De-a lungul timpului bogăția a fost definită și redefinită de fiecare generație și cultură în parte. Un lucru este cert: în vreme ce pentru multe persoane bogăția se rezumă la avuțiile materiale, pentru la fel de multe persoane, bogăția, înainte de toate, înseamnă dragoste și împlinire spirituală. După cum bine știți, sentimentul de a fi părinte nu se compară cu nimic din multe puncte de vedere, însă mai presus de orice, a fi părinte înseamnă a fi cu adevărat împlinit și bogat din punct de vedere spiritual.
Cât de mult contează averea pentru un copil?
În societatea în care bogăția se măsoară în modelele de telefoane mobile, am putea greși gândind că pentru piticii noștri este esențial să le oferim absolut tot ceea ce doresc. Dar oare... ceea ce dorește un copil este și ceea ce are nevoie? Oare... un copil nu te va îmbrățișa la fel de puternic dacă hainele sale nu sunt la fel de scumpe precum ale colegului său?
Undeva în jurul anilor 1950, Harry Harlow a realizat un experiment care ar putea fi considerat brutal în zilele noastre. Bazându-se pe observațiile conturate de către Bowlby cu privire la atașamentul dintre mamă și copil, Harlow le-a oferit unor puișori de maimuță șansa de a alege între o păpușă care imita aspectul mamei și o sticlă cu hrană. Puiuții au ales păpușa - se pare că sursa de hrană nu a fost la fel de importantă precum era sursa de căldură și posibilă afecțiune.
Aproximativ 70 de ani mai târziu, teoria atașamentului stă în picioare mai ferm ca niciodată. Pentru un copil, centrul universului vei fi întotdeauna tu: nu telefoanele mobile de ultimă generație și nu hainele scumpe; nu călătoriile scumpe și nici alimentele alese - tu, experiențele alături de tine și hrana pe care tu i-o poți prepara. Un copil zboară atunci când mama lui îi conturează aripile; el se dezvoltă atunci când pe parcursul drumului, mama îl ghidează; el învață să meargă pentru că mama știe să meargă; învață să vorbească pentru că mama știe să vorbească; învață să devină puternic, pentru că mama sau tatăl sau sunt cei mai puternici oameni pe care i-a întâlnit vreodată.
Conform studiilor de specialitate, pe patul de moarte cele mai întâlnite regrete au constat în lipsa de timp petrecut alături de cei dragi; nu în prea puțină avere; nu în prea puține operații estetice; nu în prea puține telefoane; nu în prea puține studii; nu în prea puțină hrană și nici măcar într-un mediu sărac. Cel mai profund regret în fața morții ajunge să fie lipsa de timp petrecut alături de cei dragi.
Timpul nu iartă - la fel de frumos precum ne surprinde aducând viață, ajunge să ne șocheze în cele din urmă, atunci când o răpește. La o scurtă rememorare, eu nu îmi amintesc cum eram îmbrăcată atunci când eram copil; nu îmi amintesc cât de mult călătoream și nu îmi amintesc ce cadouri primeam de Crăciun. La o scurtă rememorare a copilăriei mele, eu mi-o amintesc pe mama; mi-l amintesc pe tata și îmi amintesc multă liniște. Nu am fost un copil care să le ceară părinților obiecte materiale și nici nu am simțit vreodată că am cu adevărat nevoie de ele. Știam și simțeam că primesc mai mult decât aș fi putut cere vreodată; am primit și primesc atât de multă iubire, încât nu simt nevoia să mai cer nimic altceva. Crește-ți copilul cu încredere în suflet. Nu te îndoi că nu va aprecia ceea ce primește și că va ajunge să ceară mai mult. Un copil iubit, este un copil care primește absolut tot ce are nevoie: încredere, fericire, aripi, putere și libertate.
Ești bogat dacă ai un copil care îți adoarme în brațe și își așează capul pe sufletul tău. Ești mai bogat decât orice om de afaceri și orice om poltic, fiindcă ai reușit să creezi din nimic, viață - o viață pentru care tu vei fi tot timpul centrul de gravitație, până când se va stinge.
Surse foto: istockphoto.com pixabay.com