Buza de iepure: tot ce trebuie sa stii

Cauzele buzei de iepure

In majoritatea cazurilor, cauza exacta pentru aparitia buzei de iepure este necunoscuta. Cercetatorii suspecteaza o combinatie intre factori genetici si factori de mediu. Astfel, s-a observat o incidenta mai mare de cazuri cand copilul a suferit de hipoxie (aport insuficient de oxigen) pe perioada dezvoltarii uterine cauzata de abuzul de tutun, de alcool sau de unele tipuri de medicamente pentru tensiune din partea mamei. Alti factori de mediu care pot fi responsabili de aparitia sa sunt: expunerea la pesticide si plumb, dieta gravidei si aportul de vitamine, medicamentele anticonvulsive, compusii cu nitrati, solventii organici si, nu in ultimul rand, consumul de droguri (cocaina, heroina etc). Cercetarile prezente incearca sa determine daca administrarea de acid folic poate reduce incidenta buzei de iepure.

In ce priveste factorii ereditari, se pare ca in cazul in care o ruda apropiata sau un parinte prezinta aceasta problema, sunt sanse ca si copilul sa o "mosteneasca". De asemenea, se pare ca aceasta afectiune apare in special la copiii de rasa americano-indiana si asiatici, cei afro-americanii fiind cel mai putin afecati. Tot cu privire la incidenta, se pare ca baietii au de doua ori mai multe sanse de a se naste cu buza despicata (fetele in schimb au in special palatul despicat, fara buza). Studiile demonstreaza si o legatura intre obezitatea din timpul graviditatii si aparitia buzei de iepure (copiii femeilor obeze prezinta un risc mai mare).

Diagnosticul buzei de iepure

Buza de iepure poate fi detectata cu usurinta in timpul perioadei de sarcina cu ajutorul ecografiei inca din saptamana 18. Pe masura ce copilul se dezvolta, este si mai usor de a diagnostica cu acuratete aceasta problema. Insa in cazul in care aceasta boala apare de la sine (fara a exista vreun factor evident) este mai greu de identificat. In momentul in care doctorul remarca existenta buzei despicate, poate efectua o amniocenteza pentru a cauta si alte posibile anormalitati la nastere. Daca nu este identificata inainte de nastere, examenul medical de la nastere este edificator, fiind vizibile pentru medic modificarile la nivelul gurii, nasului si palatului.

Complicatii ale buzei de iepure

Principala problema care poate aparea in cazul nou-nascutilor este problema hranirii, din cauza imposibilitatii de a suge si respectiv de a inghiti. Pozitia recomandata pentru supt este mai degraba una verticala, prevenind astfel si intoarcerea laptelui prin nasul bebelusului. Exista in acest sens si dispozitive speciale care usureaza alaptarea, o combinatie de tetine si insertii de biberon sau se poate apela si la o gaura mai mare, o taietura in tetina (insotita de apasarea constanta a biberonului pentru a controla fluxul de lapte).

Alte probleme care pot aparea vizeaza urechile, deoarece canalele externe ale urechii pot fi inclinate sau intortocheate, conducand astfel la infectii frecvente ale urechii medii, uneori chiar la pierderea auzului. Pentru aceste situatii sunt amplasate tuburi speciale pentru drenarea lichidului din urechi si se impune verificarea auzului cel putin o data pe an. Din pacate, in cazul celor mici, afectarea urechii este strans legata de vorbire si pronuntare care sunt afectate concomitant. Copiii cu buza de iepure pronunta sunetele nazal si pot fi dificil de inteles de cei din jur.
Statisticile demonstreaza ca copiii afectati prezinta si un numar mai mare de carii si uneori au dinti lipsa, in plus sau deplasati, iar in cazul in care au si defect alveolar (al gingiilor care sustin dintii) acesta poate afecta atat aparitia si pozitionare dintilor permanenti, cat si formarea gingiei, impunandu-se tratament ortodontic de specialitate.

Tratamentul buzei de iepure

Aceasta afectiune este tratabila doar pe cale chirurgicala, dar momentul interventiei si tratamentul adiacent aplicat depinde de gradul de severitate al cheiloschizis-ului. In corectia buzei de iepure sunt implicate insa o serie de specialitati medicale care trebuie sa actioneze in mod eficient si la momentul oportun. In unele cazuri (cand e vorba si despre despicatura palatului) se intervine chirurgical doar dupa varsta de 10-12 ani, asteptandu-se aparitia dintilor permanenti (pentru a scuti copilul de operatii de corectie repetate), in timp ce in altele se corecteaza maxilarul mai devreme (motivatia fiind faptul ca logoterapia devine mai dificila odata cu cresterea in vasrta). Cand este vorba doar despre buza despicata, fara a fi afectat si palatul, regula pe care medicii o urmeaza este sa intervina la varsta de aproximativ 10 saptamani (pentru ca bebelusul sa aiba cel putin 10 livre si cel putin 10 g hemoglobina).

Operatia chirurgicala pentru tratamentul buzei de iepure presupune prezenta unui intregi echipe de medici: a unui chirurg plastician, a unui otolaringolog (medic ORL) pentru eventualele probleme ale urechii, a unui chirurg oro-maxilo-facial (pentru a repozitiona segmentele maxilarului superior cand este cazul, a imbunatati functionarea si aspectul gingiei), a unui dentist (pentru rutina dentara), a unui prostodontist (pentru a crea dinti artificiali/proteze in scopul imbunatatiri aspectului si functionarii dentitiei pentru mancat si vorbire), un logoterapeut (pentru a urmari problemele de vorbire si pronuntie), unui audiolog (specialist in tulburari de comunicare cauzate de o afectare a auzului) si, nu in ultimul rand, a unui psiholog pentru a sustine atat familia cat si copilul in problemele de acomodare sociala.


Desi initial rolul pshilologului este cel mai putin important, odata cu cresterea acesta devine esential. Adolescentii sufera in perioada de pubertate de scaderea increderii in sine, iar prezenta acestei probleme poate conduce la izolare, marginalizare sociala chiar depresie. Adolescentele in special, din cauza unei preocupari intense pentru aspectul fizic, au cel mai mult de suferit in cazul in care se simt nemultumite de modul in care arata. Baietii pot prezenta un comportament deviant, agresivitatea fiind modul lor de a se apara de marginalizare sociala. De aceea, vizite regulate la terapeut si sprijinul familiei sunt foarte importante pentru a evita alte probleme mai grave.

Ce putem face pentru a preintampina aparitia buzei de iepure? Desi medicii nu ofera nicio garantie in acest sens, se pot dovedi utile o alimentatie echilibrata in timpul sarcinii, excluderea tutunului sau alcoolului, administrarea de vitamine prenatale si chiar consiliere genetica (pentru a determina riscul de aparitie). In cazul in care totusi ne confruntam cu aceasta problema, este bine sa intervenim corect si la timp pentru ca cei mici prezinta o viteza de regenerare mult mai rapida decat a adultilor si adeseori vindecarea este completa conducand la o viata total lipsita de griji.

Surse:
www.mayoclinic.com; www.webmd.com; http://en.wikipedia.org