Mulți părinți se îngrijorează că agresivitatea unui copil manifestată față de ei înseamnă că au greșit undeva în rolul de părinte, dar adevărul este că aproape toți copiii fac acest lucru la un moment dat în viață. Cu siguranță majoritatea părinților sunt rușinați să ceară ajutorul; modul în care răspunzi la agresivitatea copilului va influența posibilitatea de a se repeta acest lucru.
Motive pentru care copilul lovește
Există mai multe motive pentru care copiii își lovesc părinții. Uneori fac acest lucru atunci când sunt nervoși deoarece nu știu cum să își gestioneze sentimentele într-o manieră acceptabilă din punct de vedere social. Alți copii lovesc deoarece le lipsește controlul impulsului; lovesc fără a se gândi la consecințe sau la alte modalități de a-și rezolva necesitățile/dorințele. De asemenea, agresivitatea poate fi folosită de către copil și ca un instrument de manipulare; copilul poate lovi din dorința de a-și impune punctul de vedere. Astfel un copil care își lovește mama atunci când îl refuză poate să spere că agresivitatea sa o va determina să se răzgândească.
Ce se întâmplă exact? Mecanismul principal din spatele acțiunii de a lovi a unui copil este teama. Însă nu toți copiii lovesc când le este teamă, fiind pur și simplu o reacție instinctivă umană. Dacă se trezește în timpul nopții, are crize de tantrum, refuză să încerce lucruri noi, își suge degetul și în general manifestă un comportament capricios, pot fi semne că există niște emoții pe care nu știe cum să le gestioneze. Atunci când copilul tău zâmbește în timp ce lovește, pare impasibil sau lovește doar când este în mod evident supărat, aceasta este motivația sa. Râsul reprezintă o modalitate prin care copilul își eliberează sentimentul de teamă, prin urmare agresivitatea este uneori însoțită de râs - copilul încearcă să elibereze tensiunea, dar nu poate râde suficient de repede pentru a se opri din acțiunea de lovire. Majoritatea copiilor își ascund sentimentele de teamă resimțite la vârste fragede din cauză că simt faptul că părintele nu este în largul său. Părintele încearcă să împiedice copilul să plângă, să îl distragă când este supărat, încearcă să rezvolve lucrurile astfel încât să nu existe o supărare. Chiar dacă nu conștientizezi, emiți cel puțin 10 semnale puternice pe zi prin care indici copilului că nu îți place să se arate cum se simte. Prin urmare teama ajunge să nu fie confruntată, iar sentimentele puternice sunt îngropate. Și nu se vor manifesta prin episoade de plâns sau dependență, nici printr-o reacție de furie, ci prin lovituri, mușcături sau împins.
Cum să îți determini copilul să nu mai lovească
- Stabilește niște reguli cu privire la lovire. Creează reguli ale casei care vizează respectul. Clarifică faptul că lovitul, mușcatul sau orice act de agresivitate fizică nu este permis în familia voastră. Reîntărește regulile într-o manieră pozitivă de câte ori ai posibilitatea. În loc să spui nu lovi, spune folosește atingeri respectuoase. Discută cu copilul tău despre reguli pentru a te asigura că înțelege consecințele pentru încălcarea acestora.
- Învață copilul să aibă un comportament corespunzător. Nu este suficient să spui copilului că nu trebuie să lovească. Învață copilul să deprindă abilități de management al furiei. Încurajează-l să citească o carte, să respire profund, să deseneze sau pur și simplu să se refugieze în camera sa în momentele în care se simte nervos. Discută despre importanța confruntării cu aceste sentimente în modalități corespunzătoare și ajută-ți copilul să descopere strategii care îl ajută să facă față emoțiilor într-un mod sigur. Atunci când copilul te lovește, spune ferm: nu lovim, lovitul doare. Menține mesajul tău constant pentru a învăța copilul că nu este permis să lovească, dar mai ales că tu nu vei tolera o astfel de acțiune
- Oferă consecințe clare pentru lovituri. Oferă o consecință precisă de fiecare dată când copilul te lovește. Urmărește consecințele care vor împiedica copilul să repete acțiunea de lovire. Pentru unii copii, așa-numita pedeapsa time-out reprezintă o modalitate eficientă în acest sens; îi învață cum să se calmeze singuri și îi îndepărtează din mediu. Alți copii pot să necesite consecințe suplimentare. O strategie la fel de eficientă este să îi elimini diverse privilegii, cum ar fi restricționarea accesului la dispozitive electronice (telefon/tabletă) sau anumite jucării timp de 24 ore. La unii copii poate funcționa dacă le trasezi diverse sarcini casnice; pune-ți copilul să realizeze o sarcină suplimentară pentru tine. Dacă loviturile au loc frecvent, poți gestiona situația implementând un sistem de tip recompensă; oferă recompensa atunci când copilul tău apelează la atingeri delicate și stabilește anumite perioade în care poate primi diverse abțibilduri sau medalii pentru comportamente pozitive. Nu uita să îl lauzi de fiecare dată pentru efort, iar când te îmbrățișează subliniază faptul că astfel de atingeri sunt minunate și le apreciezi.
- Evită întotdeauna pedepsele fizice. Dacă îl pălmuiești pentru loviturile sale, copilul tău va deveni confuz; nu va înțelege de ce tu ai voie să lovești, iar el nu. Copiii învață mai mult despre comportament din ceea ce faci, decât din ceea ce te aud că spui. Oferă-i un model de comportament respectuos, demonstrează-i cum să reacționeze la furie, tristețe și dezamăgire în modalități adecvate din punct de vedere social.
- Apelează la sprijin profesional. Dacă ai un copil de vârstă mai mare care te lovește sau un preșcolar agresiv trebuie să apelezi la un specialist. Discută cu medicul pediatru pentru a primi o recomandare; în urma unei evaluări va fi determinată cauza agresivității și un plan de tratament. Există situații în care probleme ce țin chiar de copil contribuie la manifestările de tip agresiv, de exemplu copiii care suferă de ADHD sau tulburare opozițională sfidătoare. Copiii cu întârziere cognitivă sau de dezvoltare pot lovi din cauză că le lipsește abilitatea de a-și folosi cuvintele sau de a-și stăpâni impulsurile.
Surse: www.verywellfamily.com; www.handinhandparenting.org; www.babycenter.com
Urmareste-ne pe Google News
