Utilitatea antibioticelor pe perioada sarcinii
Selectarea inadcvata a antibioticelor pe durata sarcinii dispune de un potential de a cauza defecte la nastere in randul nou-nascutilor. Insa, in cazul unor anumite situatii, adminstrarea acestora este imperativa. Astfel, o infectie bacteriana nu poate fi tratata decat cu un antibiotic; infectiile virale nu necesita antibioterapie deoarece: nu vor elimina sursa infectiei, iar un supradozaj de antibiotice poate determina aparitia unor bacterii rezistente - altereaza abilitatea corpului de a preveni si combate boala (iar in situatiile in care veti avea nevoie, se poate sa nu mai fie eficace). Un alt motiv pentru care antibioticele trebuie administrate doar cand este necesar: pot cauza efecte adverse (deranjamente stomacale, defecte de nastere si chiar deces).
Infectiile bacteriene frecvent intalnite in timpul sarcinii includ infectii de tract urinar si cu streptococ si necesita administrarea de antibiotic deoarece sunt singurele care va pot imbunatati starea de sanatate. In unele situatii, ignorarea afectiunii la mama poate deveni mai riscanta pentru sanatatea copilului decat expunerea la antibiotic, conform medicului Komal Bajaj, genetician specializat in reproducere din cadrul Centrului Medical Jacobi.
Trebuie subliniat faptul ca siguranta unui anumit antibiotic depinde nu numai de caracteristicile acestuia, ci si de factori precum dozaj, durata de administrare si varsta gestationala.
Citeste si:
Antibioticele in timpul sarcinii
Clasificarea antibioticelor
Conform normelor farmacologice privind siguranta in administare (Administratia de Alimente si Medicamente din SUA), pentru a veni in ajutorul medicilor si al parintilor, antibioticele dispun de urmatoarea clasificare:
- Categoria A - studii controlate asupra gravidelor nu au reusit sa demonstreze un risc la fat cand sunt administrate in primul trimestru de sarcina, neexistand dovezi cu privire la ultimele trimestre. Posibilitatea de a dauna fatului nu este luata in considerare.
- Categoria B - studiile controlate asupra animalelor nu au demonstrat vreun risc fetal, dar nu exista studii controlate si asupra gravidelor. Sau, studiile pe animale au indicat un efect advers (altul decat o scadere a fertilitatii) care nu a fost confirmat in studiile controlate pe femei aflate in primul trimestru de sarcina (si nu exista dovezi de risc in ultimele trimestre). Un exemplu concludent in acest sens este Augmentin, recomandat pentru infectii bacteriene precum sinuzita, pneumonie si bronsita; a fost utilizat in studii pe animale si conform Aleksandr M. Fuks, medic si director al Departamentului de Obstetrica si Ginecologie din Centrul Medical Queens, nu are niciun efect advers asupra sarcinii.
- Categoria C - fie studiile pe animale au relevat efecte adverse asupra fatului (determinand anormalitati sau deces), fie nu exista studii controlate desfasurate pe femei sau studii pe femei si animale. Medicamentele din aceasta categorie trebuie administrate numai daca beneficiile potentiale exced riscul potential asupra fatului
- Categoria D - exista dovezi clare ale riscului fetal uman, insa beneficiile rezultate din utilizarea la gravide pot fi acceptabile in pofida riscului - de exemplu, daca medicamentul este necesar intr-o situatie ce primejduieste viata sau pentru o imbolnavire grava pentru care medicamente mai sigure nu pot fi folosite sau sunt ineficiente
- Categoria X - studiile pe animale sau oameni au demonstrat anomalii fetale si nu exista dovezi de risc fetal bazat pe experienta umana sau ambele. Riscul de utilizare a medicamentului la gravide excede in mod evident orice beneficiu posibil (include defecte de tip anencefalie-malformatie fetala a craniului si a creierului, atrezie coanala-blocaj al pasajului nazal, deficiente ale membrelor, hernie diafragmatica, defecte ale ochilor, defecte congenitale ale inimiii si palat despicat). Medicamentul nu trebuie utilizat de femei care sunt sau pot deveni gravide.
Aceasta incadrare este prevazuta in mod expres pe prospectul fiecarui medicament. Iata si cateva exemple de antibiotice considerate sigure in general pe parcursul sarcinii: amoxicilina, ampicilina, clindamicina, eritromitica, penicilina, nitrofurantoina. Iata cateva exemple ce trebuie evitate: tetraciclinele (doxiciclina, oxitetraciclina si minociclina) folosite in tratamentul acneei si al infectiilor respiratorii care pot afecta ficatul mamei si decolora dentitia bebelusului (daca sunt utilizate in ultimele doua trimestere de sarcina), trimetoprim si sulfametoxazol (folosite in tratarea infectiilor de tract urinar) care pot fi legate de un risc crescut de defecte la nastere, streptomicina (pentru tratarea tuberculozei) care poate cauza pierderea auzului la copil.
Sfatul specialistului
Doamna doctor Maria Cristina Olteanu, Medic specialist Obstetrica-ginecologie Clinica de Diagnostic Gral a avut amabilitatea de a ne oferi urmatoarele informatii:
"Antibioticele reprezinta o clasa de medicamente frecvent prescrise pentru tratamentul infectiilor intercurente in sarcina.
Siguranta administrarii antibioticelor in sarcina a fost reglementata de FDA (Food and Drug Administration):
- clasa B (medicamente considerate in general sigure, fara efecte teratogene sau embriotoxice):
o peniciline (Pencilina, Ampicilina, Amoxicilina) sau peniciline in combinatie cu beta-lactaminice (acid clavulanic, sulbactam)
o macrolide (eritromicina, azitromicina)
o cefalosporine de generatia I, II sau III (ex.cefoxitina)
o metronidazol: in general acceptat in tratamentul infectiilor cu anaerobi, in trimestrul II de sarcina, cu administrare orala sau topica (ovule vaginale)
- clasa C si D (medicamente care pot determina efecte teratogene sau embriotoxice): sunt prescrise numai in cazurile in care beneficiile terapiei sunt superioare riscurilor la care expus fatul, in general preferandu-se evitarea lor:
o tetracicline (tetraciclina, doxiciclina): afectarea dentitiei de lapte (colorarea galben-bruna este tranzitorie, dentitia permanenta nefiind influentata), tulburari de crestere osoasa (tranzitorii, doar pe parcursul tratamentului); nu au fost demonstrate anomalii congenitale structurale asociate tratamentului cu tetracicline
o aminoglicozidele (gentamicina, streptomicina, amikacina, kanamicina): determina ototoxicitate, nefrotoxicitate; sunt contraindicate in sarcina
o chinolonele (ofloxacina, ciprofloxacina): frecvent prescrise pentru tratamentul infectiilor urinare, sunt contraindicate la femeia gravida, determinand artropatii ireversibile la fat
o sulfonamidele: determina hiperbilirubinemie tranzitorie la fat
o nitrofurantoina: determina anemie hemolitica tranzitorie la fat
o cloramfenicol: traverseaza bariera placentara si determina complicatii perinatale (anemie aplastica, sindromul "copilului cenusiu")
o trimetoprim (frecvent in asociere cu sulfonamide): determina defecte de tub neural (antagonist de acid folic), hiperbilirubinemie neonatala
o terapia antituberculoasa: in general sunt utilizate scheme ce cuprind mai multe clase de tuberculostatice, majoritatea asociate cu aparitia defectelor congenitale la fat
In concluzie, desi sigura in general pentru mama si fat, terapia antibiotica la gravida trebuie prescrisa numai in echipa (medicul obstetrician, medicul specialist care trateaza afectiunea de baza si medicul de familie), analizandu-se atent, in functie de caz, dozele terapeutice, durata tratamentului si eventual asocierea mai multor clase de antibiotice."
Este bine sa retineti ca nu trebuie sa va administrati singure niciun fel de tratament, iar daca antibioticul constituie cea mai buna modalitate de tratament al unei afectiuni, medicul specialist care va urmareste sarcina va opta pentru cea mai sigura varianta la cel mai sigur dozaj.
Citeste si: Ce medicamente sunt permise in sarcina? Afla de la ginecolog!
Multumim doamnei doctor Maria Cristina Olteanu pentru informatiile oferite.
Surse:
www.mayoclinic.org; www.parents.com; www.babycenter.com; www.healthline.com
Urmareste-ne pe Google News
