Informații despre crizele de furie la copii
Majoritatea copiilor prezintă ocazional crize de furie sau tantrumuri. Cei mici se pot exprima astfel atunci când se simt frustrați sau vor să aibă o atitudine sfidătoare. Însă atunci când aceste crize se repetă sau atunci când copilul pare lipsit de control, poate fi vorba de mai mult decât un simplu comportament catalogat drept copilăresc.
Primul pas spre înțelegerea acestui tip de comportament este reprezentat de comunicare. Un copil care este atât de copleșit încât răbufnește este un copil aflat în dificultate. El nu are abilitatea de a-și gestiona sentimentele și de a le exprima într-un mod matur; lui îi pot lipsi abilitățile de limbaj, de control al impulsului sau de rezolvare a problemelor. Uneori privesc acest tip de comportament drept manipulator. Dar copiii nu sunt de obicei capabili să gestioneze frustrarea sau furia într-un mod mai eficient, cum ar fi să discute și să înțeleagă cum să obțină ceea ce își doresc.
Ce poți să faci ca să îți calmezi copilul într-o criză de furie:
- Păstrează-ți calmul; chiar dacă este tentant să îți pierzi la rândul tău cumpătul, nu este de dorit. Dacă rămâi calm vei reprezenta un model demn de urmat pentru copilul tău
- Nu ceda; nu încuraja copilul să continue acest comportament consimțind asupra lucrurilor pe care ți le cere pentru a-l determina să înceteze
- Laudă comportamentul potrivit; atunci când s-a calmat este important să îl încurajezi corespunzător. Iar când încearcă să își exprime verbal sentimentele sau cu calm, încearcă să găsiți o cale de compromis
- Ajută-l să-și dezvolte abilitățile de rezolvare a problemelor. Atunci când copilul tău nu este furios este momentul optim să încerci să îl ajuți să își exprime sentimentele și să descopere soluții pentru conflictele sale interioare
- Implementează un sistem de time-out și de recompensă; perioada de time out potate funcționa în cazul copiilor mai mici de 7-8 ani. pentru cei de vârstă mai mare este eficient un sistem de reîntăriri pozitive pentru comportament corespunzător
- Evită factorii declanșatori; majoritatea părinților cunosc din timp momentele în care cei mici vor dezvolta crize de furie, de obicei fiind vorba despre o activitate pe care nu și-o doresc. Ajută să îi anunți din timp când au de rezolvat o sarcină sau o activitate și să îi pregătești pentru asemenea situații.
Trebuie să te îngrijorezi dacă: crizele de furie apar după vârsta de 7-8 ani, dacă comportamentul copilului este periculos pentru el însuși sau pentru cei din jur, dacă îi cauzează probleme grave la școală, dacă comportamentul interferează cu abilitatea de a se înțelege cu ceilalți copii, dacă crizele de furie conduc la conflicte în mediul familial, dacă crizele de furie îi lasă senzația că nu își poate controla furia.
Sfatul specialistului
Doamna Daniela Nicoleta Dumitrescu, Psiholog clinician, psihoterapeut CBT, Formator Metoda ESPERE®, Webmaster: www.jacques-salome.ro, www.danieladumitrescu.blogspot.com ne-a oferit următoarele informații:
Furia este un semn, o semnalizare a unui disconfort major creat în special de către situaţii frustrante. Copiii nu pot şi nici nu ştiu cum să-şi gestioneze emoţiile, aşa că una dintre "sarcinile" parentale este tocmai acest lucru - să-l înveţe ce să facă atunci când emoţiile dau buzna în viaţa noastră! Totuşi, trebuie să precizăm faptul că structurile cognitive ale copilului sunt în evoluţie, aşa că el nu va putea să se comporta ca un adult, nu va putea să-şi controleze în fiecare situaţie emoţiile, prin urmare este bine să nu avem această aşteptare de la ei.
Dacă vorbim despre copii de până la 3 ani, crizele de furie (sau tantrum) fac parte din normalitate în sensul în care 87% dintre copiii între 18 şi 24 de luni manifestă astfel de momente, procentul creşte la 91% pentru intervalul 30-36 de luni, pentru ca mai apoi să scadă la 59% când ne apropiem de 48 de luni. Copiii se-nfurie adesea mai ales datorită faptului că nu reuşesc să exprime ceea ce şi-ar dori, deşi încep să înţeleagă din ce în ce mai mult, dar şi pentru că sunt obosiţi, cer atenţie, nu reuşesc să înţeleagă ce se întâmplă în jurul lor sau nu reuşesc să rezolve o sarcină. În cazul în care totuşi crizele de tantrum durează mai mult de 15-20 de minute, copilul este greu consolabil şi apar mai des de 3 ori pe săptămână, atunci este posibil să fie necesar un consult medical şi/sau unul psihologic pentru că pot fi simptomele unui diagnostic.
Când copiii sunt atât de mici nu putem să vorbim despre fraze specifice pentru că limbajul nu este atât de dezvoltat încât să fie eficient, astfel că discutăm mai degrabă despre intervenţie comportamentală, în funcţie de cauza declanşării crizei: dacă este ceva ce îl deranjează - eliminăm disconfortul, dacă este frustrarea că nu rezolvă o sarcină (de ex. nu reuşeşte să asambleze 2 cuburi) atunci îi oferim ajutorul minim necesar, dacă încearcă să comunice ceva şi nu reuşeşte atunci oferim variante de răspuns până identificăm ce vrea să transmită copilul, dacă încearcă să obţină atenţie atunci poate fi eficientă ignorarea comportamentului pentru a nu întări un comportament negativ.
În cazul copiilor ceva mai mari, cu care poţi să ai un dialog, putem să apelăm la câteva fraze liniştitoare:
1. "Înţeleg/văd că eşti furios" - este foarte important ca părintele să denumească emoţia şi să o recunoască, să-i permită copilului să-şi vadă emoţiile. Gestionarea emoţională începe cu acest prim pas: recunoaşterea emoţiei. Părintele este cel care dă sens lucrurilor pe care copilul le resimte.
2. "Este firesc ca uneori să fim furioşi" - aici discutăm despre validarea emoţiei, dar nu şi a comportamentelor greşite. "E normal ca uneori să ne simţim furioşi, dar nu mai este firesc să lovim, să înjurăm, să spargem obiecte sau să aruncăm cu jucăriile!" Distincţia între emoţie şi comportament ne va ajuta să intervenim acolo unde este problema: la nivelul comportamentului! De fapt, pe noi nu ne deranjează că este copilul furios, ci ne deranjează că aruncă cu jucăriile, aşa că nu furia trebuie oprită, ci comportamentul, astfel că trebuie să îl învăţăm ce este permis în furie, spre ex. plânsul.
3. "De ce ai avea nevoie acum?" - este bine să cerem copilului ce vrea pentru că îl felul acesta îl învăţăm să se analizeze, să-şi identifice nevoile şi să ceară ceea ce îl trebuie. Degeaba oferim o îmbrăţişare când poate el are nevoie de câteva minute singur ca să se liniştească, aşa cum degeaba ieşim din cameră ca să se liniştească, când de fapt el avea nevoie de o îmbrăţişare, aşa că se simte abandonat de părinte tocmai într-un moment greu.
4. "Aş vrea să-mi spui ce s-a întâmplat, ce te-a înfuriat de fapt atât de tare" - verbalizarea situaţiei face parte din procesul de eliberare a tensiunii, iar încercarea copilului de a explica ce s-a întâmplat îi va permite şi lui să se clarifice. Părinţii nu trebuie să încerce ca fix în acest moment să înţeleagă exact ce s-a întâmplat - scopul nu e soluţionarea, ci descărcarea emoţiei, prin urmare părintele în faza aceasta trebuie doar să fie un bun ascultător, să fie acolo şi în principiu să tacă! Nu trebuie să intervină sau să ofere soluţii. Acestea vor urma după stingerea furiei!
5. "O să înţelegem mai bine ce s-a întâmplat după ce te mai linişteşti. Împreună vom găsi o soluţie" - o astfel de frază dă timp copilului să se liniştească şi deja îi oferă o perspectivă pentru viitor, ceea ce reduce din emoţie. Mai mult, copilul simte suportul părintelui, îl focusează pe găsirea soluţiilor şi această tehnică este un bun model comportamental pentru viitor. Aici deja emoţia este mult diminuată, aşa că părintele poate oferi copilului o îmbrăţişare, poate face o glumă sau câteva tehnici de respiraţie împreună cu el.
Frazele de mai sus sunt dispuse cumva în ordinea firească de curgere a unui moment de furie. Este important ca şi părintele să-şi menţină calmul şi să fie capabil să-şi gestioneze propriile momente de furie pentru că, să nu uităm, părintele este primul model comportamental, aşa că dacă înjură, trânteşte, bufneşte în momentele lui furie, ei bine şi copilul va face exact la fel. Este recomandat ca ori de câte ori copilul reuşeşte să-şi gestioneze corect furia să-i oglindim asta, întărind astfel comportamentele valide. Toate emoţiile au rolul lor şi nu trebuie să ne sperie, trebuie doar să învăţăm ce să facem cu ele.
Multumim doamnei Daniela Nicoleta Dumitrescu pentru ajutorul acordat in realizarea articolului.
Citește și: 5 moduri prin care poți opri crizele de furie ale copilului
Surse: https://childmind.org; https://kidshealth.org; https://patient.info
Urmareste-ne pe Google News
