Mit sau adevar: de ce nu este bine să folosești dexametazona în aparatul de aerosoli

Studiu din 1964 care a vizat administrarea de aerosoli cu dexametazonă

Administrarea de aerosoli cu dexametazonă are loc încă din anul 1951 pentru paceinți astmatici, metoda aceasta fiind preferată pentru a beneficia de avantajul eficacității superioare a acestui medicament când este aplicat direct pe locul dorit de acțiune, diminuand efectele nocive prin reducerea dozajului total. Scopul studiului a fost nu doar de a demonstra eficacitatea terapiei cu aerosoli într-un grup de adulți care suferă de astm în formă gravă, ci și de a descrie o complicație anterior neraportată.

Un număr de 25 de pacienți, 14 femei și 11 bărbați au fost studiați înainte, în timpul și în unele cazuri după terapia cu aerosol corticosteroid. 13 pacienți au avut vârsta mai mică de 20 de ani, iar vârsta medie a grupului a fost de 31.1 ani. Din numărul total de 25 de pacienți, 10 și-au ameliorat starea de sănătate (inclusiv cei de 18 ani), când au fost evaluați conform standardului anterior, 15 nu au demonstrat nicio îmbunătățire a stării de sănătate sau li s-a agravat starea. 21 de pacienți au primit 10-24 de metilprednisolon oral zilnic înainte de inițierea studiului; la 8 dintre ei s-a îmbunătățit starea, reducându-se dozajul de metilprednisolon de la 15.4 mg medie pe zi la 4.6 mg. Un singur pacient a întrerupt complet terapia orală cu corticosteroid. Incidența crescută de răspuns favorabil în grupul de adolescenți, comparativ cu cel de peste 21 de ani și eșecul de a renunța complet la corticosteroizii orali confirmă rezultatele unui raport anterior. 6 din 8 pacienți au prezentat simptome îmbunătățite de hipercorticism înainte de aerosolii cu dezametazonă, existând modificări minore în aceste trăsături chiar și la interval de 4-6 luni de doză orală redusă semnificativ. 4 pacienți nu urmau terapie orală corticosteroidă când au început aerosolii. La 2 s-a îmbunătățit starea, dar au manifestat și trăsături ușoare de hiperadrenocorticism în următoarele 6 săptămâni din 16 de inhalații zilnice.

Testele urinare ale nivelului de corticosteroid înainte și după tratament au confirmat rapoartele anterioare ale excreției scăzute din urină a corticosteroidului cu aerosolul dexametazonă. La 2 pacienți nu a apărut niciun semn de hiperadrenocorticism; ambii au primit metilprednisolon oral cu răspuns clinic bun, cu excepția exarcerbării acneei. Toți 4 pacienți aveau vârsta sub 20 de ani. Niciun efect advers grav al terapiei orale corticosteroide nu a fost depistat, iar efectele adverse minore au inclus edem, aspect palid, hirsutism. Efectele adverse ale terapiei cu aerosoli steroidieni, precum greață, iritație a gâtului și deprimarea funcției respiratorii nu au fost marcate și au impus întreruperea terapiei pentru doar 3 pacienți. Iritația gâtului și greața au fost raportate de 5 pacienți din studiu, inclusiv cei 3 din grupul cu stare îmbunătățită. A apărut însă un efect anterior neraportat și mai grav: infecția clinică a orofaringelui cu Candida albicans la 5 pacienți, iar la 2 și laringita Candida. Leziunile orofaringelui au răspuns bine la spălături bucale cu nistatin și aplicări locale de violet de gențiană. La 2 pacienți care au reluat aerosolii leziunile au reapărut în pofida continuării terapiei cu nistatin. Leziunile laringelui s-au dovedit refractare timp de mai multe luni în pofida tratamentului.

Dr. Ana Maria Apostol, medic primar ORL, competență Chirurgie endoscopică, Audiologie, Chirurgie ORL pediatrică pe care o puteți găsi în cadrul Clinicilor Medlife, dar și la adresa www.alertaorl.ro  ne împărtășește următoarele: 

"Trebuie să tratăm o multitudine de viroze respiratorii care ne atacă constant și des, astfel ca să nu mai utilizăm atâtea medicamente orale s-a inventat metoda aerosolilor. Aceasta este o metodă care transformă picătura în abur, lichid în particule  care "zboară prin aer", astfel încat putem să punem medicamente lichide în aceste aparate de aerosoli care vor nebuliza acel medicament. Acesta la rândul său va ajunge la suprafața mucoasei respiratorii și o va echilibra: îi va scădea edemul inflamator, va dezinfecta mucoasa, va fluidiza mucusul gros existent pe această mucoasă "afectată" de viroză, toate aceste efecte le vom atinge prin utilizarea a diferite medicamente.
Astfel, unul din medicamentele eficiente pentru această metodă este DEXAMETAZONA, care, DA, este o soluție care s-a inventat să se facă injectabil, DAR în medicină de-a lungul anilor s-au schimbat multe teorii care la început se credeau a fi foarte corecte și în timp s-a constatat că de fapt sunt incorecte. La fel s-a întâmplat și cu această substanță s-a constatat că se poate și nebuliza și se poate absorbi la nivelul mucoasei respiratorii, cel puțin respirator superior și ca efect benefic îl are pe acela de antiinflamator și antialergic, adică scade edemul mucoasei respiratorii și secreția acestuia, dezobstruând astfel nasul. După aceea va scădea inflamația faringelui, laringelui și inclusiv la nivelul mucoasei respiratorii pulmonare reduce efectele negative ale virozei; astfel scade simptomele clinice ale racelii-adică: desfundă nasul, scade rinoreea, scade durerea orofaringiană, ameliorează disfonia, stridorul și weezing-ul pulmonar, ameliorează și tusea." 

Studiu din 2015 cu privire la dexametazona administrată pe cale orală

Dexametazona este un derivat fluorinat al prednisolonului, cu potență antiinflamatoare sistemică extrem de ridicată și efecte minime mieralocorticoide. Eficacitatea administrării orale la copiii cu crup a fost stabilită și comparabilă cu cea intramusculară. Au fost publicate și studii care au folosit formula intravenoasă, fosfat disodic de dexametazonă pentru injecție pentru a prepara suspensia orală. Unele spitale (în secțiile de urgență) practică adminstrarea formulei intravenoase pe cale orală pentru tratamentul astmului și crupului pediatric fie cu o suspensie îndulcită, fie cu o cantitate mică de suc pentru a crește palatabilitatea; lipsesc însă datele farmacokinetice care să susțină practica. 

Studiul a urmărit să evalueze biodisponibilitatea relativă și farmacokinetica a fosfatului disodic de dexametaxonă pentru injecție administrat pe cale orală, comparativ cu concentratul oral de dexametazonă în cazul adulților sănătoși. Cercetarea a implicat 11 adulți sănătoși cu vârsta cuprinsă între 18-45 de ani; toți subiecții au primit 8 mg de concentrat oral dexametazonă. După 1 săptămână de pauză, subiecții au primit 8 mg de dexametazonă pentru injecție pe cale orală. Nivelul de dexametazonă a fost măsurat prin cromatografie lichidă, comparându-se ambele grupuri. S-a concluzinat că dexametazona pentru injecție nu este bioechivalentă cu concentratul oral de dexametazonă când este administrat pe cale orală, putând fi luată în considerare ajustarea dozelor. Este însă bine asimilat. Concentratul oral poate fi administrat la o doză mai mică cu același efect. Studiul lansează astfel o întrebare dacă formulele intravenoase pot fi administrate oral și care este metodologia corespunzătoare pentru testare. Studiile clinice au abilitatea de a măsura efectele directe ale pacientului și sunt importante când formulele sunt folosite pe alte căi de administrare.

Dr. Ana Maria Apostol concluzionează "Ca orice medicament poate să aibă și efecte adverse dacă administrăm o doză prea mare, pe o perioada prea lungă sau corpul este "sensibil/alergic" la această substanță, astfel el se poate absorbi într-o cantitate mică în sânge, în corp și cel mai frecvent poate da creșterea apetitului și copilul să ia în greutate sau creșterea pulsului și a tensiunii arteriale. Dacă suntem alergici la ea pot să apară pete roșii pe față sau în jurul gurii. Această substanță se folosește cum se folosesc și altele în aerosoli, care tot pentru injecții s-au inventat inițial cum ar fi: ACC, FLUIMUCIL, GENTAMICINA și altele...
Când efectuăm acești aerosoli gura ar trebui să stea închisă și aburul ar trebui să intre doar pe nas astfel evităm o eventuală apariție a unei candidoze bucale și dacă această apare putem să clătim gurița copilului cu ceai de mușețel și bicarbonat de sodiu. Trebuie reținut că nasul trebuie curațat nasul cu spray cu apă de mare înainte și după aerosoli și ca la 30 min minim, după efectuarea aerosolilor, putem să ieșim afară. Aceste cure de aerosoli cu dexametaxonă se folosesc în viroze, rinite și bronșite alergice nu în suprainfecții bacteriene; curele țin cam 5 zile se folosesc de două ori pe zi și se pot repeta la minim o lună distanță. Aceasta este părerea unui medic ORL, prin "studiile" clinice și terapeutice care le-a efectuat de-a lungul anilor pe copii pacienți."
 

Surse: www.ncbi.nlm.nih.gov; www.jacionline.org; https://journal.chestnet.org