Ce este
Cauze si factori de risc
Cauza directa este coronavirusul mentionat pe care cercetatorii il considera a reprezenta o mutatie a unui virus (din familia celor care cauzeaza raceli) provenit de la mici mamifere (lilieci si zibete) care a intrat in contact cu specia umana. Se transmite prin secretii respiratorii, cum sunt tusea, stranutul (prin raspandirea de mici particule infectate in aer ce sunt inspirate sau atinse), insa virusul poate supravietui si pe maini, tesuturi si alte suprafete pana la 6 ore in particule sau pana la 3 ore dupa uscarea acestora. Prin urmare, desi in cazurile initiale s-a 
constatat transmiterea prin contact apropiat, se poate raspandi si prin intermediul mainilor sau obiectelor (telefoane, usi, butoane etc.), iar virus activ a fost identificat in materiile fecale ale persoanelor bolnave (unde a supravietuit pana la 4 zile). Se pare ca poate supravietui mai multe luni sau chiar ani cand temperatura este sub 0 C si, chiar daca a produs o imbolnavire o data, poate reaparea (reinfectare), simptomele fiind observabile in decurs de 2-10 zile de la contactul initial. Persoanele cu simptome active sunt contagioase, insa nu se cunoaste durata de incubatie exacta.
In general, persoanele care prezinta cel mai ridicat risc au un contact direct, apropiat cu virusul sau cu o persoana infectata (membri de familie, personal medical). Se pare ca poate afecta pe oricine, insa in epidemia din 2002-2003 a fost vorba in special de persoanele peste 50 ani, de femeile insarcinate, de bolnavii de diabet, de inima sau de ficat. Alti factori de risc includ calatorii/implicarea ocupationala recente in China, Hong Kong si Taiwan sau contact cu persoane bolnave cu istoric de calatorii in acest zone, relatia cu un grup de cazuri de pneumonie atipica fara diagnostic alternativ.
Doamna doctor Ali Cranta, medic pneumolog la Clinica Medicala Medas si in cadrul Institutului de Pneumologie "Marius Nasta":
"Sindromul respirator acut sever este o afectiune infectioasa a plamanului, care determina o pneumonie atipica, cu evolutie grava, manifestata prin dispnee, febra inalta, disfonie, tuse, dureri faringiene, alterarea starii generale. Sindromul este cauzat de un virus din familia corona-virus, nou identificat ( 200-2003) in Asia (china de Sud, Hong Kong)."
Simptome
Evolutia clinica a SARS urmeaza in general un tipar specific. Astfel, stadiul 1 este similar gripei si apare la 2-7 zile dupa incubatie, dureaza 3-7 zile si este caracterizat de: febra (mai mare de 38 C), oboseala, dureri de cap, frisoane, mialgie (dureri musculare), stare de rau, pierderea apetitului/anorexie. Simptome mai putin frecvente includ: productie de sputa, durere de gat, coriza (congestie nazala), greata si varsaturi, ameteala, diaree. Stadiul 2 reprezinta faza tractului respirator inferior si este caracterizat de: tuse uscata, dispnee (dificultati in respiratie), hipoxemie (scaderea cantitatii de oxigen din sange) 
progresiva in multe cazuri, insuficienta respiratorie ce necesita ventilatie mecanica in unele cazuri (din cauza nivelului scazut de oxigen).
Pentru unele persoane, simptomele pulmonare se agraveaza in timpul celei de-a doua saptamani, chiar si dupa disparitia febrei. Evolutia bolii poate fi rapida sau poate dura cateva zile, iar persoanele afectate grav dezvolta o forma potential fatala de insuficienta respiratorie cunoscuta drept sindrom de detresa respiratorie a adultului. In afara de afectarea alveolelor pulmonare, virusul infecteaza si alte organe din corp, conducand la insuficienta renala, inflamatie a sacului inimii (pericardita) sau sangerare sistematica grava din cauza perturbarii sistemului de coagulare (coagulare intravasculara diseminata), reducerea numarului de leucocite (limfopenie), inflamatie a arterelor (vasculita) si inflamatie a stomacului. Persoanele imunocompromise, cum sunt cele afectate de artrita reumatoida grava sau cele care au suferit un transplant de organ, pot sa nu experimenteze simptomele respiratorii, insa pot prezenta febra sau diaree. Incepand din anul 2004 nu au mai fost raportate cazuri de imbolnavire, insa sindromul respirator acut sever trebuie luat in considerare pentru afectiunile similare pneumoniei grave fara vreo alta cauza.
Diagnostic
Nu exista un test specific, ci o coroborare a mai multora pentru identificarea virusului, testele initiale presupunand: pulsoximetrie (se masoara cantitatea de oxigen din sange cu un senzor atasat pe deget), culturi de sange, culturi de sputa (analiza in laborator a sputei) si teste pentru patogeni respiratorii virali (in speta virusurile gripale A si B si virusul sinctial respirator), antigen urinar pentru Legionella si pneumococ. Aceste teste sunt derulate numai cand istoricul medical indica persoana drept potential infectata si la recomandarea specialistilor de boli infectioase. Radiografiile toracice indica pneumonia ce apare sub forma de pete initial, in mod uzual inflitratiile (interstitiale) se prezinta sub forma de sticla slefuita la tomografii si evolueza in consolidare clara sau portiuni albe la nivelul inferior al plamanilor. Nivelul de limfocite din sange este de obicei scazut, ca si numarul de trombocite. Sunt in schimb ridicate nivelele de lactat dehidrogenaza serica (LDH) si creatinina fosfokinaza (CPK). Exista si metode mai rapide de diagnostic cum sunt teste de anticorpi pentru SARS, izolare directa a virusului de la un specimen clinic sau reactie rapida de polimeraza pentru virus, insa toate au unele limitari, nefiind intotdeauna eficiente in identificarea SRAS in intervalul de debut.Doamna doctor Maria Florea - Medic specialist pneumolog Reteaua privata de sanatate Regina Maria:
"Sindromul acut respirator sever este o afectiune a aparatului respirator, cunoscuta ca fiind o pandemie in Asia, America de Nord si Europa de la sfarsitul anului 2002 pana la jumatatea anului 2003, cu risc de mortalitate mare. Agentul patogen este un ARN virus din familia Coronaviridae, cu transmitere aerogena dar si prin obiecte sau alimente contaminate. Diagnosticul
se poate pune pe baza serologiei (anticorpi) sau determinarea ARN-ului viral, dar testarea genetica se face in cazuri selectionate. Evolutia poate fi rapida catre insuficienta respiratorie severa si deces, cu o mortalitate de aproximativ 8.5%. Pentru ca nu exista un tratament specific (antivirale alfa interferon sau corticosteroizi), esential este prevenirea infectarii. De aceea, se recomanda evitarea deplasarilor in zonele afectate, o igiena riguroasa (spalarea riguroasa a mainilor sau a obiectelor) si izolarea cazurilor depistate. Desi se incearca obtinarea unui vaccin, sunt depistati noi coronavirusuri la om, cel de-al saselea fiind descoperit in 2012 (MERS-CoV= Middle East respiratory syndrome coronavirus)." Tratament
Persoanele considerate bolnave trebuie sa fie verificate imediat de un medic (de obicei specialist in boli infectioase si/sau panumolog) si izolate in mediu spitalicesc (pentru a preveni raspandirea bolii), dar trebuie si contactate Autoritatile de Sanatate Publica pentru a gestiona eficient raspandirea bolii. Tratamentul este cel utilizat si pentru pneumonie comunitara si poate include: antibiotic pentru a trata bacteria cauzatoare, medicatie antivirala (insa nu se cunoaste eficacitatea lor exacta; se pare ca ribavirina nu functionareza), doze 
ridicate de steroizi (corticosteroizi si interferon alfa) pentru a reduce inflamatia pulmonara, ventilatie mecanica sau terapie toracica in cazuri grave. In unele situatii (mai grave), partea lichida din sangele unor persoane care si-au revenit in urma SRAS a fost oferita drept tratament.
Complicatiile ce pot aparea includ: insuficienta respiratorie (25% din cazuri), hepatica sau cardiaca sau chair deces. Rata de deces variaza intre 9-12%, fiind de peste 50% la persoanele cu varsta peste 65 ani, (simptomele sunt mai usoare la pacientii tineri).
Doamna doctor Ali Cranta, medic pneumolog la Clinica Medicala Medas si in cadrul Institutului de Pneumologie "Marius Nasta":
"Nu exista tratament etiologic. Tratamentul este simptomatic, se efectueaza in spital, cu izolarea bolnavului, tratament antibiotic cu spectru larg, antivirale, corticosteroizi si oxigenoterapie."
Prevenire
Cercetatorii au incercat fabricarea unui vaccin, insa in lipsa unei tulpini active a virusului nu au reusit. Reducerea/evitarea contactului cu persoanele infectate (cel putin 10 zile dupa disparitia febrei si a altor simptome) constituie principala modalitate de prevenire, alaturi de evitarea calatoriei in locuri unde exista epidemie. Igiena mainilor reprezinta de asemenea o metoda importanta de prevenire, fiind indicat sa le spalati cu apa fierbinte si sapun sau cu un dezinfectant pe baza de alcool. Cand stranutati sau tusiti trebuie sa va acoperiti gura pentru a impiedica transmiterea infectiei. Nu impartiti alimente, tacamuri sau unelte cu alte persoane si curatati suprafetele atinse frecvent (sau contaminate cu mucus, saliva, transpiratie, voma, urina sau materii fecale) cu dezinfectant. In unele situatii, poate fi de ajutor purtarea de masti medicale sau de manusi de unica folosinta (in special in cazul personalului medical sau daca intrati in contact cu o persoana infectata).
Doamna doctor Ali Cranta, medic pneumolog la Clinica Medicala Medas si in cadrul Institutului de Pneumologie "Marius Nasta":
"Evitarea vizitarii zonelor endemice, unde boala este frecventa. In caz de calatorii in zonele endemice, evitati contactul cu persoanele afectate, purtarea unei masti chirurgicale, spalarea pe maini si curatarea cu dezinfectant, acoperirea nasului si gurii in caz de stranut sau tuse, evitarea folosirii de obiecte si ustensile de la alte persoane."
Multumim doamnelor doctor Ali Cranta si Maria Florea pentru ajutorul acordat in realizarea articolului.
Surse:
www.nlm.nih.gov; www.mayoclinic.org; http://emedicine.medscape.com; www.medicinenet.com; www.nhs.uk; www.mayoclinic.org/
Urmareste-ne pe Google News
