Dormi cu copilul? Cum afecteaza relatia de cuplu

„Cuplurile" din familie: Tu dormi cu mama ta si eu dorm cu mama mea!

O familie obisnuia sa il alinte si sa il dragaleasca pe copil, luandu-l noaptea cu ei in pat. Cand acesta a crescut (3 ani), parintii au hotarat sa il „intarce", asa ca au rarit invitatiile de a „ramane peste noapte". I-au explicat, copilul a inteles, a fost de acord sa incerce, chiar a reusit si a inceput sa ii faca placere sa doarma singur (cu usa camerei deschisa catre usa camerei parintilor si cu veioza aprinsa). Intr-o seara insa, tatal a starnit o conversatie mai putin inspirata, care a decurs in modul urmator...

- Este timpul sa mergi la culcare.
- Si tu?
- Si eu merg, si mami.
- Tu dormi cu mami?
- Da, eu dorm cu mami si tu mergi sa dormi in patul tau.
- Da?
- Da, ca in fiecare seara. Nu asa am discutat? Acum ai crescut, esti baiat mare...
- Tata, dar am o idee.
- Ce idee?
- Mai bine dormi si tu singur, ca si tu esti baiat mare. Tu esti barbat!
- Asa este... dar eu sunt tata si tata doarme cu mama.
- Pai atunci, am o idee si mai buna! Tu dormi cu mama ta si eu dorm cu mama mea!

Ei, ce poti sa ii mai spui unui copil de trei ani cu asa o logica impecabila? Are dreptate, si asta ne indica niste hibe in raportarea din familie, de care multi parinti nu sunt constienti. Copilul le sesizeaza, pentru ca el ia toate lucrurile ad literam. De exemplu, in familie, femeia este tot timpul „mami", iar barbatul uita sa o mai asume in fata copilului ca „sotia mea".

Daca acesta i se va adresa - nici macar cu numele mic - ci doar cu "Mami, hai mai repede", "Mami, noi coboram inainte si te asteptam jos" sau "Puiule, tu ramai cu mami si eu merg in piata", atunci copilul va constata, confuz, ca tata este un fel de alt copil, si ca mama lui este si mama... tatalui. Normal atunci ca, pentru a restabili niste granite, revendicarea „Tu dormi cu mama ta si eu dorm cu mama mea!" este cat se poate de justificata!...

Este nedrept pentru un copil sa accepte un astfel de nefiresc al lucrurilor si in acelasi timp el o face, pentru ca isi iubeste parintii, le este loial si in sufletul sau vrea sa ii asculte. Dar este greu sa inteleaga si sa accepte ca tatal sau doarme cu mama sa, in loc sa doarma cu mama LUI! Asa ca va interveni in relatia ne-fireasca si incorecta dintre cei doi si isi va cere drepturile!

Si asta pentru ca parintii au omis sa contureze si sa clarifice cealalta relatie din familie: relatia de cuplu. Tatal este „tata" pentru copil, dar pentru mama copilului nu este tot „tata", ci „sotul ei". Mama, la randul ei, nu este „mami" pentru sotul ei, ci este sotia lui.

Atunci cand sotul si sotia dorm impreuna, asta inseamna ca relatia lor este una separata, de cuplu, in care copilul nu are aceleasi drepturi ca ei, ci diferite. Acum, acestea capata sens si pentru copil. Si ce poate ajuta este ca fiecare membru al familiei sa isi „recapete" prenumele inapoi...

Poate ca parintii se adreseaza prea des unul altuia cu „mami" sau „tati", uitand sa isi spuna pe nume. Copilul are nevoie sa ii auda strigandu-se unul pe altul pe nume, ca sa i se fixeze faptul ca acestia au si alte identitati decat „mama" si „tata" si ca sa observe ca relatia dintre cei doi se bazeaza pe aceasta identitate, si nu pe cea de „mami" si tati". Atunci cand parintii ii clarifica acest lucru copilului, de fapt il clarifica si pentru ei insisi. Recapatandu-si numele, isi pot recapata cu mai mare usurinta si viata de cuplu.

Dormi cu copilul si cu sotul sau cu copilul si cu tatal copilului?

Candva, circula o vorba: „Faci ce vrei, dar stii ce faci". Altfel spus, fii constient si atent la actiunile tale. Atunci cand mergeti la culcare toti trei, cui dedici acel somn? Sotului sau copilului? Cu cine simti ca mergi la culcare? Daca mergi la culcare cu sotul tau si il luati pe copil cu voi in seara asta, acest lucru este diferit de noptile in care mergi la culcare cu copilul - si il luati cu voi pe tatal copilului. Desigur, concret, diferentele nu sunt izbitoare. Insa va ajuta pe toti sa va raportati corect unul la altul si fiecare in parte la cuplul vostru.

In primul caz, somnul este „dedicat" cuplului, iar copilul este un musafir. Experienta aceasta poate deveni una mai placuta decat atunci cand copilul face deja parte din „triada nocturna". Cuplul, cei doi deveniti una, il primesc pe copil si se bucura de el. In acelasi timp, pot aparea intre parinti conversatii si divergente pe diverse subiecte, ca in fiecare seara petrecuta in doi. La fel, pot aparea diverse apropieri - nu indecente, dar de o intimitate aparte, de o intimitate a cuplului. Copilul poate remarca identitatea cuplului si poate simti ca a venit cu adevarat in camera parintilor, ca este un musafir - de cinste, dar un musafir. Mama nu il ignora pe tata pentru el, ci parintii de bucura amandoi de copil, dar si de ei insisi.

Citeste si: Ca sa fii un parinte bun, trebuie sa fii obiectiv cu propriul copil  

In a doua situatie, cand s-a impamantenit obisnuinta ca cei trei sa doarma impreuna, identitatea cuplului risca sa se stearga, cel putin o vreme. Se contureaza mai tare o alta identitate, cea a familiei, a celor trei care devin un fel de „tot". O identitate placuta, comoda, cel putin pentru copil si pentru mama, uneori si pentru tata. Dar in aceasta coabitare, de regula mergi la culcare cu copilul si cu tatal copilului, nu cu copilul si cu sotul. In fiecare seara, cel mai vulnerabil si mai pretios membru al triadei este copilul, astfel ca el devine centrul de interes, iar parintii uita sa isi mai indrepte atentia in mod deosebit si unul asupra altuia. Situatia nu ii incurajeaza. Sunt impreuna ca si parinti, dar nu ca si cuplu. Acest lucru se intampla mai des atunci cand copilul este mic, astfel ca pretinde atentia parintilor (in special a mamei), fara a intelege ca aceasta i se cuvine si altcuiva. Este greu, atunci, pentru cuplu, sa isi pastreze complicitatea, relatia separata, exclusiva.

Daca se intampla doar in unele nopti - si nu ca regula - atunci experienta va poate ajuta: pentru ca realizezi ca dormi cu sotul tau, care este si tatal micului om dintre voi. Este cel fara de care nu puteai avea acest copil pretios: gandind astfel, incepi sa il privesti cu mai mare tandrete si recunostinta. Dar trebuie ca si el sa vrea si sa ramana in postura de tata al copilului, acceptand ca focusul vostru in aceste nopti sa devina copilul, iar cuplul vostru... sa se dea un pas mai in spate.

Cand dormi cu copilul, cuplul si familia sunt diferite (nu separate)

Atunci cand conditiile materiale o permit, este potrivit ca micutul sa inteleaga limpede unde patrunde, atunci cand vine in dormitorul parintilor sai. „Camera parintilor" sa ramana sub acest nume, chiar daca este adeseori „calcata de picior strain" si, in masura in care exista alte camere care sa poata contine familia adunata impreuna, atunci sa fie folosite acelea pentru activitati comune, precum vizionarea unui film, construirea unui lego, etc. Copilul sa simta ca acest spatiu apartine cu adevarat parintilor: tabieturilor, rutinei si relatiei lor.

Este in ordine ca in aceasta camera sa domneasca alte reguli decat in restul casei si decat in camera lui. Este in regula sa intrebe de ce sta un obiect intr-un fel anume si sa i se raspunda: „Pentru ca asa ne place noua". Este normal sa bata la usa inainte sa intre, atunci cand o vede inchisa. Este in regula sa nu isi poata aduce pijamalele, jucariile, desenele si toate lucrurile personale aici. Exista atatea spatii pentru asta! Aici nu este unul din ele. Exista spatiul familiei in toata casa: aici, in schimb, este spatiul parintilor impreuna, deci al cuplului. Copiii mici accepta regulile ca atare si nu le iau personal. Iar atunci cand va creste putin, va intelege prea bine nevoia la intimitate, la spatiul personal si la a fi consultat.

Este necesar ca parintii sa ii transmita copilului ca patul conjugal este „cuibul" parintilor, este locul lor personal. Aceasta nu inseamna sa il excludem („aici inchidem cu cheia si tu nu intri"), ci din contra, il invitam si il primim: insa, ca intr-un loc special. Sa simta ca aici sunt camera si patul parintilor. La fel cum el are coltul sau camera sa, si parintii au camera sau „coltul" lor. Nu coltul lui mami, nu coltul lui tati, ci coltul lor - o unitate atat de stransa, incat copilul sa inteleaga ca cei doi sunt una.

Dormi cu copilul? Cum afecteaza relatia de cuplu

De ce vor mamele sa doarma cu copiii?... Uneori, raspunsul sincer la aceasta intrebare poate salva viata cuplului.

Sunt situatii in care dormitul impreuna este o nevoie reala sau este necesar intr-un context anume. Uneori, este vorba despre o neputinta sau nestiinta a parintilor, care nu reusesc sa gestioneze "intarcarea" copilului. Alteori, este o dorinta a mamei care il indrageste atat de mult pe copil, incat nu vede pentru ce ar renunta la asemenea momente placute. Este important sa recunoastem cum stau lucrurile pentru noi... In acest din urma caz, atentie la tendinta spre posesie si spre adoratie! Atentie la tendinta mamei de a se „indragosti" de copil! Copilul nu este un obiect de mancare, chiar daca uneori ne lasa gura apa la propriu si ne vine sa il pupacim si sa il molfaim din talpi si pana in crestet. Nu il ajuta deloc sa facem asta.

Si nici pe tatal sau nu il ajuta daca dam curs si cultivam aceasta pofta dupa copil. El nu dezvolta aceeasi adoratie fata de copil, este ferit de aceasta „ispita". Insa chiar daca ne poate intelege, nu il ajuta cu nimic sa asiste la indepartarea femeii de el si la mutarea completa a interesului nostru: de la el, catre copil. (Caci ce femeie, care isi dezmiarda baietelul sau fetita bucalata, nazdravana, mirosind a lapte si a piele fina de copil, mai pofteste la barbatul ei?...) Atentie deci, pentru ca riscam sa inlocuim atractia catre barbat, cu cuibareala langa copil.

Femeile sunt fiinte emotionale, sunt „imbibate" de sentimente, asa ca afectiunea lor nu are nevoie musai, spre deosebire de barbat, de un suport fizic de natura sexuala. Femeia poate oferi si primi tandrete, mangaiere, ocrotire, alaturi de copilul mic, caci maternitatea ei depaseste instinctele sexuale. In acest timp insa, barbatul nu beneficiaza nici de maternitate, nici de sotia lui: care pare ca nu mai are nevoie de el, decat in lucruri exterioare.

Maternitatea este o stare de spirit si o identitate care descreste pe masura ce copilul creste. Femeile care isi cultiva maternitatea in mod intentionat, prelungind-o, pericliteaza si sanatatea emotionala a copilului, si pe cea a cuplului. Riscurile sunt mari, pentru relatia de cuplu si chiar pentru viata familiei... 

Relatia de cuplu... Are cuplul o relatie?

Daca dam o cautare dupa aceasta tema pe forumurile de discutie („Dormi cu copilul si cum iti este afectata viata de cuplu"), cel mai des intalnim aspectul sexualitatii. Daca micutul doarme cu parintii, cum mai au loc intre ei „prostiutele" sau „relatiile sexuale"? De parca parintii ar fi doi adolescenti din filmele americane, care tocmai si-au descoperit sexualitatea si existenta lor este dominata de aceasta preocupare. Uitam ca parintii sunt adeseori - sau asa ar fi ideal - niste PERSOANE, cu o demnitate si o profunzime care le permit sa isi traiasca relatia de cuplu si la alte nivele, in afara celui strict sexual.

Patul conjugal nu este un perimetru in care se consuma actul sexual, ci inseamna mult mai mult. Este locul in care cei doi se intind si stau unul langa altul, apropiindu-si capul si trupul. Locul in care se odihnesc impreuna si in care fiecare se regaseste pe sine, in compania celuilalt. Locul in care pot sta impreuna in tacere sau pot purta conversatii nesfarsite, linistite, antrenante. In care se pot certa, se pot ierta si se pot impaca. Patul conjugal este un loc cu o incarcatura deosebita, un spatiu al cuplului, iar cuplul nu inseamna sexualitate, ci inseamna comunicare, comuniune, dragoste. Sexualitatea se reduce la un „mecanism", la o „unealta" care poate ajuta la consolidarea relatiei de cuplu... atunci cand aceasta deja exista.

Deci, nu, faptul ca rodul dragostei celor doi - manifestata prin sexualitate - patrunde in acest spatiu fizic si simbolic al cuplului, nu are de ce sa dea peste cap si sa puna in pericol relatia de cuplu, chiar daca amana sexualitatea, chiar daca priveaza temporar cuplul de sexualitate. Dar privarea de intimitate - adica de toate cele mentionate mai sus, pe langa sexualitate - pe termen lung, asta da, clatina viata cuplului. Iar aici, nu copilul este responsabil, ci doar adultii.

Am vazut in restul articolului cum anume...

Tu dormi cu copilul? Cum va impacteaza aceasta experienta? Cum iese castigat de aici cuplul vostru?