Importanta socializarii cu alti copii

Importanta socializarii cu alti copii ajuta la dezvoltarea personalitatii

Desi inclinam sa ne gandim la emotie doar intr-un context negativ, trebuie sa stiti ca cele mai importante efecte ale socializarii asupra personalitatii unei persoane provin din interactiunea indivizilor la nivel emotional, printr-un proces prin care fiecare individ devine psihologic accesibil celuilalt.

In ceea ce priveste copilul, la inceput, familia este considerata drept cea mai importanta, apoi in copilarie si adolescenta devin importante grupurile de prieteni si scoala, iar pentru adulti grupul de la locul de munca si noua familie intemeiata. In majoritatea situatiilor mamele sunt cele care il introduc pe copil in societate, iar pentru dezvoltarea personalitatii sale cel mai important este chiar modul de a se comporta al mamei.

Studiile arata ca o atmosfera negativa de acasa poate afecta in mare masura un copil, de aceea dezvoltarea personalitatii unui copil depinde foarte mult de interactiunile sociale la care este supus si de efectele pe care le are aceasta din urma asupra lui. Succesul sau esecul in cadrul programelor scolare vor avea si ele la randul lor un impact asupra personalitatii in curs de formare a copilului, tocmai datorita timpului petrecut cu rost la scoala. Iar daca valorile pe care le gaseste la scoala nu sunt apropiate de cele formate in sanul familiei, atunci vor aparea conflicte prin care fie auto-apreciere sau incredere in sine se vor consolida, fie vor inceta sa mai existe ca sentimente pentru copilul respectiv.

Factori care influenteaza socializarea cu alti copii

Termenul "social" se refera la o relatie sau interactiune intre doua sau mai mult persoane care raspund si se influenteaza reciproc. Socializarea este un proces important in dezvoltare copilului deoarece acesta devine membru functional al unui grup si preia valorile, comportamentele si convingerile celorlalti membri. Desi acest proces incepe de la nastere, perioada copilariei este una cruciala si modul in care el este disciplinat/cum raspunde fata de disciplina si cum isi dezvolta comportamentul independent sunt conectate la procesul in care apare socializarea.

Ce anume poate influenta modul de socializare cu alti copii

- Influentele familiale si parentale. Familiile sunt diferite si rolul fiecarei familii este in schimbare (presupunand diverse asteptari cu privire la rolurile asumate, tipare de interactiune, istoric al evolutiei si relatie cu alte sisteme). Familia poate fi catalogata drept: familia nucleara (mama, tata si progenituri care convietuiesc impreuna, familia extinsa (cand doua sau mai multe familii locuiesc impreuna aparand si bunicii, unchii/matusile in grup), familia monoparentala (cand este vorba de un singur parinte, reprezentand un procent in continua crestere).
- Dimensiunile comportamentului parental. Cercetatorii au descoperit faptul ca acceptarea-respingerea si controlul-autonomia reprezinta factori esentiali care determina atitudinea unei familii fata de socializarea copilului. Structura familiei si carcateristicile personalitatii parintilor au un impact major in socializare. In acest sens, daca suntem extrem de severi, copiii pot fi impiedicati sa-si manifeste personalitatea pe deplin, pe cand daca le oferim prea multa independenta putem sa incurajam (involuntar) manifestari inadecvate.
- Efectele pedepsei si disciplinei. Metodele de disciplinare includ pentru multi parinti: palmuiri, tipete, umilinta sau crearea sentimentului de inferioritate sau a unei aparente lipsa de afectiune (fata de copil). O abordare adecvata a pedepselor (in raport cu gravitatea lor) si mai ales constanta ajuta copiii sa-si formeze un simt al increderii si al controlului asupra propriei vieti si, chiar daca parintii nu realizeaza acest lucru, reprezinta aspecte extrem de importante in procesul de socializare.

Problema principala care poate aparea in cazul socializarii este reprezentata de respingere care este resimtita amplificat de copii si prin urmare ajung sa se retraga si sa se izoleze. Pentru a o putea evita, iata ce faze evolutive in socializare trebuie sa urmareasca parintii.

Faze evolutive in socializarea cu alti copii

-Prima faza a dezvoltarii sociale este reprezentata de joaca de unul singur, mormaind, vorbind cu sine si ocazional impartind o "comoara" cu unul din parinti. In cazul in care vreun alt copil intervine, mai mult ca sigur va fi blocat, impins in afara jocului. Apoi urmeaza perioada in care cel mic e capabil sa se joace cu alti copii si apare ideea de a imparti, de a astepta randul sau de a fi "primul"/"ultimul". Aceasta etapa este dificila deoarece copiii se pot supara pe camarazii de joaca aruncandu-le vorbe de ocara pentru ca apoi sa continue prietenia ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. In cele din urma, grupul se extinde la trei-patru copii pana cand copilul intra la gradinita si se bucura de compania grupului si de noile experiente pe care le implica asocierea cu acesta.

-un alt aspect important este reprezentat de programarea socializarii, astfel mamele (in general) incearca sa identifice copiii din imprejurimi care pot servi drept tovarasi de joaca (fara a avea importanta sexul copilului, deoarece la varste mici nu are relevanta). Puteti fie sa invitati copii in vizita organizand mici petreceri tematice sau activitati care sa le faca placere, fie puteti accepta invitatii in vizita. Este de preferat ca prima intrevedere sa se incheie intr-o nota vesela (pentru a incuraja repetitia), prin urmare este indicat sa supravegheati interactiunea de la distanta pentru a preveni eventualele dispute. In cazul in care copilul merge in vizita la un prieten/vecin, este bine sa il urmariti pentru a va asigura ca ajunge la destinatie in siguranta (chiar daca este vorba de o distanta scurta), evident daca are varsta necesara pentru a putea merge pe strada neinsotit.

- o alta faza importanta este reprezentata de perpetuarea unui limbaj nepotrivit (dobandit in urma interactiunii cu alti copii). In acest caz trebuie sa interveniti rapid si eficient, fara a tergiversa, deoarece un astfel de comportament se poate permanentiza. Trebuie sa actionati in mod identic cand este vorba despre impins, lovit sau "farse" nepotrivite efectuate de copilul vostru altuia. Retineti insa ca exista situatii in care actiunile au avut un scop defensiv si puteti interveni prin limitarea interactiunii cu copilul/copiii respectiv la maxim.

- nu in ultimul rand, este vorba despre perioada integrarii scolare in care puteti colabora cu invatatorul/profesorul. In cest sens, cadrul didactic poate stimula o socializare benefica (intre colegi cu interese/pasiuni/obiceiuri similare) sau ii poate ajuta pe cei care prezinta probleme de adaptare. Copiii cu dificultati in invatare pot manifesta dificultati in exprimare sau chiar de integrare sociala.

 

 

Socializarea pe categorii de varsta Desi pe durata primului an de viata, abilitatea de a interactiona social este limitata in primul an de viata, datorita unui efort deosebit de a descoperi lumea inconjuratoare si alte aptitudini, se va ajunge apoi la jocuri de rol cu alti copii si dialoguri foarte interesante (odata cu dezvoltarea vorbirii).

Prima luna - bebelusul este o creatura sociala, adorand sa fie atins, tinut in brate, sa i se vorbesasca si zambeasca. La inceput va experimenta in functie de expresiile voastre faciale, deci puteti incerca tot felul de strambaturi (pe care va incerca sa le imite sau le va gasi amuzante). Asculta tot ce i se spune si invata din sunete, dar este important un contact vizual permanent. Va trece foarte rapid de la plans la gangureli.

3 luni - multe ore le petrece privind la lucrurile din jur. Se poate observa chiar o tentativa de prim zambet, urmata de o interactiune cu parintii cand stie ca primeste zambete inapoi.

4 luni - copilul devine tot mai deschis fata de noi persoane, intampinandu-le cu chicoteli, dar nimeni nu este la fel de aproapiat ca parintii (carora le ofera entuziasmul sau). Veti observa aparitia gangurelilor si este bine sa le incurajati, raspunzandu-i chiar daca sunteti ocupati in acel moment.

7 luni - invata sa-si stapaneasca aptitudinile, deci nu e preocupat de alti copii. Cand doi copii sunt pusi alaturi pentru a se juca la aceasta varsta, prefera de obicei jocul de unii singuri. Odata ce invata sa mearga va fi atras si de alti copii (din cand in cand) carora le va zambi si ii va imita. Inca prefera familia si va incepe sa dezvolte anxietatea de separare.

12 luni - poate parea antisocial (cand plecati de langa el sau cand este in bratele unei alte persoane), preferandu-va prin excluderea celor din jur si poate fi extrem de deranjat cand nu sunteti in preajma (doar prezenta voastra il poate calma).

13-23 luni - devine interesat de lume si de cum se raporteaza aceasta la persoana sa. Pe masura ce invata sa vorbeasca si sa comunice cu ceilalti, va invata si sa-si faca prieteni, apreciind compania altor copii de varsta sa. Totusi, intre 1-2 ani isi va apara cu strasnicie jucariile si va incepe sa-si imite prietenii si sa petreaca timp urmarindu-i. Va incepe sa isi doreasca independenta - refuzand sa va tina de mana.

24- 36 luni - va deveni extrem de centrat pe sine, nefiind interesat de empatizare si presupunand ca toate lumea simte la fel ca el. Nu va ingrijorati deoarece cu ajutorul vostru va invata sa imparta si sa-si astepte randul si chiar poate crea legaturi speciale de prietenie.

Sfaturi legate de socializarea cu alti copii

- nu exista un numar maxim sau minim de prieteni si tipul sau de comportament va determina daca va avea unul sau mai multi
-incurajati copiii sa participe in jocuri de grup, fie creandu-le voi, fie alaturandu-va unuia pentru a oferi oportunitatea de a interactiona
- nu uitati de temperamentul copilului. Chiar daca copiii activi se pare ca se adapteaza mai usor situatiilor noi si au mai multi prieteni, cei mai timizi tind sa dezvolte prietenii mai profunde.
- daca copilul are probleme in a-si face prieteni, apelati la invatator/educator pentu a-l asocia cu cineva cu personalitate asemenatoare.
- nu-i fortati niciodata sa-si faca un anumit prieten, deoarece acest lucru trebuie sa vina de la sine (iar copiii sunt extrem de empatici si pot ajunge la o reactie de respingere).

Cand sa va ingrijorati: daca copilul nu este interesat decat de voi indiferent cat efort investiti, daca este foarte agresiv cu alti copii si actioneaza in mod violent si, nu in ultimul rand, daca pare absent si dezinterest de totul din jurul sau. Socializarea din copilarie determina modul in care adultul relationeaza, prin urmare aceasta perioada este extrem de importanta.

Surse:
www.justmommies.com; http://childdevelopmentinfo.com; www.babycenter.com; www.earlychildhoodnews.com