Iubitul meu mi-a spus că vrea să trăiască toată viața cu mama lui. Dacă vreau să locuiesc cu el, va trebui să mă mut cu ei

Bărbatul este foarte atașat de cea care i-a dat viață și i-a spus încă de la început iubitei sale că și-ar dori să își întemeieze o familie și să își crească copiii la ferma în care locuiește în prezent, cu mama lui. Dacă inițial femeii i-a surâs ideea unei vieți simple la fermă, chiar și cu soacra alături, între timp și-a dat seama că nu s-ar înțelege deloc bine cu mama iubitului ei, pe care o descrie că fiind autoritară și posesivă. Și-a căutat un apartament în apropierea fermei, însă iubitului ei nu i-a surâs deloc ideea și, indirect, i-a dat un ultimatum - ori se mută cu el și cu mama lui, ori se despart.

„Eu și iubitul meu suntem împreună de aproximativ 6 luni. Când ne-am întâlnit prima dată a fost că un vis. El m-a ajutat să trec printr-o situație dificilă. Întotdeauna m-a sprijinit și mă simt foarte confortabil și în siguranță în preajma lui. Amândoi am luat foarte în serios această relație și am vorbit despre planurile și obiectivele noastre de viitor. Nu am avut nicio ceartă până la sfârșitul săptămânii trecute, când lucrurile au degenerat rapid.

Am știut de la început că planul lui era să locuiască cu mama lui, la fermă lor și că acolo vrea să își întemeieze o familie într-o zi. Când l-am întâlnit prima dată și am mers la el acasă (la aproximativ 2 luni de relație), totul era în regulă. Mă vedeam locuind acolo. Acum, lucrurile s-au complicat mai mult. Uneori, mama lui poate fi un pic cam autoritară și cam pune presiune pe el, de exemplu, când vine vorba de serviciu. Din cauza ei, a renunțat la câteva joburi de-a lungul timpului. Ea își perde rapid cumpătul și țipă de fiecare dată când ceva nu îi convine. În ultima lună, de exemplu, iubitul meu a lucrat chiar și 60-70 de ore pe săptămână, așa că nu a mai avut timp să se ocupe atât de mult de casă. De atunci se ceartă tot timpul. Orice interacțiune pe care o au este fie scurtă, fie cu țipete și discuțîi. Nu știu cum să-l ajut să gestioneze toată această situație și sincer, că cineva care a crescut într-o familie foarte disfuncțională, țipatul și certurile sunt ultimul lucru pe care vreau să-mi expun copiii, pe viitor.

Iubitul meu crede că este numai vină lui, dar eu nu sunt de aceeași părere. Mama și tatăl lui au divorțat în urmă cu câțiva ani, iar părințîi lui s-au certat mult în copilărie. El spune că se simte că și cum i-ar fi luat locul tatălui său, pentru că mama lui îi repetă adesea că seamănă cu acesta. Acum se ceartă că un cuplu căsătorit și mi se pare un pic ciudat. Poate că exagerez totuși.

Am vorbit despre faptul că mă voi mută acolo când voi reîncepe cursurile la facultate, în această toamnă. El era super stresat și supărat pe mama lui, l-am sprijinit cât am putut, dar toată situația  mă face să mă cam îndoiesc de mutarea mea acolo, sincer. A două zi am menționat cum am găsit un apartament de închiriat lângă el, care se încadra în bugetul meu. Mi-a spus că nu mă poate învinovăți că nu mai vreau să mă mut cu el. Atunci a început totul și i-am spus cum mă simțeam. Nu ar fi trebuit să fiu atât de sinceră, dar simt că trebuia să discutăm despre asta.

I-am spus că mă simt că o a treia roată la căruță la el acasă, cu mama lui. Casă va fi întotdeauna a lor și sunt îngrijorată că voi fi lăsată pe dinafară fiindcă nu nu aș avea nimic pe numele meu. El spune că trebuie să o ajute pe mama lui în continuare pentru că ea nu are pensie. Am înțeles asta. Vreau mai mult decât orice să mă asigur că mama mea este bine, dar trebuie să mă asigur că eu sunt bine mai întâi. Mama mea este în aceeași situație. A spus că nu e corect ce-i cer eu să facă. I-am spus că nu i-am cerut niciodată să facă nimic. Știu ce ar însemna dacă nu aș putea trăi cu ei, s-ar termină totul. Deci, practic, am vorbit ore întregi pentru a nu ajunge nicăieri. Eu trebuie să mă hotărăsc acum dacă voi locui cu ei sau dacă îmi voi lua un apartamentul meu.

Simt că mă gândesc prea mult la asta și că îmi creez probleme care nici măcar nu există încă. Dar mi-e atât de frică să investesc într-o altă relație pentru că această să nu funcționeze. Mă tem că dacă vom fi mereu cu mama lui, nu vom da niciodată relației noastre o șansă”, a scris femeia, pe Reddit.

Răspunsurile internauților nu au întârziat să apară. Mulți încearcă să o încurajeze să dea o șansă locuitului cu soacră, în timp ce alții o sfătuiesc să facă exact cum îi dictează inima.

„Eu, soțul meu și soacra mea locuim împreună și pot spune că este o binecuvântare. Viața multigenerațională poate fi absolut minunată. Dar fiecare propoziție din postarea ta arată că, în acest caz particular, locuitul cu soacra ar fi un iad absolut. Cred că știi ce ai de făcut”, a comentat cineva.

„Poate că îl iubești, dar uneori dragostea nu e suficientă. Nu rămâne în această relație în speranța că el se va schimba”, a mai adăugat o persoană.

„Pentru mine, acest lucru ar fi o problemă. Mama lui are nevoie de casă? Ok, o poate păstra. El își poate lua un apartament. Mama lui are nevoie de ajutor? Poate să angajeze pe cineva sau să fie recunoscătoare pentru ajutorul pe care îl primește de la fiul ei. Iubitul tău nu vrea să-l înlocuiască pe tatăl său? El poate decide să evite acest lucru, neacționând în locul tatălui său și asumându-și responsabilitățile din trecut ale tatălui său. Încercați să vă construiți viața și viitorul. El încearcă să repare trecutul mamei sale. Poate că voi doi vă iubiți, numai că trebuie să ajungeți la un consens”, a mai scris o persoană.

Tu ce părere ai despre această situație?