Cred că sunt geloasă pe sora mea mai mică, fiindcă este preferata familiei
„Pentru mine nu este o noutate că mama mea o preferă pe sora mea mai mică, "Betty". Întotdeauna a fost așa. Motivul este că eu sunt copia fidelă a tatălui meu, aspect și personalitate, în timp ce sora mea seamănă mult mai mult cu ea.
Nu m-a deranjat niciodată prea mult în trecut, dar cu cât cresc mai mult, cu atât îmi dau seama că nu este vorba doar de diferențe mici, ci mai degrabă de faptul că nu mă simt deloc iubită de mama mea. Sora mea împlinește 18 ani la sfârșitul lunii și niciodată nu m-am simțit atât de supărată din cauza diferențelor pe care le face mama noastră. Îi organizează lui Betty două petreceri, una cu prietenii ei și una cu familia noastră. Cea cu familia este o surpriză. M-a rugat să aflu ce i-ar plăcea lui Betty să mănânce, astfel încât să poată găti toate mâncărurile ei preferate și a făcut o rezervare într-un local foarte elegant pentru a organiza respectiva petrecere.
Picătura care a umplut paharul a fost în această dimineață; am fost cu mama la cumpărături și m-a întrebat dacă un colier cu diamant este un cadou potrivit pentru Betty. „Până la urmă împlinește 18 ani, e corect să-i iau ceva frumos”, mi-a spus. Conversația a luat-o rapid razna când m-a întrebat dacă îmi amintesc ce mi-a luat mie, cand am împlinit 18 ani (eu am 21 de ani acum). I-am răspuns: „Nimic”. Și chiar nu mi-a luat nimic. Mi-a spus că dacă vreau o petrecere trebuie să plătesc jumătate, dar eu nu aveam bani de cheltuit la momentul respectiv, așa că am decis să nu fac una. Mi-a spus „cadoul meu pentru tine ar fi fost petrecerea, dar tu ai decis să nu o faci”. Destul de nedrept dacă mă întrebați pe mine, dar oricum nu sunt o mare petrecăreață, așa că nu m-am gândit prea mult la asta.
Ca să clarificăm, nu-mi pasă de bani. Nu mă interesează de petrecerea în sine sau de cadoul scump. Ceea ce mă deranjează este că mama noastră nu a arătat niciodată aceeași implicare și dragoste pentru mine, am impresia că face mereu atâtea și are grijă de sora mea, în timp ce de mine nu prea îi pasă. Este vorba despre modul în care ne tratează, nu despre lucrurile pe care ni le oferă.
Mă simt cam prost și confuză pentru că nu m-a deranjat niciodată și acum așa, dintr-o dată, mă simt geloasă pe modul în care este tratată sora mea. Nu vreau să fiu rece față de ea sau față de mama noastră din senin (și pentru că nu e vina lui Betty), dar nu știu, mă tot gândesc la asta și sunt supărată. Cred că sunt îndreptățită, dar tot vreau să aud niște păreri din afară și poate dacă aveți vreun sfat despre cum să trec peste asta ar fi apreciat”, a scris fata pe Reddit.
Comentariile internauților nu au întârziat să apară, mulți dintre ei spunându-i acesteia că este îndreptățită să se simtă neglijată:
„Poți 100% să fii rece cu mama ta și să dai vina pe ea. Cu excepția cazului în care Betty încurajează favoritismul. Sunt sigură că se bucură să fie favorită, ceea ce poate fi dificil de suportat. Mama ta nu este o mamă bună. Ce se întâmplă e nasol. Nu îți mai irosi energia pe o relație care nu îți aduce niciun beneficiu”, a scris cineva.
„Am avut o dinamică familială asemănătoare cu a ta și asta doare. Sentimentele tale sunt complet valabile și îmi pare rău că treci prin asta. Acest lucru poate ajuta sau nu, dar este ceva ce m-a întrebat odată terapeutul meu și mi-a rămas întipărit în minte: „Ești cu adevărat gelos pe sora ta sau ești doar invidios pe modul în care este tratată în comparație cu tine?”.
Terapeutul meu mi-a spus că ea crede că sunt invidioasă, nu geloasă. Nu am vrut ca frații mei să nu primească acele lucruri, ci doar am vrut să le primesc și eu. Nu știu sigur de ce, dar această distincție subtilă m-a ajutat foarte mult. Niciodată nu am vrut ca frații mei să nu beneficieze de ele, ci doar am vrut să fiu și eu inclusă. M-a ajutat să nu mai dau vina în subconștient pe frații mei pentru asta și m-a ajutat să înțeleg că sentimentele mele în legătură cu asta sunt valide și normale”, a mai scris cineva.
„Îmi pare rău că ești blocată în această dinamică familială teribilă. Uneori un părinte favorizează puternic un copil în detrimentul altuia, dintr-o sumedenie de motive care NU sunt din vina ta. Am să-ți spun un adevăr foarte dur: mama ta nu se va schimba. Dacă este așa de ani de zile, acestea sunt tiparele și comportamentele ei. Ea nu vede nimic în neregulă cu comportamentul ei și chiar dacă va fi provocată în acest sens, va continua să le aibă. Genul de schimbare pe care ar trebui să o facă ar necesita evenimente/schimbări majore de viață sau o reflecție radicală asupra propriei persoane.
Cel mai bun lucru pe care îl poți face aici este să te împaci cu ideea că ea este așa cum este și să treci mai departe. Ea nu va fi mama grijulie pe care ți-o dorești (și pe care o meriți), iar odată ce vei înceta să mai ai această așteptare, va fi mult mai sănătos pentru tine. În schimb, investește acel timp și energie în relațiile mai pozitive din familia ta (tatăl tău pentru început, să sperăm) și în prieteniile tale. Tatăl meu nu mi-a fost alături și, odată ce m-am împăcat cu această idee, am putut găsi alte persoane în viața mea pentru a avea genul de relații și experiențe emoționale pozitive de care aveam nevoie”, a mai adăugat cineva.
Efectul pe care favoritismul părinților îl poate avea asupra copiilor, fie că este real sau perceput, este un subiect care suscită din ce în ce mai multă îngrijorare. Potrivit cercetărilor, copiii care se percep că fiind cei mai puțin favoriți sunt mai predispuși la consumul de alcool, tutun și substanțe interzise în adolescență.
Un alt efect surprinzător al favoritismului părinților este faptul că sentimentul de neglijare poate duce la o perspectivă foarte independentă asupra vieții. Cei care în copilărie s-au simțit neglijați, în adolscență sau la maturitate nu au nevoie de părinții lor. Nu au nevoie de nimeni. Deși un pic de independență este de obicei bună, acest tip de perspectivă duce de obicei la izolare.
Citește și:
Surse foto: istockphotos.com
Surse articol: reddit.com, healthline.com, brparents.com
Urmareste-ne pe Google News
