Din ce motive intrerupe copilul?
Intreruperea unei conversatii constituie un comportament natural pentru copii deoarece ei transmit un mesaj clar: vreau sa ma aflu in centrul atentiei tale, vreau sa fac parte din conversatie. Copiii de varsta mica in special intampina dificultati in intelegerea conceptului de gratificare intarziata, dorind atentia voastra imediata, indeosebi cand sunteti ocupati sa interactionati cu alte persoane. Conform educatoarei Beverley Cathcart- Ross din Toronto: "prescolarii gandesc in alb si negru. Dragostea este fie acordata, fie nu. Nu are sens pentru un copil care s-a bucurat de atentia voastra nedivizata momentul in care va aflati intr-o conversatie telefonica sau una verbala; el se gandeste ca nu petreceti timp impreuna si nu se simte iubit."
Ce se intampla de fapt? Intreruperea constituie un obicei normal pentru copii deoarece tind sa uite ca celelalte persoane au nevoi care sunt cel putin la fel de importante ca si ale lor. Chiar daca cel mic/cea mica stie ca trebuie sa astepte o pauza in conversatie si isi cere scuze, protocolul de politete ii scapa din vedere deoarece vorbele pe care le are de spus par urgente la momentul respectiv (acelasi lucru este valabil si pentru mintit, vorbit fara rost si tantrumuri). Este cu atat mai dificil pentru copiii inzestrati cu multa energie; imaturitatea constituie principalul motiv pentru intrerupere alaturi de urmatoarele:
- Copiii aflati in categoria de varsta 3-5 ani abia incep sa inteleaga ca se intampla mai multe lucruri in viata lor cu exceptia propriei persoane. Si ca uneori faceti lucruri fara includerea/cunostinta lor, respectiv ca aveti de finalizat niste sarcini si de discutat cu diverse persoane fara implicarea sa.
- Cel mic uita cu adevarat ce l-ati sfatuit. Memoria pe termen scurt este in continua dezvoltare, contribuind la o perioada scurta a atentiei (apare impulsul de a spune imediat lucrurilor pe nume, in caz contrar existand riscul de a le uita)
- Inabilitatea de a intelege timpul; copiii pot considera drept cateva ore cel cateva minute pentru a astepta sa ia cuvantul
- Necunoasterea situatiilor in care este permisa intreruperea. Desenul unei flori abia terminat este suficient de important pentru copil incat sa va impiedice sa vorbiti la telefon.
- Poate avea multe lucruri interesante de spus
Copilul poate fi inclinat sa intrerupa in special daca face parte dintr-o familie vorbareata sau daca va aude pe voi parintii/alte rude mature ca va completati vorbele/terminati propozitiile. Cu toate ca i-ati explicat deja de mai multe ori si a inteles care sunt situatiile permise, respectiv interzise pentru intreruperi (acest lucru tine pur si simplu de dezvoltarea unei gandiri critice care apare odata cu cresterea in varsta), nu strica sa puneti in practica sfaturile urmatoare pentru a combate exasperantele intreruperi. Unele dintre ele pot avea rezultate rapid. Si nu uitati ca cel mic nu urmareste neaparat sa va irite.
Doamna psihoterapeut Daniela Mitrofan pe care o puteti gasi la telefon: 0768 674 368 completeaza:
"Motivele pentru care copiii isi intrerup parintii sunt foarte variate. De cele mai multe ori, copiii descopera aspecte noi ale realitatii sau ceva care pentru ei este important in acel moment si vor sa impartaseasca acest lucru cu parintele: un lucru important pentru ei incat nu mai sufera amanare. Ei simt nevoia puternica de a impartasi cu cineva sau trebuie sa puna o intrebare atunci, in acel moment, deoarece copiii traiesc foarte mult in momentul prezent: pentru ei trecutul este departe, iar la viitor se gandesc cel mult pentru a doua zi.
La varste mai mari, un motiv pentru care copiii isi intrerup parintii este pentru ca-si doresc sa aiba parte de atentia 
acestora; daca parintele vorbeste cu cineva fie fata in fata, fie la telefon, copilul se poate simti neglijat, mai ales daca parintii vin tarziu de la serviciu, sunt ocupati mai tot timpul, iar cand vin acasa acestia vorbesc la telefon. Astfel, el se simte ignorat, se gandeste ca altii sunt mai importanti decat el, asa ca decide sa faca ceva in acest sens.
Alteori, copiii pur si simplu nu-si dau seama, uita ca si ceilalti oameni au nevoi la fel de importante ca si ale lor. Copilul este inclinat sa intrerupa la randul lui daca observa ca membrii familiei vorbesc mult sau daca observa ca parintii sau alte rude apropiate sunt inclinate sa termine propozitia celorlalti.
Varsta de 3-4 ani este recunoscuta ca fiind perioada de apogeu cand copiii intrerup cel mai des. De ce la aceasta varsta? Pentru ca abia acum isi dau seama sa lumea nu se invarte doar in jurul lor. Memoria lor de scurta durata nu este foarte bine dezvoltata, ceea ce inseamna ca in momentul in care simt impulsul sa spuna ceva, ei vor spune, iar daca nu verbalizeaza ideea in acel moment, vor uita ce vor sa spuna. Vestea buna este ca memoria pe termen scurt se imbunatateste si va deveni mai putin impulsiv, va fi mai capabil sa-si pastreze o anumita idee mai mult timp pana cand isi va gasi interlocutorul timp sa-l asculte.
Pentru copii cu varsta sub 8 ani, rabdarea este o abilitate greu de dobandit. Tinerii sunt impulsivi din fire si faptul de a le spune sa astepte un minut pare sa nu duca la niciun rezultat. Isi pierd ideea principala daca parintii se angajeaza intr-un flux frenetic de cuvinte. Altfel spus, ei sunt impulsivi nu pentru ca vor, ci pentru ca anumite procese cerebrale nu sunt complet dezvoltate.
Parintii isi pot lasa copiii sa-i controleze, nu le impun reguli de comunicare in conversatii ceea ce duce la aparitia ideii in mintea copilului ca el este cel mai important din familie si ei decid cand vorbesc, cu cine si in ce mod pentru ca sunt mai puternici decat parintii. Este bine si normal ca un copil sa stie ca este iubit, apreciat, important pentru parintii lui, dar devine periculos cand copilul este lasat sa inteleaga ca doar nevoile lui sunt importante, ca are control asupra celorlalti. Copiii de azi sunt adultii de maine care vor crede ca lumea se invarte in jurul lor, ceea ce-i predispune la dezamagiri uriase."
Solutii ca sa nu mai intrerupa copilul
Reprezentati un exemplu - acesta este intotdeauna primul si cel mai important pas in orice actiune implica un copil. Inseamna ca parintii nu se intrerup unii pe altii in fata copiilor si isi regleaza comportamentul in raport cu acestia. Cand cel mic/cea mica intrerupe, adultul trebuie sa aiba o atitudine delicata, dar ferma.
Modelati bunele maiere - invatati copilul in primul rand sa foloseasca expresii precum scuza-ma, te rog sa ma scuzi cand doreste sa intrerupa, iar cand isi aminteste de ele, raspundeti pozitiv. Si prin urmarirea comportamentului vostru fata de alti adulti ii puteti invata sa fie politicosi.
Invatati-l metoda strangerii de mana - daca doreste ceva cand vorbiti cu o alta persoana, invatati-l sa va stranga usor mana/bratul. In acest mod va va indica ca sunteti acolo pentru el si va poate regasi imediat cum terminati. La inceput raspundeti rapid astfel incat copilul sa poata vedea rezultatele metodei. In decursul timpului puteti prelungi durata de raspuns si strangeti-l la randul vostru de mana pentru a-i demonstra ca va amintiti cererea lui.
Creati o cutie pentru momente ocupate - puneti in ea diverse jocuri si jucarii care pot fi folosite cand vorbiti la telefon, lucrati sau discutati cu un adult. Umpleti-o ocazional cu lucruri noi sau schimbati continutul si puneti-o deoparte la final. Copilul va fi nerabdator sa o foloseasca si data viitoare.
Nu acordati atentie - cand adultii vorbesc la telefon sau unii cu altii este important sa abordati intreruperea copilului intorcandu-va catre el, coborandu-va la nivelul ochilor sai si spunandu-i: "trebuie sa iti astepti randul" si apoi sa va continuati conversatia. Ignorarea copilului nu va face decat sa ii creasca nivelul de frustrare si il va determina sa fie mai insistent. Permiteti-i insa sa ramana in preajma voastra cu conditia sa se joace in liniste cu jucariile pe care i le puneti la indemana in prealabil din cutia mentionata mai sus
Folositi un cronometru - ajuta daca ii oferiti copilului o clepsidra si il reasigurati ca va veni si randul sau sa vorbeasca cand se va scurge timpul. Este important sa va tineti de cuvant si sa-i acordati dreptul de a vorbi, insotit de atentia voastra nedivizata, prin modelarea bunelor aptitudini de ascultare.
Incercati sa apelati la abtibilduri - o strategie de ajutor in modificarea comportamentului consta in utilizarea unor grafice de recompense. Odata ce stabiliti un obiectiv, cum este acela de a nu intrerupe, puteti cadea de acord si asupra unei recompense, cum ar fi un abtibild in plus fata de laudele verbale (sunt mandra de tine ca nu ai intrerupt/ma bucur ca ti-ai asteptat randul). La finalul unei perioade stabiliti o activitate distractiva in familie, de exemplu
Stabiliti cand este in regula sa intrerupa - trebuie sa asigurati copilul ca poate intrerupe daca exista o urgenta, insa descrieti-o in amanunt: daca cineva este ranit/are o problema de sanatate, daca are nevoie la toaleta, daca exista in zona vreun incendiu/inundatie. In asemenea situatii permiteti-i sa vorbeasca intr-un timp scurt (1-2 minute), iar daca a asteptat rabdator, multumiti-i.
Respectati-va copilul - cei mici dispun de rabdare limitata, iar uneori va fi cazul sa spuneti interlocutorului ca trebuie sa-l refuzati (de exemplu, este ora la care cititi povestea de culcare). Daca nu puteti evita, cereti-va scuze si anuntati copilul ca intreruperea va fi una extrem de scurta.
Modelati comportamentul si pentru alti adulti/bunici care participa la cresterea/educarea copilului - in principiu daca le descrieti strategiile folosite pentru a preveni intreruperea, ar trebui sa va urmeze sugestiile. Este de preferat sa evitati luptele pentru putere cu rudele care nu va impartasesc convingerile.
Cititi o carte/ascultati o poveste - alaturi de copil constituie o alta solutie utila. Asteptarea la rand in cursul unei conversatii reprezinta o aptitudine esentiala pentru dezvoltarea abilitatilor sociale ale copilului. Prin ascultarea cu rabdare si empatie a unei pe care o are de spus chiar copilul contribuim si la dezvoltarea de succes pe plan socio-emotional.
In final este bine sa planificati din timp orice modalitate de interventie daca cunoasteti eventuale intreruperi care pot surveni si sa va laudati copilul de fiecare data cand manifesta un comportament pozitiv.
Doamna psihoterapeut Daniela Mitrofan pe care o puteti gasi la telefon: 0768 674 368 ofera urmatoarele informatii:
"De cele mai multe ori, este neplacut sa porti o discutie cu cineva si copilul sa va intrerupa din doua in doua minute. Este important ca parintii sa fie atenti la ceea ce fac ei in comunicarea cu ceilalti, ii lasa pe ceilalti sa-si termine propozitia sau ideea pana la capat sau ii intrerup? Copiii sunt niste mici imitatori: daca observa ca dvs. faceti acest lucru, adica ii intrerupeti pe ceilalti, inclusiv pe ei cand incearca sa va spuna ceva, la fel vor face si ei, chiar daca le tineti lungi discursuri in care le spuneti ca nu este frumos, bine, corect sa faca asta.
Un alt aspect important implica setarea de reguli si limite clare. Puteti experimenta pe un ton ferm, fara sa tipati sau sa fiti duri: Acum vorbesc cu tata ceva important, iar cand vom termina de discutat voi veni sa te ascult. OK?
Discutati despre situatiile cand copilul poate sa intrerupa. Este recomandat sa vorbiti cu copilul dvs. despre situatiile cand va poate intrerupe (daca se intampla ceva grav, daca suna un telefon pe care nu l-ati auzit, daca cineva s-a ranit etc.) si cum poate sa va intrerupa (puteti sa stabiliti impreuna un semn pe care sa-l faca copilul daca ceea ce are sa va spuna este extrem de important, sa va atinga cotul, sa faca un semn cu mana etc.).
Creati exceptii cand copilul va poate intrerupe - nu-i spuneti ca niciodata, orice ar fi, sa nu va (mai) intrerupa. Ultimul lucru pe care vreti sa-l obtineti ca urmare a acestei reguli este ca micutul sa astepte rabdator ca dvs. sa terminati conversatia pana sa va spuna linistit ca surioara a cazut si s-a lovit sau ca ceva a luat foc; asadar, practicati identificarea momentelor in care copilul are nevoie de atentia dvs. chiar daca sunteti angajat intr-o conversatie cu altcineva.
Apoi, este bine sa discutati cu copilul si despre faptul ca, daca ii faceti un semn sa astepte, atunci si el va trebui sa se supuna acestei „conventii", dar nu-l lasati sa astepte prea mult. Ii puteti transmite astfel, in mod eronat, mesajul ca ceea ce vrea sa va spuna nu este importat sau ca nu va pasa de nevoile lui, iar el se va simti neglijat.
De asemenea, il puteti invata sa astepte o pauza in conversatie pentru a putea interveni. Invatati copilul sa fie politicos si sa spuna scuza-ma atunci cand doreste sa puna o intrebare sau are ceva de spus.
O metoda eficienta este ‘atinge si vorbeste'. Recurgeti la atingeri blande pentru a transmite faptul ca doriti sa-i atrageti atentia. De exemplu, daca doriti sa purtati o discutie cu copilul dvs., evitati introduceri de tipul fii atent sau asculta sau chiar vreau sa-ti spun ceva ori hai sa stam de vorba, ci pur si simplu va apropiati de el, ii atingeti umarul sau bratul si cand acesta intoarce privirea spre dvs. puteti incepe discutia. Nu-l indreptati cu fata spre dvs. intr-un mod brutal. Aceasta metoda da rezultate doar daca este folosita cu delicatete si tact. Exersati cu copilul aceasta metoda. Invatati-l sa procedeze astfel, la randul sau, atunci cand vorbiti cu o persoana iar copilul are nevoie urgenta de atentia dvs.
Nu-l ignorati: atunci cand va intrerupe intr-o conversatie fata in fata sau la telefon, intoarceti-va spre copil si spuneti-i sa astepte sa terminati conversatia si ca va veni si randul lui. Dac? il ignorati si nu-i spuneti nimic, frustrarea copilului va creste si mai mult, iar acesta va deveni si mai insistent pentru a avea parte de atentia dvs.
Citeste si:
25 de maniere pe care copilul trebuie sa le stie pana la 7 ani
Codul bunele maniere la copii: reguli de educatie
Un sfat extrem de important pentru fiecare parinte este sa nu-si compare copilul cu un altul niciodata, indiferent de situatie. Nu-i spuneti de ce nu esti si tu ca X, uite ca X nu o intrerupe pe mama lui cand vorbeste cu cineva. Comparatia ucide comunicarea parinte-copil si duce la o stima de sine de sc?zuta, neincredere in fortele proprii, frustrare, iar pe viitor copilul va avea tendinta de a se compara cu altii in orice actiune va intreprinde. Acceptati-i unicitatea si felul original de a fi.
Atunci cand setati reguli, fiti concisi si clari si nu va pierdeti in detalii, la varste mici ei retin doar propozitii scurte, clare cu o singura actiune.
Lasati copilul sa fie asa cum este el, nu incercati sa-l faceti sa corespunda imaginii din mintea dvs. despre cum ati vrea dvs. sa fie copilul, ascultator, sa aiba rabdare sa terminati conversatia, sa stea linistit unde ii spuneti dvs. etc.
Fiti un model pentru copilul dvs.: copiii nu fac niciodata ceea ce spuneti, ci doar ceea ce observa ca faceti, asa ca aveti grija la propriul comportament: daca nu vreti ca propriul copil sa minta, atunci nu mintiti nici dvs., daca vreti sa nu va intrerupa atunci cand vorbiti cu altcineva nu intrerupeti nici dvs. Copiii sunt niste observatori foarte fini atat ai emotiilor, cat si ai comportamentelor.
Nu uitati ca nu exista copii rai, ci doar comportamente gresite care pot fi corectate cu atentie, rabdare, iubire si perseverenta."
Citeste si: Copilul tau vrea atentia ta imediata? Strategii pentru momentele cand esti ocupata
Multumim doamnei Daniela Mitrofan pentru ajutorul acordat in realizarea articolului.
Surse:
www.todaysparent.com; http://everydayparenting.com; http://consumer.healthday.com; www.babycentre.co.uk;
http://preschoolers.about.com
Urmareste-ne pe Google News
