Am depresie postnatală și mama mea nu vrea să mă ajute cu copilul. Nu vreau să mai aud de ea!

Lucrurile au degenerat în momentul în care mama femeii a spus că nu poate să aibă grijă de nepotul ei fiindcă nu vrea să rateze cursul de yoga la care se înscrisese. Proaspăta mămică a luat foc și i-a spus acesteia că nu mai vrea să audă de ea.

O mamă cu depresie postpartum spune că nu mai vrea să audă de mama ei dupa ce aceasta a refuzat sa o ajute cu copilul

O femeie de peste granițe, în vârstă de 32 de ani, a născut în urmă cu 8 luni și recent a fost diagnosticată cu depresie postpartum. Ea povestește, pe Reddit, că încearcă din răsputeri să  găsească un echilibru între viața profesională și cea de acasă și, uneori, lucrurile devin copleșitoare. A încercat să apeleze la ajutorul mamei sale în vârstă de 67 de ani, însă aceasta nu pare deloc dornică să petreacă timp cu nepoțelul său. Femeia spune că nu se așteaptă ca mama ei să renunțe la tot de dragul copilului, dar i-ar plăcea ca aceasta să îi mai dea câte o mână de ajutor din când în când.

„Am un copil de 8 luni și de când s-a născut duc o luptă continuă. Fiul meu a avut colici, iar concediul meu de maternitate a fost scurt. Am fost diagnosticată cu depresie postpartum și urmez un tratament. Atât eu cât și soțul meu avem slujbe solicitante. Aș vrea să demisionez, dar nu ne putem permite acum. Nu am mulți prieteni în statul în care locuim și mă simt singură. Soarca mea are o stare de sănătate precară, iar soțul meu este plecat de 2 ori pe săptămână pentru a o ajuta. Nu am avut nicio zi sau seară liberă de când s-a născut copilul meu. În plus, casa noastră a fost inundată de o țeavă spartă acum 5 luni. Gestionarea curățeniei a fost un coșmar.

Mama mea (67 de ani) locuiește la o oră distanță de noi și nu s-a oferit nici măcar o dată să ajute cu ceva. Întotdeauna am avut o relație destul de bună. Ea a fost o mamă casnică și a fost foarte iubitoare și devotată fratelui meu, surorii mele și mie. Are o viață liniștită și își petrece zilele făcând yoga și întâlnindu-se cu prietenii ei.

Am întrebat-o de câteva ori dacă ar putea să aibă grijă de copil, dar întotdeauna spune nu. O dată am sunat-o în plină criză depresivă plângând, spunându-i că mi-e frică să fiu singură și că mi-ar plăcea să vină pe la mine să îmi țină companie. Dar ea avea planuri de prânz. Am încetat să-i mai cer ceva până astăzi...

Cel mai bun prieten al meu se căsătorește weekend-ul viitor într-un alt stat, care este la 2 ore distanță cu avionul. Eu sunt domnișoara de onoare și soțul meu va oficia ceremonia. Copiii nu sunt invitați pentru că locul de desfășurare este nesigur. În urmă cu aproximativ 7 luni am început să căutăm pe cineva care să aibă grijă de copil. Am sunat pe toată lumea la care ne-am putut gândi. După o lună de căutări, am găsit în cele din urmă o bonă în statul în care urmează să aibă loc nunta, prin intermediul unui prieten al unui prieten. Ei bine, dădaca respectivă a sunat vineri și a anulat.

Mi-am petrecut ultimele 3 zile sunând la agențiile de bone, fără niciun noroc. În cele din urmă i-am explicat mamei mele disperarea mea și am întrebat-o dacă ar putea să aibă grijă de Jack timp de 24 de ore. M-am oferit inclusiv să o iau pe mama cu noi, să-i iau o cameră de hotel ca ea să aibă grijă de el doar 5 ore. Eram în lacrimi și o imploram, dar mama a refuzat. Are un curs de yoga pe care nu vrea să-l anuleze. A fost picătura care a umplut paharul după luni întregi de lipsă de empatie în timp ce mă zbateam cu depresia postpartum.

I-am spus mamei mele că, din moment ce ea nu este niciodată dispusă să ajute vreodată, voi tăia orice legătură cu ea și nu va ajunge să-și vadă nepotul. Știu că mama mea nu are nicio obligație să ne ajute, dar atunci nu ar trebui să se aștepte să-mi vadă fiul. Oare greșesc că îi refuz mamei mele o relație cu nepotul ei pentru că nu se oferă niciodată să ajute?”, a povestit proapăta mămică.

Internauții nu au întârziat să își spună părerea cu privire la situația acestei femei:

„Nu-mi pot imagina o lume în care copilul meu să nu se simtă bine psihic iar eu să îi zic „nu pot să te ajut, am yoga”. Groaznic”, a scris cineva.

„Dacă știu că al meu copil suferă de depresie și mă sună în lacrimi pentru că îi este frică să fie singur, las orice fac pentru a fi acolo și să-l susțin. Pentru mine este o nebunie. Înțeleg că nu vrea să fiu un îngrijitor principal, dar să nu-ți sprijini deloc copilul?”, a mai adăugat o persoană.

„Nu am copii și nu îi suport, în general. Cu toate acestea, atunci când văd o persoană dragă la capătul răbdării, care nu mai poate rezista, am grijă de copiii ei fără să fac scandal. Și nu am întâlnit niciun copil care să nu mă iubească pentru că fac tot posibilul să îi distrez, să vorbesc cu ei, chiar dacă eu nu m-aș vedea niciodată mamă”, a mai scris cineva.

Tu ce părere ai despre povestea acestei mămici?