Am renunțat la alcoolism pentru a putea fi o mamă mai bună pentru fiica mea

Am renunțat la băutură pentru a putea fi o mamă mai bună pentru fiica mea

Ca femeie, nu este deloc ușor să recunoști că ai o problemă cu alcoolul. Îți este rușine să admiți acest lucru, darămite să mai și discuți despre asta cu un prieten apropiat sau cu un terapeut. În plus, cum să îți dai seama că ai o problemă când societatea noastră privește alcoolismul la femei că pe o glumă? Ești stresată? Bea niște vin. Obosită? Vin. Rănită? Bere și vin. Ești tristă? Bea tot ce ai la îndemână. Parcă există această idee preconcepută că o femeie trebuie să bea ceva alcool că să fie distractivă și că să „se simtă bine”. O bună perioadă de timp am crezut și eu același lucru. Luni bune de zile prietenii mei nu mă vedeau altfel decât „puțin amețită”. Ba chiar, la un moment dat, un prieten apropiat m-a întrebat, în glumă, cât mai am de gând să fiu „fata pusă mereu pe distracție”. M-am enervat pe moment, însă după ce m-am trezit din beția mea, mi-am dat seama că a fost modul lui de a-mi spune că poate ar fi timpul să termin cu băutură. Mai ales că aveam un copil de crescut. Un copil pentru care trebuia să fiu un exemplu demn de urmat.

Așa că în august 2021 m-am oprit. Am renunțat la băutură pentru a fi o mamă mai bună pentru fiica mea. Nu am vrut să își aducă aminte de mama ei mereu amețită și cu câte un pahar de băutură în mână. Sigur că nu a fost simplu. Am făcut și încă mai fac ședințe zilnice de terapie. Petrec ore în șir rugându-mă și plângând, ca să mă pot exterioriza altfel decât golind numeroase sticle de vin. 

A simți durerea fără alcool a fost cel mai greu lucru pe care a trebuit să îl fac de la moartea soțului meu Matt. Așa cum spune terapeutul meu, nu am putut să ocolesc durerea. A trebuit să trec prin ea, chiar dacă acest lucru a presupus ca o bună perioadă de timp să nu mai am viață socială. Săptămâni întregi m-am dus doar la muncă, biserică și acasă. M-am îndepărtat de oameni și de situații sociale care m-ar fi putut face să cad din nou în patima alcoolului.

Relația cu fiica mea s-a îmbunătățit foarte mult, iar pe zi ce trece eu simțeam tot mai puțin nevoia de a-mi îneca supărările în câte un pahar de vin. Sigur, nu a fost ușor, dar am reușit să trec peste. Am știut că sunt pe drumul cel bun atunci când copilul meu nu a mai strigat „Mamă, nu uita vinul” pe culoarele magazinului alimentar. Înainte mi se părea amuzant. Acum sunt atât de jenată că a trebuit să treacă prin așa ceva. Relația mea cu Dumnezeu a crescut atunci când mi-am pus toate îndoielile și temerile în mâinile Lui.

Acum am ajuns în punctul în care pot să beau un pahar sau două și gata. Nu mai beau până adorm. Nu mai alerg după vin atunci când viața mi se pare de nesuportat. Pot să beau la ocazii speciale fără să exagerez, dar nevoia de a bea până nu mai simt nimic nu mai există. Nu exagerez. Nu beau atunci când sunt singură acasă. Nu sar peste cină pentru a bea ceva doar pentru a mă „dezmetici” mai repede. Gătesc pentru copilul meu. Facem lucruri distractive împreună. Primesc e-mailuri de la profesorii ei care îmi spun cât de mult se evoluează. Acest lucru nu mai este în ciuda comportamentului meu, ci datorită lui.

Anul 2021 mi-a adus multă suferință, dar de când am ales să mă pun pe mine și relația cu copilul meu pe primul loc, lucrurile au început să se așeze. Întru în 2022 senină, cu o minte limpede fără regrete. Acum pot spune, cu mâna pe inimă, că sunt o mamă, o profesoară, o prietenă și o creștină mai bună.

Articol tradus și adaptat după un material publicat pe site-ul www.cafemom.com. 

itește și:

• I-am pus unui copil aceeași întrebare pe care și tatăl meu mi-a pus-o când eram mic. Răspunsul lui m-a șocat
• Nu am vrut să-mi rănesc copiii prin divorțul de tatăl lor, dar a trebuit să o fac. Pentru ei
• Urăsc femeile pentru că în copilărie eram martor când mama îl bătea și îl blestema pe tata