S-a confruntat cu dependența de alcool încă din adolescență
Jessica Guerrieri (din California, SUA) este în prezent mama a trei copii, este scriitor freelancer și își dorește să scrie romane. Într-o confesiune pentru „Love What Matters”, ea a povestit că a fost dependentă de alcool încă din perioada adolescenței. De asemenea, a menționat că a fost agresată sexual și că a ajuns să fie dependentă de alcool și ca urmare a expunerii la anumite comportamente ale unor elevi ai ei, fiind cadru didactic pentru învățământul special:
„Am început să consum alcool încă de când eram adolescentă. Urmam modelul prietenilor mei de la petreceri și diverse reuniuni. Ceea ce știu acum este că alcool transmitea și un anumit mesaj creierului meu. Îmi șoptea parcă: „Mai mult. Mai mult, te rog. Mai mult, astfel încât să simți mai puțin. Și astfel, când m-am apucat să beau, o singură băutură era prea mult, iar apoi sute de porții de alcool parcă nu erau niciodată destul.
Îndrăgind copiii și scrisul, m-am hotărât să urmez o carieră de cadru didactic pentru educația specială. Aș putea spune că una dintre clasele la care am predat m-a determinat să-mi doresc să consum tot mai mult alcool. Ca supraviețuitoare a unui abuz sexual violent, să fiu expusă la un mediu precum acela din clasele la care predam m-a stimulat să beau tot mai mult, ca să nu mai pot gândi. Adesea eram anxioasă și depresivă. În acea perioadă, mi-a fost mai la îndemână să dau vina pe mediu pentru dependența mea decât să recunosc faptul că eu aveam o problemă.
View this post on Instagram
În acea vară m-am căsătorit și am ajuns să predau la altă clasă. Îi consideram pe studenții din primul an precum „copiii mei” și începusem să mă gândesc să-mi întemeiez și eu o familie. Însă în fiecare dimineață, când mă trezem mahmură, îmi repetam neîncetat aceeași întrebare: „Cum rămâne cu ideea de a fi mamă?”
În noaptea următoare, mi-am umplut iar paharul, până când am putut să constat acest adevăr: deși îmi doream mai mult ca orice să devin mamă, totodată îmi doream și să pot să beau mai mult.
Eram conștientă de faptul că nu beau la fel ca toți ceilalți, însă preferam să nu utilizez cuvântul „alcoolic”. Când eram copil, un membru al familiei mele fusese la „Alcoolicii Anonimi” și se lăsase de băut. Generația mea crescuse cu „Loveline” și cu „Celebrity Rehab” cu Dr. Drew. Vin cu aceste detalii pentru că de fapt acestea mi-au servit ca „semințe” ce au fost plantate fără știința mea și care, ulterior, m-au ajutat să-mi dau seama că agonia pe care o trăiam era de fapt comportamentul cuiva bolnav.
Curând, minciuna și umilirea au început să se acumuleze. Toată lumea era furioasă pe mine pentru că făceam promisiuni de care nu mă puteam ține. Inițial, am fost concediată și apoi, chiar dacă până la urmă am fost primită înapoi, refuzam să mă consider vinovată.
După ce am mințit în legătură cu cantitățile de alcool pe care le consumam, mi s-au prescris medicamente anti-anxietate. Soțul meu mi-a mărturisit că se temea să încercăm să avem un copil.
Într-o zi, am leșinat în curte și m-am rănit la față. De asemenea, am alunecat de pe o scară în timp ce încercam să zugrăvesc în sufrageria noastră și m-am rănit în trei locuri la genunchi. Atunci am primit și medicamente analgezice, iar pentru mine a fost o adevărată plăcere să le pot amesteca și cu alcoolul și cu cele anti-anxietate. Această combinație m-a făcut să mă afund și mai mult...
M-am trezit apoi în același fel ca în alte dimineți: umilindu-mă în fața persoanelor dragi leșinând, până când reușeam să vomez. Dădeam fuga la chiuvetă ca să fac asta. Mi-am dat seama că, închizând robinetul, făceam mai puțin zgomot. Începusem să devin expertă în a mă ascunde pentru a continua să beau.
Fața mea era roșie, inflamată, de nerecunoscut. Auzeam o voce șoptindu-mi: „Nu ți-a ajuns încă?” Am auzit o voce străină mie. Într-adevăr, îmi ajunsese.”
A început să conștientizeze că avea nevoie de ajutor specializat
Jessica a realizat ulterior că trebuia să apeleze la ajutor specializat pentru dependența de alcool și s-a adresat „Alcoolicilor Anonimi”, așa cum a mărturisit în confesiunea pentru sursa citată:
„Chiar și când soțul meu a venit într-o zi după mine, în baie, și mi-a spus că aveam o problemă cu alcoolul, eu îmi făceam un plan. Mă gândeam la ce aș fi putut face pentru a minți mai bine, pentru a înșela, pentru a fi mai șmecheră decât fusesem până atunci. Puteam să utilizez termenul „alcoolic” pentru a câștiga simpatie, iar în secret să beau în continuare.
În acea seară mergeam la reuniunile „Alcoolicilor Anonimi”. Țineam socoteala momentelor în care eram într-o stare mai bună și diferită de a celorlalte persoane prezente. Obișnuiam și mă dau cu ruj în parcare înainte de reuniune. În ciuda senzației mele că eram superioară celorlalți, îi auzeam cum își împărtășeau vulnerabilitățile și singurătatea, toate acestea fiindu-mi familiare. Atunci m-am hotărât să nu mai beau pentru că eram încăpățânată și pentru că voiam să-mi dovedesc mie însămi că aveam voință.
Treptat, am început să mă simt tot mai bine. Parcă toată „ceața” care mă copleșea se ridicase. Însă răul a revenit pe neașteptate. Greață paralizantă, care mă slăbea. Confuză fiind, mi-am făcut un test de sarcină, care ieșise negativ. M-am prăbușit în genunchi, adresându-mă unei entități de care nu eram convinsă că eram reală. Plângeam și mă întrebam ce ar fi trebuit să fac mai mult? Din pricina egoismului meu, atunci am crezut că aveam la dispoziție toate visurile și speranțele mele, după ce îmi „sacrificasem” așa-zisa „fericire” pe „altarul” alcoolului”.
Odată ce a devenit mamă, a realizat că trebuia să renunțe la dependența de alcool
Cea care a trecut prin dependența de alcool a explicat că, odată ce a rămas însărcinată cu prima ei fiică, și-a dat seama că trebuia să fie mereu trează. Pentru sursa citată anterior, a venit cu următoarele explicații:
„În dimineața în care am realizat că nu băusem de 30 de zile, am făcut un alt test de sarcină, dar atunci a fost pozitiv. Uimită și speriată, m-am imaginat pe mine însămi că stăteam pe verandă și le făceam cu mâna copiilor mei care se jucau. De atunci, am recunoscut în fața tuturor prietenilor și a familiei că eram alcoolică- și că nu voi mai putea consuma niciodată alcool. Adevărul este că perspectiva de a deveni mamă m-a îndreptat către necesitatea de a fi mereu trează.
Lucrurile au decurs așa cum sperat. Fiica mea, Charlotte Grace, a fost salvarea mea. Eram încrezătoare că voi putea să mă abțin de la alcool pe parcursul sarcinii, însă aveam o umbră de îndoială că voi proceda la fel și după nașterea ei. Mi-a fost teamă să exprim aceste gânduri cu voce tare. Astfel, în liniștea pe care mi le-au oferit faptul că eram trează și însărcinată, am hotărât să fiu deschisă la ideea de acceptare- că trebuia să-mi trăiesc viața fiind trează.
Dorindu-mi să-mi construiesc o carieră în timp ce am rămas acasă ca să-mi cresc fetele, am început să scriu. Mi-am făcut blogul „www.witandspitup.com” și acolo am vorbit despre câteva dintre aspectele mai puțin frumoase ale maternității, apelând la simțul umorului și la onestitate. Toți cei care mă cunoșteau știau că nu mai consumam deloc, dar am dezvăluit acest lucru abia în 2020. În acel an, am conștientizat asemănarea care exista între izolarea și deznădejdea aduse de pandemie și zilele cele mai negre pe care le-am avut din pricina dependenței mele...De fapt, pentru mine, tot ce avea legătură cu parentingul în perioada pandemiei era o „rețetă”pentru dependența de alcool și de droguri.
Prin urmare, am militat împotriva abuzului de alcool și am publicat un articol, pentru „ScaryMommy”, legat de cum Dax Shephard „m-a motivat să îmi revin”. Adevărul era că începusem să procedez ca de obicei: să înlocuiesc ceva cu altceva. Să am din nou secrete”.
A devenit dependentă de marijuana
La 8 ani de când scăpase de dependența de alcool, Jessica a ajuns să fie dependentă și de marijuana. S-a ascuns iar de familia ei, dar într-o zi a recunoscut că este iar dependentă. Pentru aceeași sursă, a dezvăluit următoarele:
„Am început să încerc diverse variante de marijuana ca substitut pentru pastilele de dormit. Am crezut că o să „păcălesc” dependența dacă o împărtășeam cu cei din preajma mea- de exemplu, cu susținătorii mei, cu terapeutul, cu prietenii- și am început să iau marijuana legal, întrucât în statul în care locuiesc, în California, așa ceva este permis. Am încercat să mă conving pe mine însămi că puteam să renunța la marijuana, până când nu mai puteam să merg nicăieri și să fac nimic fără ea. După ce mi s-au prescris calmante după o operație, am început iar să mă confrunt cu starea pe care o știam deja. Nu mai doream asta. Curând, am început iar să mint.
În seara zilei de 5 august 2021, am luat o supradoză de marijuana lichidă și am început să am halucinații, având senzația că îmi părăsisem corpul. Am reușit să mă ocup de fetele mele, într-o asemenea stare, timp de peste 1 an- complet detașată, fără să mă implic însă în viața lor sau în propria mea viață.
În perioada dependenței, am încercat să mă concentrez asupra mea și să-mi spun: „De data aceasta, știu despre ce este vorba. Am privit deja diavolul în ochi, așa că știu cum să îl înving. Prin urmare, nu am de ce să îmi fac griji, nu am fost niciodată mai ușurată. Este aceeași problemă, dar are alt nume. Mă descurc foarte bine să găsesc soluția”.
A doua zi dimineață, mi-am chemat familia să stăm de vorbă și, printre suspine, am spus „M-a prins iar. Nu pot să cred că iar am ajuns într-o astfel de situație”. De fapt, era vorba despre adicție și, în timp ce am recunoscut că sunt dependentă de ceva, îmi făceam griji în legătură cu ceea ce credeam ceilalți, în special în privința vieții mele profesionale. Abia terminasem primul meu roman și începusem să-mi caut un agent pentru promovare. Desigur, cei 8 ani în care am stat departe de alcool m-au ajutat să obțin ceva încredere, însă nu mă puteam întreba cine își va dori să colaboreze cu o persoană dependentă? În momentul în care m-am apucat să scriu acest articol mi-am dat seama că este o oportunitate bună ca să scap de un asemenea stigmat. Adicția nu este doar o decădere morală, este o boală”.
A scăpat și de această dependență
Cea care a povestit cum a reușit să scape de dependența de droguri și de alcool și-a încheiat confesiunea spunând că în momentul de față este fericită. Nu numai că a reușit să-și împlinească aspirațiile în viața profesională, dar se bucură și de cele trei fiice ale ei. Iată ce a mai spus Jessica, pentru sursa menționată:
„Pot spune că 2 mai 2013 a fost data la care am fost cu adevărat trează după dependența de alcool și că 6 august 2021 a fost data la care am putut spune, cu mândrie, că eram alcoolică și dependentă. Sunt foarte recunoscătoare pentru că am reușit de două ori să descopăr miracolul de a scăpa de aceste dependențe.
Îmi este greu să spun, în cuvinte, cât de plină este viața mea în această perioadă de recuperare. Sunt permanent înconjurată de dragoste- din partea familiei, a prietenilor sau din partea comunităților din care fac parte. Sunt un părinte responsabil, chiar am fost inclusă în lista „Persoanelor pe care să le contactezi în caz de urgență” pentru că am obținut distincția „persoană de încredere”. Nu mai sunt anxioasă și depresivă. În fiecare an, prietenii mei apropiați se reunesc pentru a organiza o petrecere în aer liber și pentru a celebra faptul că am scăpat de dependențe.
Eu și soțul meu am celebrat 10 ani de mariaj. Am experimentat cele mai diverse emoții umane, inclusiv pe cele minunate. Primesc în mod constant mesaje de la prieteni sau de la persoane străine, care vor să-mi spună de câte zile nu mai sunt dependenți sau care au nevoie de ajutor.
Sunt alături de fostul director de la școala primară la care am predat când eram în învățământ, care celebrează și el 8 luni de când nu mai este dependent. Vara aceasta și prietena mea cea mai bună va avea 2 ani de când nu mai este dependentă și vom celebra acest moment împreună...Între timp, am primit și un telefon din partea unui agent care mi-a citit primul meu roman și mi-a zis „ai descris durerea atât de frumos”. Visul meu de a deveni scriitoare este pe punctul să se împlinească.
Înainte nu obișnuiam să țin cont de toate conexiunile și evenimentele și să le consider coincidențe sau șanse, inclusiv în ceea ce privește momentul în care am descoperit că eram însărcinată. Însă am învățat că toate aceste evenimente s-au petrecut pentru că avea să urmeze ceva măreț.
View this post on Instagram
Am învățat să accept și astfel am obținut darul păcii interioare. În loc să abordez viața de mamă de la distanță, am ales să mă întind pur și simplu pe iarbă, înconjurându-mi cu brațele cele trei fiice minunate și să particip la povestea vieții mele.”
Am renunțat la alcoolism pentru a putea fi o mamă mai bună pentru fiica mea
Surse foto: instagram.com/witandspitup/
Surse articol: Articolul reprezintă traducerea și adaptarea materialului scris de Jessica Guerrieri pentru „Love What Matters”
Urmareste-ne pe Google News
