10 cicaleli materne si efectul lor asupra copilului

La fel de bine s-ar fi putut intitula articolul pisalogeli, sacaieli materne, ca staruiri/reprosuri suparatoare, cum sugereaza dex-ul, parca nu e in concordanta cu situatia. Zic materne ca noi mamele suntem cele mai insistente in aceasta privinta, desi de multe ori nici tatii nu se dezmint si insista, la fel de inutil am putea spune, pe langa cei mici.

Doamna Simona Cernea Psiholog clinician acreditat de Colegiul Psihologilor din Romania si psihoterapeut in formare cognitiv comportamentala, pe care o puteti gasi pe pagina facebook https://www.facebook.com/pages/Pentru-suflet-Psiholog-Simona-Cernea/626081074129000 precizeaza: 

"Ca adepta a teoriei cognitiv-comportamentale, ma ghidez foarte mult dupa sloganul "o actiune face cat o mie de cuvinte". Mai ales in cazul copiilor functioneaza de minune sa ne schimbam noi comportamentul in directia dorita si ne scuteste partial si de durerosul "eu vorbesc, eu aud". De ce sunt ignorate unele replici? O posibila explicatie ar fi cazul in care copilul se simte neglijat, nebagat in seama si isi doreste foarte mult atentie, orice fel de atentie, pozitiva sau negativa. Astfel incat inconstient nu raspunde la cicalelile parintilor pentru ca in acest mod le va capta atentia, chiar daca aceasta va capata forma uor reprosuri sau a unei pedepse. Daca e sa revenim la partea comportamentala, copiii detecteaza foarte usor atunci cand replicile sunt insotite de comportamente paradoxale ale adultilor, atunci mesajul devenind si el paradoxal copilul alege sa se comporte in modul care ii convine cel mai mult. "Ti-am spus de o mie de ori ca trebuie sa mananci la masa, nu in pat", dar in acelasi timp tati si mami mananca frecvent pe canapea in fata televizorului, pentru ca ei sunt adulti, trebuie sa mai vada o stire sau un film si nu fac firimituri. "Iti tot repet ca nu ai voie la desena animate mai mult de o ora pe zi", dar in casa televizorul sta pornit tot timpul. "Unde sunt papucii, nu mai umbla fara papuci!" dar tati nu poarta nici macar sosete, nici chiar in bucatarie pe gresie."M-am saturat sa iti tot spun ca sucurile nu sunt sanatoase, si sa nu mai bei atat", in timp ce in casa apa este doar pentru copil, iar mami si tati beau numai cola. Si cum am mai spus-o in nenumarate ocazii, parintii sunt un exemplu comportamental pentru copii, schimbarea trebuie sa vina de la acestia, pentru a putea avea asteptari de la copii. Sloganul "sa faci ce zice popa, nu ce face popa", chiar nu functioneaza in acest caz."

Aceste cicaleli le-am auzit si noi, la randul nostru, in copilarie si, cu toate ca ne-am jurat solemn ca nu vom calca pe urmele parintilor nostri si ca libertinajul se va afla la loc de cinste in familia noastra, iata ca grija parentala specifica ne da ghes si repetam si noi ce-am retinut. O data, de doua ori, de o mie de ori. Degeaba. Vorbele noastre sunt menite sa intre pe-o ureche si sa iasa pe cealalta, dupa cum zice o vorba din popor. Caci cei mici par sa intre intr-un soi de nonconformism voit cand aud urmatoarele:

1. Nu mai umbla descult!

Cu sinonimul "unde-ti sunt papucii?" Pe cat de antipatica replica in copilarie, pe atat de des se afla pe buzele de proaspeti parinti. Iar nenumaratele perechi de papuci accesorizate cu tot felul de personaje, numai-numai sa atraga picioare desculte, raman la fel de uitate prin locuri ferite de lumina soarelui. Ies la iveala in urma sapaturilor parintesti, ingrijorate de confortul termic al copilului.

2. Sa nu te prind fara caciula!

Cu sinonimul (pentru cei mai mari) "unde ti-e caciula?" Cand caciula (una din multele) dispare ca prin farmec la indepartarea din campul vizual parental. Si pierduta ramane!

3. Nu mai sta aproape de televizor ca iti strici ochii!

Poate replica avea o oarecare baza veridica in trecut, cand televizoarele tip tub erau intr-adevar nocive pentru ochii copiilor. Cele moderne, plasma sau lcd, sunt gandite altfel. Insa reminiscenta propriei copilarii inca se face simtita.

4. Nu te mai scobi in nas!

Usor de zis, greu de facut. Mucozitatile constituie o preocupare intensa, asidua, la orice varsta. Si adultii o practica, dar probabil din cauza ca respectivele secretii nu sfarsesc prin alte orificii, nu mai par atat de dezgustatoare.

5. Nu-ti mai zgarma bubele! 

Bubele, adica in termeni medicali plagi deschise soldate cu cicatrizari in urma activitatilor recreative (de tip alergat prin casa/parc etc.), reprezinta un alt punct de atractie. Parca se cer zgarmate. Evident, vindecarea se prelungeste pe termen nelimitat. Noroc ca pielea celor mici isi revine extrem de repede.

6. Nu mai sari in pat!

Aici e de vina grija pentru propria bunastare, de fapt a locului in care se desfasoara de obicei odihna. E-adevarat, mai rar auzim de paturi rupte din cauza sariturilor intens practicate si insotite, de altfel, de atata voie buna, insa putina vigilenta nu strica. In caz contrar, cei mici stiu prea bine ca urmeaza sa doarma pe jos (sau cel putin asa continua de obicei replica mentionata).

7. Nu mai mazgali peretii!

De fapt, cu asta trebuia sa incepem, caci toti parintii stiu ca pe cei mici ii incearca din frageda pruncie veleitati artistice. Si in ce alt loc mai bun decat peretii sa si le exercite?! Acuarele, carioca, creioane cerate (atat de "apreciate" de vopseaua lavabila), toate se pot regasi, in proportii variabile, in orice camin echilibrat. Cu toate insistentele noastre ca nu ar fi necesare!

8. Nu mai vorbi neintrebat!

Un mic defect caracteristic copiilor care pare sa nu fie influentat in niciun fel nici de amenintari, promisiuni sau santaje exercitate repetat. Vor deranja la fel de nestingheriti orice bruma de conversatie aparent interesanta intre doi adulti.

9. Nu te mai tranti pe jos!

Desi suntem inclinati sa credem ca ar putea fi adresata bebelusilor care abia invata sa se descurce cu aptitudinile nou-dobandite, acest repros ajunge indeosebi la urechile celor mai marisori care, captivati cu joaca, ajung sa se transforme in autentice carpe de sters pe jos. Chiar daca le explicam despre curentul care-i trage, nu par sa fie afectati in vreun fel.

10. Nu in ultimul rand, in decalogul cicalelilor, trebuie sa includem si nu mai umbla despuiat!

Un echivalent al "sa nu te prind fara caciula". Merita mentionat deoarece umblatul despuiat se manifesta la varste fragede prin scosul bluzelor din pantaloni sau fuste dupa caz (fara a precupeti vreun efort deosebit) si expunerea portiunii dorsale la tot felul de intemperii (a se citi frig si alte chestiuni similare). La varste mai mari, despuiatul este caracterizat (in special la fete, dar nici baietii nu sunt mai prejos) de purtatul unei jampilici (un fel de geaca extrem de subtire, aproape inexistenta, de tip foita de ceapa), respectiv minijup pe o vreme in care nici un caine nu-i de scos. Culmea, fara a manifesta vreun semnalment clinic de infrigurare (a se citi rezista cu stoicism, conform zicalei baba sufera la frumusete).

Toate aceste replici sunt izvorate din nesfarsita grija impartasita de adulti (nu doar de parinti) fata de copii. Fie ca e vorba de confortul termic, de un interes in respectarea regulilor impuse de societate, toate sunt pline de ...bune intentii. Totusi cred ca observati ca ce au in comun toate aceste cicaleli este o negatie, si anume cuvantul nu! Care, dupa cum stim prea bine, are un efect garantat in cazul copiilor de a reclama exact contrariul. Caci ce mod mai bun de a convinge un copil sa nu faca ceva decat prin a-i interzice?!

Citeste si:

Sunt un parinte bun, perfect... sau suficient de bun?  

10 situatii nepoliticoase pe care orice mama le indura de la copilul ei  

Doamna Simona Cernea Psiholog clinician acreditat de Colegiul Psihologilor din Romania si psihoterapeut in formare cognitiv comportamentala, pe care o puteti gasi pe pagina facebook https://www.facebook.com/pages/Pentru-suflet-Psiholog-Simona-Cernea/626081074129000 sau la numarul de telefon 0723509082 ne sfatuieste:  

"Are rost sa le repetam, daca le repetam intr-o maniera functionala, daca noi credem in ele si le aplicam. "Ti-am spus sa mai lasi joaca si sa pui mana sa citesti" ar putea functiona daca stim cum sa o spunem si daca si tu ai o carte la indemana macar din cand in cand. Cicalelile care se incheie cu "eu sunt adult, stiu ce e mai bune pentru tine", dar cand vine vorba de mine fac exact pe dos sunt pentru cei mici exact ca versurile lui Eminescu "insirand cuvinte goale/ ce din coada au sa sune"(pana si titlul se potriveste de minune in acest caz "Criticilor mei").
Considerand invatata lectia cu comportamentul adultului, care trebuie sa fie in concordanta cu cererile si vorbele lui, hai sa vedem cum formulam o cerere, astfel incat sa nu intre pe o ureche si sa iasa pe alta. In cazul copiilor aceasta se formuleaza, surpriza, exact ca in cazul adultilor. In primul rand orice cerere trebuie sa inceapa cu "eu" nu cu "tu". "Eu imi doresc sa se intample cutare comportament " este o cerere, "tu nu ai facut cutare lucru, desi ti-am spus", este deja o critica, si nimeni nu reactioneaza bine la critici. In al doilea rand trebuie sa criticam comportamentul nu persoana. "Sunt deranjata de faptul ca umbli descult" si nu "esti un copil rau pentru ca umbli descult". De asemenea mesajul trebuie sa fie foarte clar, in concordanta cu varsta si nivelul de intelegere al interlocutorului, trebuie specificat comportamentul dezirabil si consecinta negativa ce va avea loc in cazul in care comportamentul nu a fost cel solicitat. "Daca nu stai cuminte, nu stiu ce se intampla!" sau "daca te mai vad asa, nu stiu ce nu-ti fac!" ajung sa nu mai sperie nici un copil, pentru ca sunt termeni foarte vagi. De asemenea, un "te rog frumos" inserat in cerere poate face minuni, iar propozitiile ar trebui terminate cu punct nu cu semnul exclamarii." Ma deranjeaza foarte mult ca mergi prin casa descult, pentru ca ai sanse mari sa racesti, sa iti fie rau si sa iei medicamente. Te rog frumos sa iti pui papucii, pentru ca altfel voi fi nevoita sa nu te las astazi afara la joaca." Sau " eu sunt suparata ca mergi cu mancarea prin toata casa si faci firimituri pe jos, in loc sa alegi sa stai cu noi la masa in bucatarie, unde am mai putea si discuta despre ce ai facut azi la gradinita/scoala. Daca alegi sa pleci de la masa va trebui apoi sa faci curat in urma ta (sa strangi firimiturile, sa aduci farfuria la bucatarie), iar daca acest lucru nu se va intampla 2 zile vei manca singur la bucatarie".

Voi cu cu anume ii cicaliti pe copii? 

Multumim doamnei Simona Cernea pentru ajutorul oferit in realizarea articolului.