Aşa cum îi spune şi numele, depresia postnatală se manifestă după ce femeia a adus pe lume un copil, dar aceasta poate începe chiar din timpul sarcinii, fie brusc, fie gradual. Din ce în ce mai multe femei se confruntă cu asta, iar un diagnostic timpuriu creşte şansele ca această afecţiune să fie tratată mai uşor şi mai rapid.Anxietatea, teama şi nesiguranţa sunt sentimente normale pe care cele mai multe femei le au după ce rămân însărcinate şi după ce au adus pe lume copilul. În zilele noastre, există o mulţime de surse de informare, iar uneori asta nu ajută, ci mai mult bulversează mama, care ajunge să nu ştie ce decizie să ia în diverse situaţii. Faptul că femeia resimte o mare responsabilitate din momentul în care află că este însărcinată poate provoca stări de nelinişte, oboseală, schimbări bruşte ale stării de spirit, iritabilitate. Prin urmare, este foarte important să aibă în jur oameni care o susţin, care o ajută să se relaxeze şi să diminueze pe cât posibil sentimentul de teamă.
Imediat după naştere, nu doar psihicul, ci şi organismul suferă transformări şi are nevoie de readaptare. Dincolo de anxietatea normală, corpul are nevoie de odihnă, iar asta este puţin cam greu în primele săptămâni de viaţă ale copilului, când acesta are nevoie de foarta multă atenţie. De aceea, este important ca aşteptările legate de viaţa cu un copil să fie realiste. Proaspetele mămici nu trebuie să se sperie dacă sunt epuizate, dacă le este teamă sau au momente de panică şi deznădejde. Dacă aceste stări persistă mai mult de două, trei săptămâni, atunci este cazul să se analizeze cu atenţie situaţia, pentru a depista dacă există semne ale depresiei postnatale.
Aceste simptome îţi afectează viaţa de zi cu zi, dar şi relaţia cu copilul şi cu cei din jur. Dacă te gândeşti că suferi de depresie postnatală, apelează fără teamă sau jenă la un specialist, vorbeşte cu partenerul şi cu cei care ştii că îţi oferă sprijin. Această luptă nu trebuie să o duci singură sau să te aştepţi să treacă de la sine.
Iată care sunt câteva dintre stările pe care le poţi avea după naşterea copilului, care pot fi semne ale depresiei postnatale:
Gânduri şi sentimente negative
Echilibrul emoţional nu presupune să ai numai zile bune şi o atitudine optimistă în orice situaţie. Este omenesc să te gândeşti şi la aspecte negative din viaţa ta, să te nemulţumească anumite lucruri şi să ai zile în care pur şi simplu vrei să nu ai nicio grijă. Însă, dacă aceste gânduri persistă şi le ai în fiecare zi, indiferent de ce ţi se întâmplă, poate fi o problemă.
Anxietate chiar şi faţă de lucrurile banale
Venirea pe lume a copilului nu are cum să fie lipsita de stres, mai ales că părinţii trebuie să înveţe pe parcurs ce trebuie să facă pentru dezvoltarea optimă a celui mic. Dacă, însă, tu resimţi anxietate pentru orice lucru pe care trebuie să-l faci zilnic, iar sarcinile banale devin o corvoadă, poate fi un semn de alarmă. Este cunoscut faptul că femeile însărcinate şi cele care au născut recent pot fi mai sensibile şi că se pot emoţiona mai uşor. Dacă această sensibilitate afectează viaţa de zi cu zi, iar activităţile obişnuite sunt tratate cu o gravitate exagerată, trebuie luate măsuri. Lipsa plăcerii de a petrece timp cu copilul sau cu partenerul
Unele mame, după ce au născut, resping copilul şi chiar sunt irascibile atunci când trebuie să-l îngrijească. Asta nu înseamnă lipsă de iubire sau incapacitatea de a fi mame bune, ci un dezechilibru emoţional şi un semn al depresiei.
Grija excesivă în legatură cu sănătatea copilului, chiar dacă nu dă semne de îmbolnăvire
Multe femei au declarat că la al doilea copil nu au mai fost la fel de îngrijorate ca şi la primul, pentru că deja ştiau ce au de făcut şi care sunt semnalele reale de alarmă. Personalitatea femeii în cauză este şi ea foarte importantă, pentru că unele au tendinţa dintotdeauna să se îngrijoreze mai tare pentru diverse aspecte ale vieţii. Cu toate acestea, dacă mai mult te îngrijorezi decât te bucuri de copilul tău, poate fi un semn al depresiei postnatale. Fii foarte atentă şi la atitudinea celor din jur. Mulţi au tendinţa să dea sfaturi fără să li se ceară, iar asta nu face decât să debusoleze mama, să aibă îndoieli legate de capacitatea de a creşte copilul aşa cum trebuie.
Teama că îi poţi face rău copilului
Aici, nu este vorba despre cazurile în care mama ezită să-i facă baie copilului şi solicită ajutorul femeilor din familie cu mai multă experienţă, mai ales în primele săptămâni de viaţă sau cazurile în care îl îmbracă foarte lent şi cu teamă, crezând că cel mic este mult mai fragil decât este, de fapt. Aici, este vorba despre teama acută că orice gest îi poate face rău copilului, sfârşind prin a refuza îngrijirea copilului.
Obsesia legată de propria stare de sănătate
Chiar şi în cazurile fericite în care nu au existat complicaţii după naştere, poate fi destul de dificil pentru femei să se adapteze la noua condiţie a organismului, iar aici nu este vorba doar de kilogramele în plus. Este normal să ai grijă de tine, să mergi la controale periodice, dar asta nu înseamnă că trebuie să te sperie orice se întâmplă cu organismul tău. Informarea este importantă, dar şi relaxarea.
Dispariţia entuziasmului pentru lucruri care înainte îţi aduceau bucurie
Atunci când eşti mamă, viaţa ta se schimbă, iar copilul reprezintă o prioritate, dar asta nu înseamnă că nu poţi continua să faci lucrurile care îţi fac plăcere. Dacă starea generală îţi permite să te implici în diverse activităţi şi, cu toate acestea, nu mai eşti entuziasmată să le faci, este bine să analizezi situaţia. Dacă nimic nu-ţi mai face plăcere, fie că este vorba de lucruri simple sau de hobby-uri, poate fi un semnal de alarmă.
Lipsa de încredere în propria persoană
Orice persoană are momente cu stimă de sine scazută, iar în cazul proaspetelor mămici, sentimentul de nesiguranţă este normal să fie prezent din când în când. Dar, dacă lipsa de încredere în propria persoană, chiar şi dincolo de rolul de mamă, este prezentă în fiecare zi, este posibil să ai nevoie de ajutor.
Respingerea celor dragi
Momentele de intimitate sunt importante pentru orice persoană, iar mămicile nu trebuie să se simtă vinovate atunci când au nevoie de momente de răgaz. Dacă dorinţa de a fi singură este foarte prezentă şi duce chiar la respingerea celor dragi, poate fi o refulare a unor dezechilibre emoţionale. Oboseală, insomnie şi lipsă de motivaţie în activităţile zilnice
Epuizarea este o stare foarte cunoscută de către toate mamele, însă dacă niciodată nu reuşeşti să recuperezi şi să te odihneşti sau, din contră, chiar suferi de insomnie şi nu eşti motivată pentru nicio activitate de zi cu zi, poate fi semn de depresie.
Dacă suferi de depresie postnatală, este posibil să ai şi atacuri de panică, percepute ca o nelinişte generală, însoţite de palpitaţii, dificultăţi de respiraţie, stări de leşin, dureri abdominale, migrene şi vedere înceţoşată, lipsa apetitului sau o exagerare a apetitului, lipsa libidoului şi chiar gânduri suicidale.
Chiar dacă nu este vorba despre propria persoana, este foarte important să cunoşti caracteristicile depresiei postnatale, pentru a o depista la persoanele din jurul tău şi poate pentru a le ajuta. Dacă observi că femeia în cauză plânge aparent fără motiv, că îi este greu să creeze o legătură cu copilul sau că îl îngrijeşte doar din obligaţie, fără să îi facă placere, dacă se retrage de la orice contact cu persoane din exterior sau vede numai partea negativă a lucrurilor, iar zâmbetul este o expresie pe care nu ai mai văzut-o pe faţa persoanei de foarte mult timp, este posibil să sufere de depresie. Este greşit să pui diagnostice, însă dacă ai o banuială în acest sens, poţi să-i oferi şansa de a se deschide în faţa ta, de a comunica şi îi poţi spune că este important să vorbească despre ceea ce o preocupă, fără teama de a fi judecată.
Primul pas spre vindecare, ca şi în cazul altor afecţiuni, este identificarea şi acceptarea acestei tulburări, iar ajutorul de specialitate şi a celor apropiaţi este esenţial.