Motivele pentru care copiii ales să fugă de acasă- opinia psihologului
Într-un interviu pentru „Adevărul”, psihologul Alina Mocanu, din cadrul Direcției Generale de Asistență și Protecția Copilului Olt, a venit cu explicații legate de motivele ce i-ar putea determina pe copii și pe adolescenți să fugă de acasă în perioada pandemiei.
În primul rând, a precizat aceasta, este vorba despre dorința copiilor de a se conecta mai mult cu cei de vârsta lor, în condițiile în care simt nevoia să poată împărtăși valori comune: „Nevoia copilului, din ce în ce mai mare, este către egali, către grupul de prieteni. Nu este de ajuns ca părinţii şi copiii să împartă acelaşi spaţiu pentru a comunica eficient... Copiii se orientează astăzi de foarte devreme către grupul de prieteni, către anturaj. De aici obţin validare, dar pentru asta se aliniază la valorile acestui grup, valori care, de cele mai multe ori, nu au nimic în comun cu valorile familiei.”
În al doilea rând, psihologul a adus în prim-plan și nevoia de afirmare, de validare a copiilor într-un anturaj, chiar dacă valorile de acolo sunt total diferite de cele din familie: „Noi avem nişte modele după care suntem setaţi, cu care am fost şi noi obişnuiţi, şi nu mai funcţionează. Noi eram motivaţi altfel, acum pe ei îi motivează mai mult afirmarea în cadrul grupului, apartenenţa la un grup, să aibă un cuvânt de spus acolo. În grup sunt fel şi fel de copii, fiecare are propriile valori, propriile principii de viaţă, tu poate nu le ai, şi atunci, ca să fii la nivelul lor trebuie să te adaptezi şi să faci lucruri care intră, unele dintre el, în cadrul comportamentelor extreme, cum ar fi: fuga de acasă, miunciună, furt…”.
Nu în ultimul rând, alte cauze responsabile pentru dorința copiilor de a fugi de acasă în pandemie sunt: nevoia de libertate, dar și de afecțiune, de comunicarea de care probabil duc lipsă în sânul familiei: „Vor să fie liberi, se îndrăgostesc şi atunci sunt extrem de vulnerabili şi sunt capabile, fetele în special, să facă nişte compromisuri pe care altfel nu cred că le-ar fi făcut… Dar în mare parte ei vor să fie liberi, să fie lăsaţi să plece la ce oră vor din casă, să meargă la şcoală în termenii lor… Şi această problemă cu şcoală – mergi la şcoală, nu mai mergi, stai acasă în online – a fost un factor destabilizator pentru ei. Acum facem şcoală, mâine nu mai facem şcoală...”
Din acest punct de vedere, specialistul a evidențiat în special tendința adolescentelor de a pleca de acasă pentru că vor să se simtă dorite, apreciate: „...Copiii vor căuta înţelegere, apreciere, validare în altă parte. Este ceea ce se întâmplă cu adolescentele care aleg să plece cu tineri, fie cei din anturaj, prieteni de-ai prietenilor, fie cu tineri sau chiar bărbaţi cunoscuţi pe internet, care nu fac decât să le exploateze slăbiciunile şi nevoia de atenţie. Unele i-au cunoscut în viaţa reală pe băieţii cu care pleacă, altele doar pe Internet. Unele pleacă cu prieteni de-ai prietenilor, altele îi cunosc în mediul online, ulterior întâlnindu-se cu ei faţă în faţă. De multe ori s-a întâmplat să mintă în ceea ce priveşte vârsta, şi ele, dar şi ei. (...)”
Alina Mocanu a ținut să menționeze că disparițiile de acasă ale copiilor sau ale adolescenților nu sunt legate neapărat de prezența unui climat nefavorabil în familie (cum ar fi, de exemplu, în familiile în care se face abuz de alcool sau în care se mizează pe violență), ci pur și simplu de dorința de a se face cumva „auziți”, de a le atrage atenția părinților.
Sfaturile psihologului pentru părinți
În aceeași intervenție pentru „Adevărul”, psihologul a tras un semnal de alarmă asupra semnelor care ar trebui să-i pună în gardă pe părinți pentru a se evita, pe cât posibil, ca un copil să ajungă să fugă de acasă. Spre exemplu, dacă un copil/un adolescent devine brusc mai retras, mai puțin dornic de comunicare, dacă nu dorește să le prezinte părinților noii săi prieteni, atunci ar trebui să ne îngrijorăm: „Dintr-un copil care comunică cu noi, este deschis, participă la tot ce facem împreună, dintr-odată observăm că nu mai vrea să fie cu noi, nu mai comunică, este închis, îşi petrece timpul mai mult pe dispozitive, are prieteni noi, prieteni pe care nu prea este de acord să-i cunoaştem, că se ascunde, că se fereşte în a ni-i prezenta, în a-i cunoaşte...”
Specialistul susține că efortul părinților ar trebui să se îndrepte în reconectarea cu copilul, în construirea acelei încrederi care să-l determine pe acesta să nu fie dornic să-și împărtășească secretele numai cu prietenii. În acest scop, se recomandă ca un părinte să fie cât mai deschis, să încerce să-i cunoască pe cei din anturajul copilului și să evite să se impună în fața acestuia prin forță, străduindu-se mai degrabă să asculte fără să critice: „...Vine la tine cu o problemă, nu poţi să o rezolvi, dar îi spui – hai să găsim o soluţie - nu-i spui – nu pot, nu vreau, nu este soluţia la mine. Haideţi să ne orientăm copiii să vină către noi, nu către grupul de prieteni. Hai un pic să vedem ce fel de prieteni au, cum sunt ei. Ei sunt copii, începe să se formeze sistemul ăsta de valori, la 12-13 ani, hai să vedem după ce se ghidează copiii ăştia în viaţă, hai să fim un pic mai atenţi şi la aspectul acesta, haideţi să ni-i facem prieteni pe duşmani, cum spune o vorbă, şi noi, pe de o parte, să discutăm fără a-i contrazice, fără a intra pe un teren de luptă. Dacă am intrat într-un episod de luptă pentru putere cu copilul, s-a terminat. (...)”
Psihologul Alina Mocanu nu a uitat să amintească faptul că părinții nu trebuie să-și uite rolul pe care îl au când încearcă să se conecteze cu copilul, în sensul în care trebuie să-și mențină autoritatea: „Şi mai este şi capcana asta – să ne transformăm relaţia de părinte-copil în relaţia de prieten-copil. Noi trebuie să ne asumăm rolul de părinte. Părintele este unul în viaţă şi copilul trebuie să ştie asta. Prieteni o să ai, unu, doi, poate 10, poate 20. Şi, cumva, să ne orientăm copiii să vină la noi când au nevoie de sprijin, să aibă încredere. Intervine relaţia de ataşament. Nu este însă de ajuns să vorbim, noi trebuie să sudăm legătura dintre părinte şi copil, care începe de când de naştem, chiar din ultimul trimestru de sarcină, este demonstrat.”
Surse: adevarul.ro, gandul.ro, playtech.ro
Sursă poză principală: istockphoto.com
Surse foto: istockphoto.com
Urmareste-ne pe Google News
