Ce faci când copilul te lovește

De ce unii copii își lovesc părinții

Sunt câteva motive din cauza cărora un copil poate ajunge să-și lovească părintele. La copiii mici, când se declanșează așa numitele tantrumuri sau accese de furie, controlul impulsurilor este foarte scăzut; aceștia urmăresc doar satisfacerea propriilor dorințe și necesități și nu anticipează consecințele unor acte agresive, precum distrugerea obiectelor sau lovirea celor din jur. Alteori, copilul este depășit și chiar înspăimântat de propriile sentimente de furie, iar lovirea adultului poate rezulta ca o descărcare necontrolată a acestei stări pe care nu o înțelege. Lovitura reprezintă un instrument de manipulare la anumiți copii, în încercarea de a obține ceea ce doresc. Astfel de copii știu că depășesc limitele, dar folosesc comportamentul exagerat ca o metodă de a-și forța părintele să se supună cererii lor. În sfârșit, sunt și cazuri mai grave, de copii și adolescenți crescuți în medii de violență și dezorganizare familială, care ajung să-și lovească părinții din cauza unor deficitențe educaționale și a modelelor negative pe care și le-au însușit.

Cum trebuie să reacționeze părinții

În primul rând, părintele trebuie să-și păstreze calmul și să-și gestioneze proriile emoții, în special tendința de a răspunde violent la comportamentul copilului, care nu face decât să amplifice ciclul agresivității. Este indicat chiar să plece de la locul conflictului, într-o altă cameră, până simte că se calmează, eventual să facă câteva exerciții de respirație pentru eliminarea sentimentelor de tensiune și furie. Ulterior, trebuie să abordeze copilul cu o atitudine moderată, dar fermă, dându-i ocazia să-și exprime sentimentele agresive în mod verbal și arătând că înțelege motivele sale de supărare. Este important să nu lăsăm copiilor senzația că sentimentele lor sunt inacceptabile și trebuie inhibate, pentru că acest lucru va conduce la probleme mai mari în viitor. Furia este un sentiment normal, dar modul în care ea se manifestă poate fi modelat, astfel încât să nu se ajungă la comportamente violente. Este ideal dacă părintele are capacitatea de a asculta activ copilul, cu compasiune și atenție, pentru a ajunge la adevăratele motive care se află în spatele stării de furie. Numai în momentul în care copilul se simte complet înțeles și acceptat, este depășită bariera conflictuală și trecem pe un teren neutru, în care trebuie să-i arătăm copilului ce consecințe au faptele sale. Părintele îi va spune copilului modul în care a fost afectat de lovitură/lovituri, ce sentimente a avut și care sunt urmările inevitabile ale unui astfel de comportament. Prin modelul său, demonstrând calm și toleranță, adultul învață copilul să-și gestioneze emoțiile negative; în etapa următoare, el trebuie să responsabilizeze copilul, făcându-l să înțeleagă ce consecințe firești are comportamentul său și să-și asume aceste consecințe.

Stabilește reguli și consecințe legate de comportamentele violente

Este necesar să existe niște „reguli ale casei", privind efectele comportamentelor agresive. Trebuie să fie clar pentru toată lumea că loviturile, bătaia între membrii familiei, actele violente nu sunt permise. Încearcă să stabilești regulile în manieră pozitivă, mai degrabă decât sub formă de interdicții. În loc să spui „Nu lovi!", preferă varianta „Ai o atitudine respectuoasă și grijulie cu cei din jur". Vorbește cu copiii despre aceste reguli, eventual stabiliți cu întreaga familie care să fie consecințele încălcării lor. Alege acel gen de consecințe care îl vor descuraja pe copil să lovească din nou și pune-le totdeauna în practică cu rigurozitate, când sunt încălcate regulile. Unii copii pot necesita anumite sancțiuni, cum ar fi interdicția de a folosi jucăriile preferate sau anumite dispozitive pentru o perioadă rezonabilă de timp. Restituirea acestora poate fi, de asemenea, condiționată de îndeplinirea unei sarcini pe care o ceri copilului (să-ți facă un desen, să îndeplinească o necesitate casnică, etc). Dacă loviturile se întâmplă frecvent, poți utiliza un sistem de recompensă, oferindu-i celui mic o anumită răsplată atunci când își stăpânește furia și tendința de a lovi și folosește atingerile blânde în loc. Laudă copilul de câte ori se poartă delicat și reușește să-și diminueze comportamentele violente.

Învață-l pe copil comportamentele corecte

Este necesar ca cei mici să deprindă abilitățile de gestionare a emoțiilor și impulsurilor, să dobândească deprinderi de management al furiei. Încurajează-ți copilul să desfășoare diferite acțiuni pentru controlul tendințelor impulsive,precum exercițiile de respirație, desenul, cititul unei cărți sau mersul în camera sa până când se liniștește. Copiii trebuie să învețe să-și recunoască emoțiile și să facă distincție între ele, inclusiv să poată înțelege aspecte mai subtile, cum ar fi faptul că în spatele furiei se poate ascunde frica. Analizându-și propriile sentimente, copiii pot înțelege ce-și doresc cu adevărat și pot găsi soluții alternative în diferite situații care le provoacă frustrare. Discută cu copilul cât de important este să-și poată gestiona emoțiile distructive și să găsească strategii mai bune de a le face față.
Când copilul te lovește, folosește mesaje simple și ferme: „Fără lovituri. Loviturile dor." Insistă pe acest mesaj, pentru a-i arăta copilului că loviturile nu sunt permise și că nu le vei accepta. Stabilește un loc al calmării, și folosește așa numitul time-out, prin care copilul este scos din mediul stimulativ și lăsat să se liniștească înainte de a relua discuția cu el. Scopul este ca cei mici să învețe să se pună în mod voluntar în time-out, să se detașeze câteva minute de situație, pentru a reflecta asupra conmsecințelor comportamentelor lor și a alege strategii comportamentale mai adecvate.

Evită pedepsele corporale

Dacă folosești pedeapsa corporală, copilul va fi confuz, neînțelegând de ce tu ai voie să lovești, iar el nu. Copiii învață mai multe despre comportamentele acceptabile din ceea ce văd la noi, decât din ceea ce le spunem. Fii un exemplu adecvat pentru copilul tău, controlându-ți propriile tendințe impulsive și reacționând în mod corect în situații provocative, păstrând consecvența față de ceea ce l-ai învățat că este bine să facă. Copiii sunt mereu cu ochii pe tine. Ei văd cum faci față emoțiilor puternice, stresului și cum îi tratezi pe ceilalți. Cei mici învață cele mai multe lucruri imitându-i pe părinți. De aceea, în mediile în care există violență domestică, se formează viitori adulți care vor continua ciclul violenței, devenind la rândul lor abuzivi în propria familie.

Caută ajutor profesionist

Dacă ai un copil mai mare care te lovește sau un copil foarte agresiv în ciuda măsurilor pe care le iei, este bine să te adresezi unui profesionist. Un psiholog poate face o evaluare a comportamentului copilului și poate determina cauzele care duc la aceste manifestări violente. Uneori, anumite condiții pot determina un grad crescut de agresivitate la copil. De exemplu, copiii cu ADHD sau tulburare de comportament opoziționist- provocativă sunt mai predispuși la acte violente. Pe de altă parte, copiii cu întărzieri în dezvoltarea cognitivă s-ar putea să lovească, pentru că le lipsește capacitatea de a se exprima verbal și de a-și controla impulsurile.

Surse: https://www.psychologytoday.com ; https://www.verywellfamily.com; https://www.huffpost.com