Lipsa de calciu la copii: ce trebuie să știi

Lipsa de calciu la copii este o problemă extrem de des întâlnită, statisticile arătând că 1 din 5 copii suferă de această afecțiune. Alimentația inadecvată și, de multe ori chiar ignorantă, pot conduce la disfuncționalități pe termen lung, uneori iremediabile în cazul celor mici.

Care este rolul calciului în dietă

Calciul este necesar funcționării întregului organism uman, cel mai important rol al său fiind de a ajuta la întărirea oaselor și a dinților. Studiile arată că 99 % din totalul de calciu prezent în organismul unui om se află în oase și în dinți, restul procentului de 1% fiind folosit pentru alte funcții precum: reglarea coordonării musculare (contracții și relaxări), reglarea funcției inimii, coagularea sângelui, transmiterea mesajelor de la sistemul nervos și funcționarea enzimelor.

Care este necesarul de calciu la copii

Odată cu dezvoltarea organismului, aportul de calciu crește în mod proporțional. Așadar, iată care sunt cantitățile optime de calciu necesare funcționării normale a unui copil, în funcție de vârsta pe care acesta o are:

• Bebelușii cu vârsta între 0-6 luni au nevoie de aproximativ 210 mg pe zi, dacă sunt hrăniți la sân și 350 mg dacă sunt hrăniți cu lapte praf.
• Cei cu vârsta cuprinsă între 7-12 luni necesită 270 mg
• Copiii cu vârsta între 1-3 ani au nevoie de 500 mg
• Copiii între 4-8 ani trebuie să consume 700 mg
• Tinerii între 9-11 ani au nevoie de 1000 mg
• Adolescenții cu vârsta între 12-18 ani necesită zilnic 1.300 mg

Nu trebuie să urmărim acest aport cu rigurozitate zilnică, ci trebuie să estimăm dacă se încadrează în media consumului săptămânal. Copiii hrăniți cu lapte praf au nevoie de o cantitate mai mare de calciu, deoarece acesta nu este la fel de bine absorbit de corp ca cel prezent în laptele matern. La copiii mai mari, scheletul este într-o permanentă creștere și nevoia de calciu se subînțelege. De asemenea, adolescenții care suferă transformări rapide într-un timp foarte scurt în perioada pubertății au nevoie de cel mai mare aport de calciu.

Cele mai frecvente simptome ale carenței de calciu

Carența de calciu reprezintă una din principalele cauze ale apariției rahitismului la copii. Riscul dezvoltării acestei boli grave este ridicat mai ales dacă lipsa de calciu la copii este asociată cu lipsa vitaminei D.

În cazul sugarilor și copiilor cu vârsta de până la 4 ani, transpirația excesivă pe timpul nopții reprezintă unul din simptomele cel mai des întâlnite ale carenței de calciu. Pe lângă transpirație, mai pot apărea și alte simptome, precum:

• Crampe musculare. Acestea în special în zona coapselor, a brațelor și la subraț, în timpul mișcării acestora, dar și în timpul mersului.
• De obicei, copiii care au o lipsă acută de calciu nu pot dormi foarte bine și astfel nu se pot odihni în mod corespunzător. Odihna inadecvată poate duce la apariția amețelilor.
• Probleme dentare. Lipsa de calciu la copii se observă și prin întârzierea apariției dinților sau creșterea necorespunzătoare a acestora. Copiii pot avea probleme dentare (carii), chiar dacă respectă normele de igienă și se spală regulat pe dinți.
• Malformații scheletice. De asemenea, se mai întâlnește și o proastă dezvoltare a scheletului, ceea ce duce la apariția malformațiilor scheletice, cum este de exemplu binecunoscutul stern în carenă, bombat în interior.
• Alte simptome. Întârzierea închiderii fontanelei la bebeluși, dureri sau sensibilitate la nivelul oaselor, fragilitatea unghiilor și a părului, astenie musculară și, nu în ultimul rând întârzierea în creștere și dezvoltare pot fi simptome ale carenței de calciu. La adolescente, se poate observa uneori și o întârziere a apariției pubertății.

De asemenea, cercetătorii au remarcat că o dietă bogată în sare, lipsa activității fizice și un aport redus de fibre pot reduce nivelul de calciu din organism. Ca să fim siguri că simptomele enunțate mai sus se datorează lipsei de calciu, la recomandarea medicului, putem efectua analize de sânge în care vor fi evidentiați parametrii calciului din organism.

Care sunt cele mai bune surse de calciu pentru copii

În mod cert, cele mai bune surse de calciu sunt reprezentate de lapte și produse lactate: iaurt, brânză și chiar lapte de soia. Pentru copiii sub 2 ani care primesc lapte de vacă, medicii recomandă laptele integral gras care oferă și grăsimea necesară organismului. Pentru copiii de peste 2 ani este recomandat laptele semidegresat.

Alte surse de calciu sunt soia, tofu, pește (sardine și somon), nuci și seminte (migdale, pastă de susan). Există și alte alimente care sunt fortifiate cu calciu, inclusiv cereale pentru mic dejun, sucuri de fructe sau pâine. De asemenea, legumele cu frunze verzi, precum broccoli, varză și spanac conțin mult calciu, însă în cazul spanacului, absorbția calciului este redusă din cauza unui compus pe care acesta îl conține, și anume acidul oxalic.

Copiii care suferă de intoleranță la lactoză nu pot digera laptele normal. Dar pentru că au nevoie de o alimentație echilibrată pot folosi alte produse lactate bogate în calciu cu conținut redus de lactoză. Un astfel de produs este laptele de capră, iaurtul, mai multe tipuri de brânză sau laptele delactozat.

Ce complicații poate determina lipsa de calciu la copii

Cele mai grave afecțiuni apar de obicei în rândul bebelușilor. Carența de calciu poate duce la apariția unor complicații destul de grave și anume rahitism sau chiar atac de cord în cazul celor foarte mici. Totuși, principalele probleme care pot apărea sunt legate de sănătatea sistemului osos și osteoporoza. Oasele în timpul copilăriei și adolescenței ajung la nivelul maxim de dezvoltare, de aceea osteoporoza poate apărea în urma unei carențe de calciu la vârsta adultă. Unele studii susțin că un aport normal de calciu poate reduce riscul apariției bolilor cardiovasculare și al hipertensiunii, dar și la scăderea în greutate.

Cum se tratează lipsa de calciu la copii

Pe lângă alimentele bogate în calciu menționate anterior, medicii recomandă în general fie calciu gluconic, care este ușor de asimilat de organismul copiilor, fie suplimente pe bază de calciu, vitamina D și magneziu. Aceste vitamine sunt de obicei asociate deoarece există o strânsă legatură între ele. Vitamina D fiind cea care ajută la absorbția calciului, de aceea ea se administrează obligatoriu zilnic sub formă de picături sau tablete copiilor sub 2 ani. Sinteza de vitamina D este favorizată de expunerea la soare, prin urmare la copiii mai mari aceste suplimente sunt recomandate în general în lunile reci ale anului (și dieta este deficitară în această perioadă). Este important de reținut că, în cazul în care copilul suferă și de anemie, nu trebuie să administrăm în același timp fier și calciu, deoarece studiile au demonstrat că unul dintre minerale nu se va asimila corespunzător. De asemenea, de multe ori se prescrie fluor împreună cu calciu pentru întărirea dinților, însă această asociere conduce la încetinirea procesului de absorbție a celui din urmă. Totodată, trebuie să știm că există copii în cazul cărora nu alimentația deficitară a condus la o carență de calciu, ci funcționarea improprie a organismului.

Ce se întâmplă dacă administrăm prea mult calciu la copii

Deși majoritatea părinților nu conștientizează acest pericol, sunt des întâlnite situațiile de hipercalcemie (exces de calciu). În dorința de a compensa lipsa de calciu la copii, părinții administrează suplimente multivitaminice în exces. Simptomele care apar în cazul excesului de calciu sunt în primul rând constipație, greață și vărsături, lipsa poftei de mâncare, dureri de cap și mușchi, scăderea ritmului cardiac și, pe termen lung, apariția pietrelor la rinichi sau a bolilor cardiovasculare. În cazuri extreme, pot apărea convulsii, confuzie și chiar pierderea conștiinței. Specialiștii afirmă că un aport prea mare de calciu poate interfera cu abilitatea corpului de absorbție a fierului și a zincului.

Cu ce medicamente interacționează administrarea de calciu la copii

Suplimentele pe bază de calciu pot interacționa cu anumite medicamente, conducând la scăderea sau la creșterea calcemiei (nivelul de calciu din sânge). Este vorba de anumiți bisfosfonați, unele antibiotice, unele medicamente pentru activitatea tiroidei, anumite anticonvulsive, diuretice, antiacide, uleiuri minerale și laxative, glucocorticoizii (cum este Prednisonul) folosite pe termen îndelungat.

Pentru a evita apariția unor afecțiuni greu de tratat este bine să încercăm să oferim copiilor o alimentație echilibrată, bogată în fructe și legume și, desigur, în produse lactate. În cazul copiilor cărora le place foarte mult laptele, trebuie să menținem o atenție sporită pentru că, pe lângă lipsa apetituliui pentru alte alimente mai sănătoase, pot prezenta și constipație în cazul unui consum exagerat.

Surse:
http://www.babycenter.com; http://ods.od.nih.gov; http://www.betterhealth.vic.gov.au
http://www.wisegeekhealth.com; http://www.newsmax.com