De ce se scarpină copilul în nas, urechi, buric sau funduleț? Vei vedea că are motive bine întemeiate

De ce se scarpină bebe la ureche

Numeroase comportamente ale copilului stârnesc îngrijorări, în special în rândul proaspeților părinți. Printre acestea se numără și scărpinatul. Nu este însă neapărat necesar ca acest gest să demonstreze că este ceva în neregulă cu copilul. Pentru a înțelege mai bine de ce se scarpină în ureche în primul său an de viață, raportează-te și la explicațiile de mai jos.

Își descoperă urechile

Bebelușii sunt fascinați de tot ceea ce este nou, iar corpul lor nu face excepție. Odată ce înțeleg cum funcționează degetele și mânuțele, nu este de mirare să-și descopere întâmplător și urechile. Cu atât mai mult cu cât învață să și apuce, pot avea tendința să le atingă des, iar în final să tragă de ele și să se scarpine. Obiceiul acesta este temporar întrucât, odată ce găsește o altă parte a corpului care să-l fascineze, bebelușul renunță să-și mai ducă tot timpul mânuțele către zona capului.

Încearcă să se calmeze

Când bebelușul vrea să se liniștească, în anumite momente se trage de urechi sau se scarpină pentru a se relaxa. De cele mai multe ori, aceste gesturi sunt prezente între sesiunile de hrănire sau înainte să adoarmă. 

Are mâncărimi ale pielii

La fel ca adulții sau copiii mai mari, bebelușul poate avea pielea uscată sau foarte sensibilă. Principalele motive pentru care se întâmplă așa sunt:

• Aerul prea cald și uscat;
• Aerul condiționat;
• Variațiile de temperatură;
• Anumite produse cu care este spălat;
• Este sensibil la un anumit detergent;
• Nu suportă anumite materiale;
• Transpirația excesivă;
• Eczema: simptomele ce dovedesc prezența ei sunt pielea înroșită, iritată, care se descuamează, porțiunile de piele întărită, iritabilitatea, dificultatea de a adormi sau de a se hrăni etc.

Prezența excesului de cerumen

Producția cerumenului este un proces natural ce începe în primul an de viață al copilului. Cerumenul protejează, lubrifiază și are efect antibacterian. În cazuri rare, se acumulează în exces mai ales din cauza utilizării bețișoarelor de urechi și creează disconfort și senzația de mâncărime. Pentru a preveni o asemenea situație, urmează și instrucțiunile de mai jos:

• Înmoaie o cârpă perfect curată în puțină apă călduță;
• Stoarce bine cârpa;
• Tamponează ușor zona din spatele urechilor bebelușului, precum și în jurul acestora;
• La recomandarea medicului pediatru, poți folosi picături de urechi.

Trece prin erupția dentară

Altă explicație care ține de ce copilul se scarpină la ureche este și aceasta: când are loc erupția dentară, se produce iritarea gingiilor și a întregii guri și se poate declanșa durere, disconfort și la nivelul urechii. Încercând să se simtă mai bine, bebelușul începe să se tragă de urechi sau să se scarpine.

Are o infecție la ureche

Infecțiile urechii apar și în primele șase luni de viață ale unui copil. În cazul în care bebelușul își duce des mâna la ureche și se scarpină, monitorizează-l cu atenție pentru a putea sesiza și alte semne care îți indică o infecție, precum:

• Este mai iritabil ca de obicei;
• Plânge frecvent și este greu să-l calmezi;
• Nu este dornic să mănânce;
• Îi este greu să adoarmă,
• Are febră;
• Îi curge nasul;
• Dintr-o ureche se scurge un fluid gălbui. 

De ce se scarpină copiii la nas

Dacă observi că micuțul tău stă mereu cu mâna la nas și se scarpină, ia în calcul faptul că resimte disconfort din pricina unor afecțiuni sau pur și simplu a excesului de mucus. În această ultimă situație, mucișorii îl irită și generează dorința de a se scărpina. Ca să-l ajuți să se simtă mai bine, poți să utilizezi un aspirator nazal sau să-l înveți să-și sufle bine nasul. 

În ceea ce privește afecțiunile care îl determină pe copil să se scarpine la nas, acestea sunt:

Răcelile

În special în momentele în care îi curge abundent nasul, simte nevoia să-l sufle des, la fiecare câteva minute. În aceste condiții, pielea devine sensibilă, survin iritațiile și odată cu ele nevoia de a se scărpina. Măsurile pe care le poți lua este să te asiguri că îi menții nasul cât mai curat și hidratat și, la sfatul medicului pediatru, folosește spray-uri nazale menite să-i amelioreze simptomele neplăcute.

Dermatita de contact

Se produce dacă pielea vine în contact cu ceva care provoacă o reacție alergică, însoțită de iritație și inflamație. Cele mai cunoscute manifestări ale unei dermatite de contact sunt pielea înroșită, inflamată, descuamată, ce devine dureroasă. 

Referitor la cauzele responsabile de o dermatită de contact, se poate spune că acestea sunt:

• Nichelul: prezent în nasturi sau la curele;
• Parfumurile și conservanții din produse de igienă, detergenți, textile etc;
• Iedera otrăvitoare.

Primul demers pe care îl faci în cazul în care bănuiești că este vorba despre o dermatită de contact este să eviți venirea în contact a copilului cu un factor alergen. Dacă simptomele nu dispar, adresează-te unui medic alergolog pentru a se efectua câteva teste alergologice cutanate sau pentru a-i prescrie copilului un unguent care să reducă din iritația de la nivelul nasului. 

Rinita alergică

Prezența ei este unul dintre răspunsurile la întrebarea: de ce se scarpină copilul la nas. Rinita alergică este o reacție produsă la nivelul nasului, al gâtului, al ochilor când un alergen din aer stimulează eliberarea de histamină în corp. Aceasta din urmă generează inflamație, iritații și acumularea de fluid în țesuturile fragile ale nasului, sinusurilor și pleoapelor. 

Exemple de alergeni responsabili pentru o rinită alergică sunt polenul, mucegaiul, praful, fumul de țigară, părul de animale etc. Pe lângă mâncărimile nasului, alte simptome ce însoțesc această afecțiune sunt:

• Strănutul;
• Nasul înfundat;
• Înroșirea ochilor;
• Nasul și ochii care curg;
• Mâncărimile ochilor și ale gâtului;
• Poate surveni și tusea.  

Oricare dintre aceste manifestări trebuie să te trimită la un medic alergolog pentru ca acesta să-i prescrie copilului un tratament. Acesta poate consta în:

• Administrarea de antialergice;
• Corticoterapie locală intranazală: tratament cu substanțe numite corticoizi de sinteză;
• Decongestionante oculare sau nazale;
• Imunoterapia: administrarea repetată, în doze ce cresc progresiv, a unui extract de alergen. Perioada tratamentului este de 3 luni și se recomandă numai pentru copiii de la 5 ani în sus. 

De ce se scarpină copiii la cap

În cazul în care îți vezi copilul că se scarpină adesea la cap, primul lucru la care să te gândești este prezența unor afecțiuni dermatologice:

Eczemele scalpului

Fie că este vorba despre eczemele acute, fie că este vorba despre cele cronice, acestea sunt acompaniate de:

• Mâncărimi;
• Senzația de arsură;
• Inflamații;
• Papule: leziune a pielii ce constă în prezența unei „ridicături”;
• Cruste.

Dermatita seboreică

Reprezintă o formă cronică a eczemelor și apare pe zonele corpului unde sunt glande ce secretă sebum (sebacee), printre care și scalpul. Roșeața, inflamația și prezența zonelor ce se descuamează, alături de mâncărimi, sunt principalele manifestări ale dermatitei seboreice. Uneori, mâncărimile sunt atât de intense încât copilul nu poate să doarmă. În general, medicii dermatologi recomandă pentru copiii mici soluții emoliente pe bază de uleiuri minerale sau de vaselină cosmetică și, în unele cazuri, este indicat un șampon dermato-cosmetic pentru utilizare îndelungată.

Psoriazisul

Face parte dintre afecțiunile cronice, implicând prezența unor pete ieșite în afară, roșii și care se descuamează pe pielea scalpului și generează mâncărimi. Medicul dermatolog îți poate prescrie pentru copil următorul tratament:

• Un antihistaminic pentru diminuarea mâncărimilor;
• Unguente, loțiuni;
• Terapie cu lumină: se folosește dacă nu dă rezultate tratamentul pe bază de unguente.

Mătreața

Este des întâlnită la copii și la adolescenți, fiind agravată de anumite produse de îngrijire, de stres, de vremea uscată și rece. Mătreața se poate accentua la pubertate, când glandele sebacee devin mai active. 

Pentru a scăpa de mătreață, care îl poate face pe copil să se scarpine adesea la cap, trebuie să se folosească un șampon special. Acesta trebuie lăsat să acționeze câteva minute până când se clătește. 

De asemenea, dacă te întrebi de ce se scarpină copilul la cap, ține cont și de următoarele probleme:

Păduchii

Mâncărimile constituie principala manifestare a prezenței păduchilor. Cu toate acestea, poate dura până la 4-6 săptămâni de la atașarea păduchilor de scalp până când acesta devine sensibil la ei și până când se declanșează pruritul, inclusiv în jurul urechilor și în zona gâtului. 

Ca să îți dai seama dacă și copilul tău are păduchi, acționează în felul următor: piaptănă-l pe părul umed sau uscat cu un pieptăn cu dinții fini. Procedând așa, poți vedea păduchii vii. 

Tratamentul păduchilor este topic, cu diverse medicamente speciale recomandate de un medic. Se poate utiliza și un șampon special, la indicația unui dermatolog. 

Varicela

Este o boală infecțioasă, contagioasă, ce debutează cu: dureri de cap, febră, stare generală alterată, o erupție pe piele. La început aceasta este sub formă de pete roșiatice, apoi apar vezicule pline cu lichid, ce favorizează mâncărimi și după aceea devin cruste. Prima dată erupția este vizibilă pe piept și pe față, urmând să se extindă pe pleoape, în interiorul gurii, pe pleoape, dar și pe scalp. Procesul de transformare a petelor roșii în vezicule și cruste durează 5-7 zile.

De ce se scarpină copilul la ochi

Scărpinatul la ochi poate fi adesea sesizat în rândul copiilor. În cele mai multe dintre cazuri, este alimentat de diverse afecțiuni oftalmologice, precum:  

Conjunctivita alergică

Conjunctivita înseamnă inflamarea membranei transparente, ce acoperă partea albă a ochiului și pleoapele pe interior. Dacă afecțiunea este alergică, înseamnă că este provocată de expunerea la alergeni (polen, păr de animale, praf, pene etc.). Uneori se asociază și cu rinita alergică sau cu eczemele. 

De obicei, conjunctivita alergică afectează ambii ochi. Alături de mâncărimi, se manifestă prin inflamarea pleoapelor, ochi înroșiți, care lăcrimează. Tratamentul de bază constă în administrarea de picături antihistaminice. 

Conjunctivita bacteriană

Se dezvoltă în urma contactului cu bacterii (ca de exemplu Stafilococul auriu sau Haemophilus influenza) sau cu diverși streptococi. Poți să o recunoști după scurgerea purulentă din zona genelor și a pleoapelor, ce poate conduce la „lipirea” ochilor. Survin și mâncărimile, iar ca tratament se folosesc în special picăturile cu antibiotic. 

Conjunctivita virală 

Este produsă de virusuri precum adenovirusuri sau de virusul herpetic și se tratează cu picături de ochi și cu analgezice. Adesea însoțește o răceală sau o gripă, este mai frecventă în sezonul rece, apare mai întâi la un singur ochi și după 24-48 de ore se răspândește și la celălalt. Manifestările specifice pentru ea sunt:

• Ochii roșii, apoși;
• Lăcrimarea în exces;
• Mâncărimi;
• Senzație de „nisip” în ochi sau de arsură.

Blefarita anterioară

Afectează partea pleoapei unde sunt localizate genele, făcându-le să devină lipicioase și cu cruste. Pleoapele se înroșesc și se inflamează. La fel ca alte forme de blefarită, cea anterioară este însoțită și de mâncărimi și de senzația de arsură pe pleoape. 

Pentru ameliorare, supraveghează-ți copilul ca să nu ducă mâinile murdare la ochi, să nu se scarpine și, la recomandarea unui medic, îi poți administra un unguent cu antibiotic. 

Ochii uscați

Nu se întâlnesc adesea în rândul copiilor, dar conduc la simptome cum ar fi:

• Mâncărimi;
• Senzație de arsură;
• Oboseală oculară;
• Înroșire;
• Senzație de „nisip” în ochi;
• Vedere tulbure;
• Sensibilitate la lumină.

Există numeroase cauze care conduc la uscăciunea ochilor, ca de exemplu:

• Expunerea prelungită la ecrane;
• Diverse alergii;
• Purtarea lentilelor de contact;
• Deficitul unor vitamine: deficitul vitaminei A are impact negativ asupra celulelor ce compun suprafața ochiului;
• Administrarea unor medicamente: de exemplu, medicamentele antihistaminice sau anumite medicamente pentru tratarea acneei favorizează uscăciunea ochilor.

Metode de tratament cel mai des folosite pentru ochii uscați sunt: lacrimile artificiale, gelurile și unguentele pentru lubrifiere, picăturile de ochi ce cresc producția de lacrimi etc.

De ce se scarpină copilul în buric

Când îți vezi copilul scărpinându-se în buric, cel mai mult îți dorești să-l determini să înceteze. Înainte de orice, gândește-te că face acest gest din mai multe motive:

O eczemă

Aceasta contribuie la iritarea și înroșirea pielii din buric și din jurul lui. Pentru reducerea senzației de mâncărime, străduiește-te să folosești un săpun blând, din ingrediente cât mai naturale, cu care să speli zona din preajma buricului și apoi să tamponezi ușor (cu o cârpă perfect curată și moale) locul respectiv. Poți să te sfătuiești cu medicul pediatru pentru a ști ce unguent l-ar putea ajuta pe copil să scape de disconfort.

O infecție fungică

Responsabilă de apariția unei astfel de infecții este ciuperca numită „Candida”. Faptul că afectează și buricul are legătură cu:

• Purtarea de îmbrăcăminte strâmtă;
• Vremea caldă și umedă;
• Igiena insuficientă;
• O afecțiune dermatologică precum psoriazis.

Printre simptomele ce însoțesc o infecție fungică se numără erupția roșu intens din pliurile pielii. Prezența ei constituie de fapt un alt răspuns la întrebarea de ce se scarpină copilul la buric, în condițiile în care provoacă mâncărimi puternice și senzație de arsură. Nu este exclus să intervină și descuamarea, inflamația și o secreție albicioasă. În cazul acestui tip de infecție, medicul dermatolog îi prescrie copilului tău un unguent antifungic sau o pudră. 

O infecție bacteriană

Acumularea de murdărie, dar și celulele moarte și transpirația favorizează proliferarea bacteriilor și infecția. Dacă se întâmplă așa, intervin inflamația, durerea, mâncărimile și chiar o scurgere din buric (gălbuie sau maronie). O infecție de acest fel trebuie tratată la medic, cu un antibiotic. Cea mai la îndemână metodă ca să o previi este să te asiguri că îl înveți pe copilul tău să-și mențină buricul cât mai curat și să îndepărteze bine urmele de apă după ce se spală. 

De ce se scarpină copilul la funduleț

Ori de câte ori îți surprinzi copilul scărpinându-se în această zonă a corpului îi faci imediat observație și insiști să nu mai facă asta. Înainte să îl cerți, ține seama de faptul că scărpinatul la funduleț este un semn de disconfort, generat de oricare dintre situațiile de mai jos:

Prezența oxiurilor

Oxiurii sunt mai frecvenți în rândul copiilor întrucât aceștia își ating des gura cu mâinile și nu respectă întotdeauna o bună igienă a mâinilor. Paraziții se transmit cu ușurință pentru că ouăle din zona anală ajung pe mână și de acolo pe diverse alimente și obiecte. Semnele care indică prezența lor sunt mâncărimile din regiunea anală și somnul neliniștit. Uneori, la fetițe pot surveni scurgeri vaginale din cauza răspândirii infecției în vagin.

Cea mai eficientă metodă de diagnosticare a oxiurilor este testul numit amprentă anală, care vizează aplicarea unei benzi adezive pe pliurile anale pentru detectarea ouălor paraziților. Testul se poate realiza acasă, cu ajutorul unui kit special, probele prelevate fiind duse apoi la un laborator pentru analizarea la microscop. Dacă testul indică prezența oxiurilor, copilul primește un tratament. În general, este indicat ca într-un interval de 2 săptămâni să se repete tratamentul pentru prevenirea unei recidive. În același timp, trebuie ca și ceilalți membri ai familiei să se testeze pe baza amprentei anale.

Infecția streptococică perianală

Reprezintă o infecție a pielii din jurul anusului și o poți recunoaște după erupția cutanată roșu-intens, mai accentuată și mai umedă decât cea dintr-o iritație de scutec. Durerea și mâncărimea sunt principalele sale manifestări. Se tratează cu un unguent pe bază de antibiotic. Pentru a evita să te contaminezi după ce atingi zona afectată de infecția streptococică perianală, spală-te foarte bine pe mâini. 

O greșeală ce ține de igienă

Mai ales copiii mici nu se șterg bine după ce merg la toaletă, așa că nu este greu ca pielea să rămână murdară și umedă. Când se întâmplă așa, este firesc să survină mâncărimile și scărpinatul. În plus, bucățile de hârtie igienică rămase pot accentua și mai mult disconfortul.

Lenjeria intimă prea strâmtă

Dacă aceasta nu este pe măsura copilului, se „adună” și poate irita pielea sensibilă din zona anusului. De asemenea, când nu se simte bine în lenjeria intimă, copilul are tendința să stragă de ea de multe ori, ceea ce poate agrava iritația și mâncărimile. 

Odată ce dispui de numeroase răspunsuri la întrebarea „de ce se scarpină copilul”, poți fi mai vigilentă în supravegherea lui. Esențial este să ai mereu în vedere și alte manifestări ce însoțesc mâncărimile și scărpinatul, astfel încât să te consulți cât mai rapid cu medicul pediatru.