„Au făcut copiii noștri dinți. Mușcă din bunici și din părinți.” Cum să gestionezi corect agresivitatea copilului

Agresivitatea copilului- cauze

Când ajunge în cel de-al doilea an de viață și devine tot mai conștient de faptul că „eu” și „tu” sunt entități separate, se poate vorbi despre faptul că agresivitatea copilului este îndreptată către o anumită persoană, chiar dacă nu înțelege pe deplin relația cauză-efect și nu își dă seama care pot fi consecințele acțiunii sale. 

Pentru un copil ce are sub vârsta de 4 ani nu este nimic neobișnuit în a sesiza că acesta are în jur de 9 episoade de tantrum pe săptămână, însoțite de plâns, de împins, de lovit. În general, acestea durează între 5 și 10 minute, afirmă psihologii. De cele mai multe ori, agresivitatea copilului care survine pe parcursul unui tantrum se leagă de frustrările ce apar întrucât nu deține încă acele abilități de limbaj care să îi permită să se exprime. 

Există numeroși factori care favorizează furia, agresivitatea și iritabilitatea copilului. Printre aceștia se numără:

• Frustrarea (aceasta intervine fie când copilul nu a primit ceea ce și-ar fi dorit, fie când nu reușește să-și exprime verbal trăirile sau când i se cere să facă un lucru, dar el nu vrea)
• Anxietatea, frica
• O schimbare majoră în viața sa
• O traumă
• Gelozia (rivalitatea dintre frați poate alimenta, în anumite momente, agresivitatea copilului)
• Faptul că în familie a văzut comportamente violente sau că a fost martorul unor abuzuri și conflicte
• Nevoia de atenție
• Tulburările bipolare (de pildă, un copil ce suferă de o tulburare bipolară, în special în faza de manie, poate fi foarte agresiv, pierzându-și controlul. Pe de altă parte, dacă devine depresiv, iritabilitatea sa poate crește și în aceste condiții se pot manifesta și comportamentele agresive)
• Prezența ADHD
• O tulburare de spectru autist
• O psihoză (spre exemplu, un copil ce suferă de schizofrenie poate deveni brusc neîncrezător, suspicios și în această situație va crește și riscul de a deveni agresiv) 
• Tulburarea de comportament tip opoziție- sfidare (un tipar de comportament negativist, sfidător, ostil chiar, ce interferează cu modul în care acționează copilul)
• O tulburare de reglare emoțională (este caracterizată de izbucnirea furiei, de prezența iritabilității sau a stărilor depresive în cea mai mare parte a timpului)
• Anumite întârzieri în dezvoltare (ca de exemplu retardul în plan cognitiv)
• Dorința de a imita comportamente sesizate la alți copii, la persoane din familie sau pe cele văzute în jocurile pe computer, la desenele animate etc.
• Oboseala excesivă
• Greșeli în ceea ce privește stilul de parenting (de pildă, prea multe pedepse sau inconsistența și lipsa de fermitate a părinților pot alimenta comportamentele agresive ale copilului)

Ținând cont de asemenea cauze ce pot sta la baza agresivității copilului, este indicat să observi cu mare atenție comportamentele micuțului tău pentru a putea să iei în calcul faptul că este posibil să se confrunte cu o afecțiune psihică și să aibă nevoie de ajutorul unui specialist. 

Cum poate fi gestionată agresivitatea copilului

În cazul în care ai un copil cu tendințe spre un comportament agresiv, va fi necesar să-l ghidezi astfel încât, dacă nu poți preveni mereu episoadele de agresivitate, cel puțin să le poți gestiona cât mai bine. Printre demersurile pe care ai putea să le adopți pentru a mai diminua din riscul de a fi pusă în situații dificile din cauza agresivității sale se regăsesc:

Oferă-i un model demn de urmat

O modalitate la îndemână pentru a reduce din posibilitatea de a avea un copil agresiv este să-i arăți că în familia voastră conflictele se rezolvă prin mijloace pașnice, fără violență fizică sau verbală. Practic, se vor evita în prezența copilului izbucnirile de furie, tonul ridicat, gesturile agresive întrucât, în caz contrar, este foarte posibil ca acesta să imite tot ceea ce a văzut. 

De asemenea, un copil are nevoie să învețe de la o vârstă fragedă cum trebuie să se reacționeze în fața furiei, a frustărilor pentru a nu se ajunge la agresivitate. Spre exemplu, copilul ar trebui să te vadă cum procedezi tu pentru a te calma, cum reacționezi în momentele tensionate. Odată ce o să vadă adesea ce atitudine ai, va înțelege cum ar trebui să procedeze, la rândul său, când se va simți copleșit de o situație frustrantă.

Nu în ultimul rând, în familia voastră nu ar trebui să se încurajeze ideea de a fi „dur”. Uneori, fără să-ți dai seama, copilul poate auzi cum se spune cu admirație despre cineva că este „dur”. În cazul în care se va întâmpla așa, poate fi tentat să imite un comportament mai puțin dezirabil pentru a fi și el apreciat.  

Pedepsele corporale trebuie excluse total

Uneori se poate întâmpla ca un părinte să-și dorească să-și sancționeze copilul dându-i o palmă. Acesta din urmă va ajunge să creadă în final că este ceva normal să te comporți astfel când vrei să pedepsești pe cineva. În aceste condiții, nu va percepe agresivitatea ca pe un lucru ce nu este firesc, având impresia că este o modalitate adecvată de a-i atrage cuiva atenția că te-a deranjat.

Cu cât va fi martor de mai multe ori la o pedeapsă corporală, ce i-a fost aplicată lui sau unui alt membru al familiei, va fi stimulat să fie agresiv cu ceilalți și nu va reuși să deprindă autocontrolul. 

Ajută-l să deprindă autocontrolul

Copiii nu dețin în mod natural autocontrolul, având nevoie să fie învățați să nu lovească, să nu împingă, să nu muște etc. În acest scop, trebuie să dispună de implicarea totală a adulților din preajma lor, ce îi vor ghida pentru a-și ține sub control trăirile și pentru a nu acționa conform primului impuls.

Autocontrolul joacă un rol-cheie în a preveni agresivitatea copilului, de aceea vei proceda după cum urmează:

• Vei încerca să rămâi cât mai calmă în clipele tensionate, fiind un model pentru copil
• Folosește-te și de gesturi când vei comunica cu el- De pildă, în cazul în care ai vrea să-i faci o observație legată de un comportament agresiv, ar trebui să acționezi în felul următor: ai putea să-i iei mânuța (cu fermitate, fără furie) și să-i spui, pe un ton cât mai calm, că loviturile sunt dureroase
• Arată-i copilului că îl înțelegi- Spre exemplu, îi vei spune: „Îți dorești să stai mai mult în parc, ești supărat/ă că trebuie să plecăm. Este în regulă să fii supărat/ă, dar nu este în regulă să o lovești pe mami. Loviturile dor!”
• Oferă alternative- Va conta enorm să-i arăți copilului că are întotdeauna alternative pentru a-și îndeplini un obiectiv. Spre exemplu, în loc să-l lași să arunce o minge peste tot prin casă, îi vei face rost de o minge moale ca să se joace în interior sau vei merge cu el afară
• Propune-i modalități prin care să-și gestioneze emoțiile puternice- Când copilul este într-adevăr furios, arată-i că furia poate fi stăpânită dacă se va recurge la activități precum: săritul, ruperea unor hârtii, strângerea în mână a unei bile antistres etc. 
• Ajută-l să ia o pauză- În momentele pline de tensiune, când copilul se va simți foarte copleșit, se poate antrena în comportamente agresive. Dar dacă va avea răgazul să meargă într-un loc mai calm, în care se simte în largul său, se va liniști și nu va mai avea aceeași dorință de a fi agresiv ci, dimpotrivă, își va redobândi autocontrolul
• Încearcă să-i distragi atenția- Acest demers este util în special în cazul unui tantrum al unui copil ce are nevoie de multă atenție. Din acest motiv, nu vei greși dacă brusc îi vei arăta ce se întâmplă cu o pasăre care zboară, cum se poate manipula o jucărie ce i-a stârnit interesul etc.

Stabilește limite ferme și consistente

O cale prin care agresivitatea copilului poate fi ținută sub control este și aceasta: să știe exact ce i se permite și ce nu. Asigură-te că toți cei implicați în îngrijirea sa știu asemenea reguli și că vor acționa în consecință în cazul în care vor fi încălcate. Astfel, se va interveni imediat dacă un copil a lovit, a împins, a trântit sau a mușcat pentru a vedea dezaprobarea și pentru a putea înțelege că a greșit. 

Alt aspect de care trebuie să te îngrijești este: copilului trebuie să i se spună clar ce are voie și ce nu are voie într-o situație. De asemenea, i se va comunica de la început și care vor fi consecințele în cazul în care nu va respecta regulile. Din acest ultim punct de vedere, eforturile tale trebuie să fie în a-i demonstra că ești fermă și constantă în atitudinile tale și că, în ciuda faptului că nu îi permiți să facă orice, are parte de toată dragostea și susținerea ta.

Învață-l să utilizeze cuvinte pentru a-și exprima trăirile

De tine va depinde să-l încurajezi să realizeze acest demers în loc să apeleze la gesturi agresive. Păstrându-ți calmul, încearcă să-l ajuți pe copilul tău să spună ce l-a supărat atât de tare. Adesea, având ocazia să poarte o discuție, să vadă că este ascultat și înțeles, îl va ajuta să-și mai domolească furia. În cazul în care nu îl poți convinge să discute cu tine, încurajează-l să stea de vorbă cu un prieten, care poate fi o jucărie sau animalul de casă.

De mare ajutor în a împiedica agresivitatea copilului va fi să numești tu, în fața lui, o anumită emoție. De pildă, îi poți zice: „Pot să spun că acum ești foarte furios/oasă”. Aceste cuvinte îl vor încuraja să se exprime și îi vor valida sentimentele, arătându-i că și exprimarea verbală îi poate fi utilă pentru a se calma. 

Arată-i cum poate să-și gestioneze furia 

Copilul are nevoie să știe că sentimentele și stările neplăcute pot fi îndepărtate nu doar prin gesturi/comportamente agresive, ci și prin demersuri precum:

• Săritul pe o trambulină
• Ruperea unor hârtii vechi
• Strângerea la piept a unei jucării de pluș
• Lovitul într-o pernă
• Încercarea de a se îmbrățișa singur
• Strângerea în mână a unei bucăți de plastilină
• Efectuarea de sărituri
• Spargerea unor baloane de săpun
• Lovirea unui sac de box
• Realizarea unui desen care să exprime sentimentele pe care le are la un moment dat
• Efectuarea unor exerciții de respirație
• Retragerea într-un loc cât mai liniștit
• O plimbare sau alergatul în aer liber
• Ascultatul muzicii liniștitoare etc.

Dăruiește-i afecțiune și o stare de bine

Un demers esențial când vrei să ții în frâu agresivitatea copilului este să-i arăți mereu cât de mult contează pentru tine ceea ce simte, că îl înțelegi și că îi ești alături. Simpla ta prezență, o atingere plină de afecțiune pe mânuță, pe umăr sau pe spate îi vor dovedi că ești lângă el și că se poate bucura oricând de dragostea ta necondiționată. În același timp, o îmbrățișare poate face minuni într-o situație în care copilul se simte apăsat de o tensiune și din acest motiv a început să devină agresiv. 

Cu alte cuvinte, dovezile de afecțiune pe care i le vei oferi îl vor pune în fața empatiei tale, dovedindu-i că poate să treacă peste orice stare, avându-te pe tine alături. Odată ce va înțelege acest aspect, se va simți în siguranță, își va redobândi treptat autocontrolul și se va calma. 

Implică-l în activități fizice

Pentru a-l ține pe copil cât mai departe de furie, de anxietate și de agresivitate este binevenit să-l implici într-o activitate fizică pe placul său. De altfel, un studiu israelian a ajuns la concluzia că o activitate sportivă este capabilă să reducă din agresivitatea copiilor, să-i ajute să dobândească mai mult autocontrol și să-i țină la distanță de emoții negative și de o atitudine ostilă față de ceilalți. În același timp, în cadrul acestui studiu s-a subliniat următoarea idee: o schimbare pozitivă a gândurilor, o trecere de la emoții negative la cele mai degrabă pozitive și reducerea agresivității la nivel fizic se asociază cu o implicare constantă în activități sportive, atât în cazul fetelor, cât și al băieților.

Când ar trebui să îngrijoreze agresivitatea copilului

În mod normal, până în jurul vârstei de 7 ani, când copilul își va perfecționa semnificativ capacitatea de a-și exprima verbal emoțiile, sentimentele, manifestările ce presupun agresivitate fizică ar trebui să dispară. Dar dacă acestea sunt în continuare prezente și se observă că sunt planificate, premeditate, nu numai asupra unor persoane, ci și asupra animalelor, reprezintă în mod clar un semnal de alarmă.

În același timp, îngrijorător este când agresivitatea copilului are impact negativ precum:

• Interferează cu performanțele la învățătură
• Provoacă relații dificile cu colegii sau cu alți copii și comportamente mai degrabă antisociale
• Generează frecvent situații de criză acasă

Nu în ultimul rând, nu numai agresivitatea fizică este cea care ar trebui să te pună în gardă. Agresivitatea verbală, încercarea de a hărțui, de a intimida, de a jigni este și ea un motiv să te adresezi unui specialist. Mai întâi te poți adresa pediatrului copilului pentru ca acesta să te orienteze spre un expert care să își poate da seama ce se întâmplă cu copilul tău, în condițiile în care nu este exclus ca agresivitatea să fie o manifestare a unor afecțiuni cum ar fi: ADHD, o tulburare de spectru autist, o tulburare de reglare emoțională etc..

Una dintre cele mai cunoscute și mai utilizate practici pentru a ameliora agresivitatea și furia copilului este prin intervenția asupra comportamentului. Cu ajutorul unor terapii speciale, ce se adresează problemelor de comportament din direcții diferite, se pot realiza progrese remarcabile. Iată câteva exemple de strategii folosite în acest scop:

• Terapia cognitiv comportamentală- Îl va ajuta pe copil să se deprindă mai bine cu câteva strategii eficiente în ceea ce privește controlarea furiei, a gândurilor și a comportamentelor
• Reglarea emoțiilor- Este utilă pentru că îl ajută pe micuțul să poată identifica factorii declanșatori ai furiei și astfel vor fi prevenite comportamentele agresive
• Posibilitatea de a descoperi noi moduri de a-și exprima frustrările și de a li se adresa- Datorită acestui demers vor fi ajutați atât copiii, cât și părinții, astfel încât să se diminueze din consecințele neplăcute și din riscul de apariție a conflictelor
• Dezvoltarea de noi strategii de comunicare- Prin intermediul lor copilul va învăța treptat să prevină și să gestioneze situațiile care l-ar putea conduce la comportamente agresive

Surse: childmind.org, health.clevelandclinic.org, happinessishere.blog, newutherapy.com, nhs.uk, parents.com, psihipedi.ro, reginamaria.ro, sciencedirect.com, yalemedicine.org, versuri.ro, zerotothree.org

Sursă poză principală: istockphoto.com