriac: Pompieri, piloți, medici, acum vom vedea.

A: Gemenii mari amândoi vor să lucreze în armată, ca tatăl lor. Fetele amândouă vor să fie medici, tot în armată. Gemenii mici încă nu au ceva stabilit, dar tind să cred că tot în zona armatei vor vrea și ei. Toți copiii își admiră tatăl foarte mult. 

Care sunt cele mai mari provocări din viața de mamă cu 6 copii? Cum reușiți să le depășiți?

E: E obositor de multe ori, aș adormi înaintea lor, au foarte multă energie, dar ca mamă, ca părinți facem multe sacrificii pentru copii.

Cristina Chiriac: Provocări sunt multe, mai ales în educația lor, dar cu calm și înțelegere le depășim pe toate.

A: Sunt un control freak, așa că cea mai mare provocare este să reușesc să controlez totul, să știu mereu care sunt nevoile copiilor și programul lor. 

Ați avut ajutor din partea statului? Sau, dimpotrivă, mai multe probleme? Ne puteți povesti?

E: Statul nu oferă prea mult sprijin pentru mame și alocațiile copiiilor sunt foarte mici comparativ cu alte țări din Europa. Situația în România din punct de vedere financiar nu este una favorabilă pentru creșterea copiiilor. Instituțiile statului au un ritm de încet și foarte încet cu soluționarea actelor, iar personalul lasă de dorit. Sunt foarte multe persoane în locuri nepotrivite și aici mă refer la spitale, primării și restul instituțiilor, dar ce putem face decât să constatăm situația? Chiar și la școală este incompetență, dar asta e situația.

Cristina Chiriac: Ajutor nu am din partea statului. Cu greu abia iau alocația complementară de 4 luni și aceea de 300 lei.

A: Statul român are un singur avantaj major, acela al educației gratuite. Sora mea stă în State, și plătește 2500 de dolari pe lună pentru grădinița celor doi copii. Și indemnizația este un ajutor, dar dacă s-a încheiat perioada, după, nu mai ai cine știe ce ajutor financiar. Iar dacă ai mai mulți copii, nu se schimbă nimic, nu primești niciun ajutor în plus.

Cum vă petreceți timpul liber? Dar concediile?

E: Nu prea mergem în vacanțe, excursii departe de casă pentru că mașina noaptea nu are suficiente locuri. Dar pe viitor sperăm să luăm una mai mare. Familiile noastre, fiind numeroase, mereu ne strângem cu cumnații, nepoții la diferite evenimente și nu numai. Duminică mergem la biserică și le oferim fetelor o educație creștină.

Cristina Chiriac: Nu am timp de concedii.

A: Greu cu concediile, din păcate. Suntem mulți, și este greu să ne deplasăm. Am avut un singur concediu în Grecia, de când avem gemenii mici, vara trecută, pentru care am închiriat un minivan cu 12 locuri. Am inchiriat o căsuță în Halkidiki prin AirBnb. Dar nu ne permitem să facem asta în fiecare an. Cochetăm cu gândul să luăm un minivan, și poate așa reușim să mai fugim prin țară în diverse destinații. Dar, clar, cu 6 copii, este foarte greu să găsești cazare care să nu rupă bugetul.  

Care sunt principiile după care vă ghidați în creșterea copiilor?

E: Mă bucur că sunt sănătoase, le place să învețe, citesc mult și sunt mereu curioase să afle tot mai multe, mereu pun întrebări și vorbesc fooooaaarteee mult! Ca parinți, încercăm pe cât putem să le educăm cât mai bine, să le oferim ce au nevoie și le stăm mereu la dispoziție pentru sfaturi, întrebări. Foarte important cred este să nu le strigăm, să nu le reproșăm vreodată sau să simtă asta ca pe o P.O.area. Le încurajez pe fete să facă ce le place, să persevereze cu lucrurile la care au talent, să facă mișcare, sport, dar să facă și ce nu le place, dar care trebuie făcute. Nu putem face mereu doar ce ne place! personal ne educăm copiii să fie îngăduitori cu alte persoane, dar exigenți cu ei înșiși, să aibă valori morale, respect față de semeni. Nu e ușor cu atâtea exemple negative și într-o societate care se degradează, uneori sunt dezorientați, dar menirea noastră este să le arătăm ce e mai bun și să fim noi exemple pozitive, chiar dacă nu suntem perfecți. Greșim, învățăm din greșeli, nu ne dăm bătuți. Viața e dură și uneori pare nedreaptă, dar trebuie și vrem să o trăim frumos ca atunci când vom pleca din lumea aceasta să nu avem regrete, ci doar un sentiment de mulțumire, de împlinire.

Cristina Chiriac: O sa râdeți, dar cele 10 porunci sunt învățate deja de copii și eu vreau să fie niște copii educați, curați și sper să poată realiza ceva în viața asta ca visele lor să devină realitate.

A: Merg pe o idee principală: ești liber să faci ce vrei, atâta timp cât nu afectezi libertatea celuilalt. Mai precis, îi învăț să aibă bun-simț și respect față de cei din jurul  lor și mai ales față de familie. Pentru că sunt 6 frați, au un avantaj pe care ceilalți copii nu îl au, au familie mare pe care se pot baza, și mă străduiesc să le cultiv asta să fie apropiați, să se iubească, să se joace împreună, să se ajute. 

Care este cea mai frumoasă amintire din viața de familie?

E: Cea mai frumoasă amintire din viața de familie este momentul când am revenit acasă de la spital după 2 luni de spitalizare, când mi-a fost pusă viața în pericol în urma nașterii ultimei fetițe. Îmi amintesc ce fericită am fost să-mi revăd fetițele și să le prezint surioara cea mică.

Cristina Chiriac: Nașterea copiilor. Căsătoria mea și năzbatiile pe care le fac zilnic copiii.

A: Momentul când am aflat că sunt însarcinată la 40 de ani, cu gemenii mici. A fost un șoc, în primul rând pentru că eram gravidă, apoi pentru că erau gemeni. Prima sarcină a fost fertilizare in vitro, pentru că nu reușeam să rămând gravidă. Au apărut gemenii mari, apoi următoarele două, din 2 în 2 ani, au fost oarecum programate, deși nu ne așteptam să mai rămân. Apoi, am zis ca sigur nu mai rămân, la 40 de ani, dupa 3 sarcini. Și am rămas. Îmi amintesc că am preferat să nu spun nimănui, nici măcar soțului, pînă ce nu am avut confirmare de la medic. Și am venit cu ecografia pusă într-o ramă, împachetată bine, în 4 straturi de hârtie. Eram cu toții în bucătărie, la masă, și i-am dat soțului rama. Ți o tot desfăcea, n-avea nici cea mai mică idee. Apoi s-a uitat la ecografie câteva secunde bune concentrat, a dat rama lui Andrei și a exclamat zâmbind: Am rezolvat dilema! Acum chiar că ne trebuie casă mai mare!

Cunoașteți și alte familii cu 6 copii sau mai mulți? Comunicați cu ei?

E: Cunosc câteva familii cu 6 sau mai mulți copii, una este cea a fratelui soțului. Ținem legătura cu unele familii și ne întâlnim din când în când.

Cristina Chiriac: Da.

A: Nu cunosc. În București mai rar astfel de familii mari. Avem niște vecini care au 4 copii. În rest, toți prietenii noștri au unul sau doi copii. Noi suntem un specimen aparte, și prietenii noștri spun ca nu au curajul să facă atât de mulți copii. Eu cred că nu e foarte greu, de la 2 în sus nu mai simți diferența.  

Ce v-ați dori să schimbați, dacă s-ar putea?

E: Nu aș dori să schimb prea multe în viața mea. Prin tot ce am trecut am învățat câte ceva. Totuși, mi-aș fi dorit să nu accept să locuim împreună cu altcineva, ci doar eu, soțul și copiii. Locuim de mai mulți ani cu mama mea.

Cristina Chiriac: nu îmi doresc decât sănătate soțului, copiilor și mie să îi creștem și să terminăm de făcut casa.

A: Mi-aș dori să fi luat mai devreme decizia de a lua casă. Este atât de bine să ai spațiu, să vezi copiii alergând prin curte.Și mi-aș dori să luăm o mașină în care să intrăm toți. Libertatea de mișcare este un lux pe care nu ni-l permitem acum, și din cauza căreia sunt foarte frustrată. Dar vom rezolva și problema asta.

Ce sfaturi aveți pentru alte mame cu familii numeroase?

E: Sfătuiesc mamele cu mai mulți copii să se dedice familiilor lor, dar să-și facă timp și pentru ele. Este greu, dar nu imposibil. Încă ceva: să se ocupe de educația copiiilor, nu doar să le dea naștere. Pe umerii mamelor cu mulți copii atârnă o responsabilitate imensă. Multă sănătate! Să aveți o zi frumoasă!

Cristina Chiriac: Să fie înarmate cu răbdare multă și să fie calme. La mine funcționează.

A: Să se bucure de fiecare moment alături de copii! Îmi este groază de momentul când vom rămâne numai noi, eu și soțul, și copii vor pleca fiecare pe drumul lor. După ce vom fi obișnuiți cu o casă mereu plină! Cred că este important pentru orice familie, numeroasă sau nu. Fiecare moment alături de copil, fie că este de fericire sau o criză de furie, fiecare moment este prețios.  

Pozele fac parte din arhiva personală a doamnei Cristina Chiriac.