Atunci când copilul ne minte, trebuie să luăm în considerare mai mulți factori: vârsta sa, cât de gravă este minciuna, cât de frecvente sunt astfel de comportamente. De exemplu, adesea, copiii mai mici de șase ani nu fac distincție clară între realitate și fantezie, astfel că minciunile lor sunt, mai degrabă, o expresie a imaginației. Fie că ne vorbește de un prieten imaginar, fie de un personaj fantastic pe care l-a văzut undeva, precum o zână sau un dragon, un copil mic nu minte, ci ne prezintă viziunea sa subiectivă asupra lumii. Un copil de opt ani însă știe cu precizie când minte, iar actul său de a ascunde adevărul este deliberat, nu rezultat al unei insuficiente distincții între real și imaginar. Tocmai de aceea, reacția noastră la ce ne spune un copil trebuie să se adapteze vârstei și stadiului său de dezvoltare. Pe de altă parte, atunci când minte, un copil o face întotdeauna cu un motiv. Este responsabilitatea noastră, ca adulți, să descifrăm cauzele minciunilor, să-l înțelegem mai bine, să-l ascultăm mai atent și să realizăm ce vrea să ne comunice copilul prin minciuna sa. Când vom auzi mesajul care se ascunde în spatele unui neadevăr spus de copil, vom fi pe calea cea bună pentru o comunicare mai sinceră cu el.
De ce mint copiii
Principalele motive pentru care un copil minte sunt:• Teama de pedeapsă
• Dorința de a-i impresiona pe ceilalți, de a câștiga aprecierea lor
• Evitarea unei sarcini pe care nu vrea să o facă
• Dorința de a nu-și dezamăgi părinții care au așteptări prea mari
• Nemulțumirea față de ceva din viața sa
• Încercarea de a atrage atenția
• Dorința de a înfrumuseța o povestire, de a o face mai interesantă
Sunt și copii care explorează, pur și simplu, libertatea de a nu spune adevărul, care îi testează pe adulți, tocmai pentru a le descoperi limitele. Descoperirea că pot spune minciuni fără ca cei mari să-și dea seama poate fi captivantă pentru copii. Uneori, copiilor chiar le place să inventeze lucruri. A pretinde că anumite lucruri se întâmplă și a imagina realități alternative este foarte important pentru dezvoltarea copilului, îi încurajează creativitatea și spiritul explorativ.
Uneori, minciunile ascund lucruri mai grave
Unii copii, în special cei peste șapte ani, pot minți frecvent, ca parte a unor comportamente negative sau periculoase: furt, rănirea animalelor, stârnirea de incendii. Dacă minciunile ascund astfel de comportamente, este necesar să se caute ajutor profesionist, întrucât în spatele lor se pot afla tulburări mai grave. Sunt, de asemenea, cazuri în care un copil minte ca să protejeze pe altcineva sau de teama acelei persoane. Astfel, copiii care au suferit un abuz, pot minți ca să protejeze un adult care i-a abuzat sau de frică să nu i se întâmple ceva rău dacă spune adevărul, Sunt copii care sunt hărțuiți și amenințați, de exemplu la școală și nu au curaj să spună ce li se întâmplă, nici măcar când ceilalți își dau seama că este ceva în neregulă cu ei. În astfel de cazuri părinții trebuie să insiste să afle adevărul, indiferent de împotrivirea copilului. Este necesar să-i aduceți cât mai multe reasigurări că totul va fi bine și că îl veți proteja, că îl veți ajuta să treacă peste orice risc, iar, în ultimă instanță, este necesar să cereți ajutorul unui psiholog sau consilier.Ce să faci când copilul te minte
Incearcă să afli care este cauza minciunii. Dacă este vorba doar de un exces de fantezie, poți să tratezi povestea micuțului tău cu umor și să participi chiar tu la ea, lâsându-i de înțeles că este un joc de imaginație. Dar , dacă cel mic dă vina pe prietenul imaginar că a stricat o jucărie sau a spart o vază, este necesar să-l readuci pe calea onestității. Asigură-l că nu va păți nimic dacă spune adevărul și învață-l că este necesar să-și asume responsabilitatea, pentru că altfel încrederea ta în el va fi afectată. Trebuie să înțelegi emoțiile care se ascund în spatele minciunii, de aceea este necesar să urmărești limbajul non-verbal al copilului. Capacitatea copilului de a spune adevărul este afectată de o serie de factori, precum nivelul de conștientizare, de auto-cunoaștere, claritatea situației, dificiultatea de a exprima ceea ce simte. De aceea, expresiile faciale, gesturile, postura, energia, toate acestea trebuie urmărite, pentru a identifica adevărul.
Ignoră minciunile inofensive. Dacă minciuna copilului este menită să ne atragă atenția asupra sa, specialiștii recomandă să o ignorăm. Unii copii, la care încrederea în sine este scăzută, obișnuiesc să înflorească întâmplările pe care le povestesc, pentru a se pune într-o lumină mai bună. Nu trebuie acordată o atenție deosebită acestor comportamente, cel mult pot fi folosite îndemnuri de temperare: „Asta este o adevărată poveste, ce-ar fi să încerci din nou și să-mi spui ce s-a întâmplat în realitate." Dar, dacă bănuiești că în spatele minciunii sunt lucruri mai grave, este necesar să investighezi toate sursele pe care le ai, pentru a afla adevărul și să-i aduci la cunoștință copilului că există consecințe clare pe care și le asumă dacă te minte.
Nu-l face pe copil să se teamă să vină la tine. Dacă un copil se teme că părintele său se va înfuria când îi spune adevărul, va evita pe cât posibil acest lucru. Este important să-l faci să se simtă în siguranță, să-l asiguri că nu va pierde afecțiunea ta, indiferent de ce a făcut. Cercetările arată că atunci când îi amenințăm pe copii cu pedeapsa dacă mint, acest lucru îi face mai puțin deschiși și mai tentați să ascundă adevărul. Explică-i copilului că adevărul nu te va înfuria și că este foarte important pentru tine. Apoi, ascultă-l cu calm și arată-i unde a greșit și care sunt consecințele, în loc să insiști pe ideea de vinovăție. Laudă-l pentru onestitatea sa și spune-i că ești conștient că a fost dificil pentru el să povestească toate amănuntele.
Consecințe, nu pedepse. Pedeapsa vine din starea de nemulțumire și furie a părintelui, pe când consecința urmează, în mod firesc, un comportament nepotrivit și are scopul de a-l corecta. De exemplu, dacă copilul te-a mințit toată săptămâna că nu are teme, apoi ai descoperit că a avut teme în fiecare zi, trebuie să-i explici că te îngrijorează comportamentul său, pentru că va afecta situația sa școlară și, ca atare, îi vei întrerupe anumite privilegii până va fi la zi cu temele și cu materia școlară. Un copil trebuie să înțeleagă că un comportament atrage după sine anumite urmări, deci că el este responsabil de ceea ce provoacă prin purtarea sa. Este necesar să-i spui clar copilului că nu accepți minciuna și că aștepți de la el onestitate, că adevărul este foarte important pentru tine, iar ascunderea lui are consecințe asupra bunei voastre relații, chiar dacă nu afectează dragostea ta pentru el.
Nu numi copilul mincinos. O astfel de etichetare este nu numai dureroasă, dar poate modifica felul în care se vede copilul. Dacă este numit frecvent mincinos, un copil poate ajunge să creadă că este așa și, în consecință, să se comporte ca atare.
Evaluează-ți propriul comportament. Obișnuiești să minți pentru a evita anumite situații sau a obține ce vrei? Dacă ești surprins de copil spunând minciuni în mai multe rânduri, pentru a te sustrage de la anumite contexte, acesta va trage concluzia că este convenabil să minți atunci când vrei să scapi de o responsabilitate. Fii un exemplu de integritate pentru copil, pentru că primul mod de învățare al acestuia este prin imitare. Fii atent și la promisiunile pe care le faci copiilor, la corespondența dintre ceea ce spui și modul în care acționezi.
Explică-i copilului ce efect are minciuna asupra relațiilor. Arată-i că minciunile pot afecta încrederea care există între persoane; cere-i să se gândească cum s-ar simți dacă tu l-ai minți pe el. Totodată, concentrează-te pe legătura pe care o ai cu copilul, fă din asta o prioritate. Numai o legătură strânsă și o bună comunicare pot asigura onestitatea copilului tău. Conexiunea este cea mai strânsă și de încredere măsură preventivă pentru minciună.
Învață-l pe copil valoarea adevărului. Formarea valorilor reprezintă o responsabilitate importantă a părinților. Vorbește-i copilului despre importanța adevărului, despre faptul că este o valoare fundamentală pe care tu o respecți și pe care te aștepți s-o respecte și el. Arată-i, totodată, că este mult mai simplu să spună adevărul, decât să se piardă într-o plasă de minciuni, cu riscul de a pierde și încrederea celorlalți.
Surse: https://raisingchildren.net.au; https://www.huffpost.com; https://childmind.org; https://www.verywellfamily.com