- 1. Cum isi poate da seama un parinte ca are un copil supradotat? Ce anume trebuie sa urmareasca in acest sens? Care sunt parametri ce desemneaza un copil drept supradotat?
- 2. Exista mai multe tipuri de testari pentru IQ. Care sunt cele mai sigure/cu cea mai mica marja de eroare? De la ce varsta pot fi efectuate? Se impune repetarea lor?
- 3. Cum functioneaza modul de gandire al unui copil supradotat in comparatie cu al unui copil cu IQ mediu? Cum poate fi pus in valoare/prin ce fel de activitati?
- 4. Cu ce fel de probleme se pot confrunta copiii supradotati? De ce avantaje dispun acestia fata de restul copiilor?
- 5. Ce sfaturi aveti pentru parintii unui copil supradotat?
1. Cum isi poate da seama un parinte ca are un copil supradotat? Ce anume trebuie sa urmareasca in acest sens? Care sunt parametri ce desemneaza un copil drept supradotat?
Doamna Cristiana Haica: Un copil supradotat este un copil cu o capacitate intelectuala peste medie, capacitati cognitive dezvoltate peste medie, atat cantitativ cat si calitativ inca din prescolaritate, creativitate crescuta si motivatie crescuta pentru invatare, avand talent si precocitate in intelegerea si rezolvarea problemelor. Statistic 2-6% din populatie este reprezentata de copii supradotati. Copilul supradotat este in aparenta destul de usor de identificat, pentru ca este confundat de multe ori cu copilul inteligent sau cu cel creativ sau cu cel talentat. Numai ca supradotarea cuprinde toate acestea la un loc. Si pe langa acestea trebuie sa fie adaugata si o motivatie crescuta (automotivatie) pentru cunoastere. Inteligenta ridicata nu atrage dupa sine o creativitate ridicata si nici invers, talentul nu presupune neaparat o inteligenta inalta, iar toate acestea in lipsa unei automotivatii pentru dezvoltare nu promit realizarea de sine sau a propriului potential.
Caracteristicile copilului supradotat (sursa www.supradotati.ro) in ceea ce priveste comunicarea verbala tin de eficienta si performanta in adecvarea si bogatia vocabularului, eficienta in comunicare scrisa si vorbita, ii place sa citeasca (si chiar citeste devreme) si sa dezbata materialele citite, sa isi testeze opiniile personale generate de lecturile abordate, are un nivel de creativitate ridicat, in privinta proceselor cognitive - avand un nivel de intelegere superior invata cu usurinta dar aprofundeaza cu pasiune domeniile in care are interes, aloca timp acestor arii de interes, gaseste placere in activitatile intelectuale, manifesta gandire critica, gandire abstracta, flexibila, curiozitate, perseverenta, identifica cu usurinta noi valente unor idei obisnuite, da raspunsuri neasteptate la probleme, memoreaza cu mare usurinta ceea ce il intereseaza, are competente numerice crescute, identifica cu mare usurinta ceea ce este relevant de ceea ce nu, nu are rabdare in activitatile de rutina, dar are capacitatea de a-si concentra atentia un timp indelungat, in plan afectiv dovedeste sensibilitate, empatie, are o inteligenta emotionala ridicata, coopereaza in grup, se impune cu usurinta, fiind perceput de altii ca lider, accepta cu placere responsabilitati, se adapteaza usor la situatii noi, ii plac schimbarile, crede in oameni si alege compania acestora, dar poate fi si combativ, are tendinta de a contesta autoritatea, mai ales daca aceasta este rigida si da dovada de lipsa de dorinta de a intelege, din pricina neastamparului si curiozitatii se pot plictisi usor intr-un mediu nesolicitant si pot fi vazuti ca hiperactivi samd.
2. Exista mai multe tipuri de testari pentru IQ. Care sunt cele mai sigure/cu cea mai mica marja de eroare? De la ce varsta pot fi efectuate? Se impune repetarea lor?
Doamna Monica Gheorghiu: Evaluarea nivelului de inteligenta a copilului se poate face incepand cu 2,5 ani. Cu cat sunt identificati mai devreme, cu atat pot beneficia o perioada mai lunga de o stimulare adecvata, atat de importanta, pentru ca acesti copii au nevoi speciale de educatie diferentiata si riscuri sociale inalte asociate cu lipsa stimularii si a existentei unui mediu special de hranire a abilitatilor inalte. Pentru a avea o intelegere mai buna a problemei trebuie sa vedem istoria supradotatilor. De exemplu, Einstein a vorbit la patru ani, a scris la sapte ani, a invatat prost in liceu si a ramas repetent in facultate. Isaac Newton a avut note slabe la scoala primara. Lui Edison profesorii i-au spus ca este prea prost ca sa invete ceva si ulterior a fost exmatriculat din scoala. Walt Disney a fost concediat de un editor pentru lipsa de idei, iar profesorul lui Carusso i-a spus ca este incapabil sa cante deoarece nu are pic de voce. Lev Tolstoi a fost dat afara din facultate, iar Luis Pasteur a fost considerat mediocru la terminarea Royal College. Pana si Winston Churchill a ramas repetent in clasa a sasea.
Masurarea abilitatilor copiilor se realizeaza de catre un psiholog specializat in psihologie clinica sau consiliere scolara. Exista in prezent, in Romania, multumita efortului echipelor de specialisti de la RTS Cluj si TestCentral Bucuresti, o serie de teste recunoscute pe plan international, adaptate si etalonate pe populatia autohtona. Ne referim in principal la testul WISC IV (Wechsler Intelligence Scale for Children, Fourth Edition), utilizat pentru masurarea functionarii intelectuale generale (IQ) a copiilor cu varste cuprinse intre 6 si 16 ani, prin evaluarea a patru dimensiuni: verbal, rationament, memorie si viteza de procesare. Pentru copiii mai mici, cu varsta cuprinsa intre 2 ani si 6 luni si 7 ani, se utilizeaza pentru evaluarea aptitudinilor cognitive testul non-verbal SON-R (Snijders-Oomen Nonverbaler Intelligenztest). Toate aceste teste sunt disponibile la Centrul Gifted Education. Testarea poate fi reluata, nu mai devreme de 6 luni.
3. Cum functioneaza modul de gandire al unui copil supradotat in comparatie cu al unui copil cu IQ mediu? Cum poate fi pus in valoare/prin ce fel de activitati?
Doamna Monica Gheorghiu: Vom enumera diferentele intre un copil cu IQ intre 120-130 (minte stralucita, <bright>, inteligenta peste medie, IQ superior, top 6-10% din populatia scolara) si unul de 130 si 130 + (minte <gifted>, copil cu IQ inalt, top 2% si peste, din populatia scolara). In mare masura diferentele dintre ei arata asa:
Un copil cu IQ intre 120-130: Cunoaste raspunsurile; Este interesat de raspunsuri; Are idei bune; Lucreaza din greu; Raspunde la intrebari; Este in grupul de top al clasei; Asculta cu interes; Invata cu usurinta; Are numerosi colegi cu care se intelege; Prinde intelesul; Isi face temele; Este receptiv; Copiaza corect; Se bucura de scoala; Absoarbe informatia; Bun la memorizare; Se bucura de prezentari secventiale simple; Este acut de atent; Este multumit de invatare.
Un copil cu IQ peste 130: Este extrem de curios; Pune o multime de intrebari, cele mai multe si grele fiind cu "de ce"; Se plictiseste la scoala; Are idei ciudate, prostesti; Isi ocupa timpul fiind adesea aproape catalogat visator sau neatent, insa scoreaza bine la teste; Discuta in detalii, elaboreaza; Gaseste lipsuri in sistem si incearca sa scape de procesele de rutina; Este dincolo de grup, grupul nu-l intereseaza si nu merge cu turma cu ideile sale; Are opinii si sentimente puternice; Deja stie ce se preda; Prefera adultii; Initiaza proiecte; Este intens; Face legaturi intre idei, absolut neasteptate; Creeaza un design nou si gaseste solutii noi la probleme vechi; Merge pe cai mai putin batute si vede in mintea lui raspunsul; Se bucura de invatare; Manipuleaza informatia; Este un inovator si un inventator; Nu se multumeste cu raspunsurile, pune in discutie vechi formulari, credinte sau valori; Este bun la ghicit solutiile; Este extrem de bucuros cand da de complexitate in probleme; Este un fin observator; Este foarte justitiar si critic la propria adresa.
Este nevoie ca parintii sa inteleaga si sa accepte caracteristicile afective ale elevilor supradotati, astfel incat sa le asigure un mediu adecvat pentru dezvoltarea lor sociala si emotionala, precum si pentru a hrani darurile lor, abilitatile lor pentru ca acestea sa se poata dezvolta catre cel mai mare potential. De asemenea, trebuie remarcat faptul ca unii elevi supradotati isi vor masca capacitatea lor in timp ce altii pot avea dificultati de invatare (supradotati cu dificultati de invatare sau supradotati cu dubla exceptionalitate) care afecteaza negativ expresia exterioara a supradotarii si felul cum sunt perceputi.
Citeste si:
Cum educi un copil in functie de caracterul lui
4. Cu ce fel de probleme se pot confrunta copiii supradotati? De ce avantaje dispun acestia fata de restul copiilor?
Doamna Cristiana Haica: Un copil supradotat are multe din trasaturile intelectuale enumerate inca de la varste foarte mici. Dar ca sa putem identifica un astfel de copil nu trebuie sa ne lasam orbiti de trasaturile negative pe care el le poate avea si sa il descalificam considerandu-l un copil-problema, in consecinta, marginalizandu-l. Aceasta marginalizare nascuta din comoditatea sau incapacitatea de intelegere parintilor, a cadrelor didactice duce la inhibarea potentialului acestui copil. Un copil supradotat poate fi incapatanat, poate refuza sa participe la activitatile clasei (aici nu vorbesc de copiii cu comportament opozant, trebuie mers in profunzimea lipsei de motivatie a copilului), uneori nu coopereaza, are un limbaj cinic, poate fi dezorganizat, neglijent cu sine si lucrurile sale, chiar distrat uneori, poate parea superficial, are frustrari emotionale persistente ca urmare a abuzului din partea mediului social. De aceea vom incerca sa nu etichetam copilul, ci sa il ajutam sa isi eficientizeze comportamentul.
5. Ce sfaturi aveti pentru parintii unui copil supradotat?
Doamna Cristiana Haica: Studiile arata ca daca un copil obisnuit are deja la 10 ani 95% din inteligenta (masurabila) deja formata, un copil supradotat continua sa isi dezvolte inteligenta (in conditiile in care este stimulat si are la dispozitie un context socio-profesional adecvat) de-a lungul intregii vieti. Asadar avem datoria (ca parinti, cadre didactice, specialisti) sa nu irosim prin nepasare, ignorare, marginalizare si dorinta de uniformizare o bogatie, o resursa si un potential de dezvoltare ce apartine pana la urma fiecarei natii in parte si ii poate asigura un salt calitativ in ceea ce priveste resursa umana. Datoria parintelui este sa identifice copilul resursa si mai ales sa il indrume spre acei specialisti care ii pot fi de folos si il pot indruma adecvat. Datoria cadrului didactic este sa il recunoasca pe supradotat si sa ii asigure conditii optime de formare si educatie.
Doamna Monica Gheorghiu:
• "Un copil gifted, pe cat este de exceptional si impresionant, tot atat este si de vulnerabil".
• "Supradotarea este o dezvoltare asincrona in care abilitati cognitive avansate si o intensitate emotionala inalta se imbina pentru a crea experiente interioare si o constiinta care sunt calitativ diferite fata de de norma. Aceasta asincronie creste si mai mult odata cu capacitatile intelectuale mai mari. Unicitatea supradotatilor ii face vulnerabili in mod particular si cere modificari in educatia parentala, in invatare si consiliere pentru a le oferi o dezvoltare optima." (Grupul Columbus,1991).
• "A avea inteligenta unui adult si trairile unui copil combinate intr-un trup de copil inseamna sa traiesti anumite dificultati." (Hollingworth, 1942)
Printre cele mai importante sfaturi pe care vreau sa le mentionez sunt:
• Parintii sa se informeze despre cum sa-si descopere copilul - pentru ca majoritatea copiilor supradotati nu corespund imaginii sociale create despre acestia (ca iau note mari, au capul mare si poarta ochelari, sunt mini-savanti etc.). Ei sunt copii care deseori sunt incorect calificati ca fiind copii cu probleme sociale, cand de fapt ei au probleme de adaptare la medii toxice care nu tin cont de nevoile lor speciale. Parintii sa nu se astepte ca acesti copii sa corespunda unei imagini, ci sa urmareasca descoperirea abilitatilor in mod onest si justificat de ideea ca fiecare copil este unic si arata o combinatie unica de caracteristici, unele dintre acestea fiind indicatori pentru procese mentale mult diferite fata de norma! De asemenea, atentie! Estimam ca in fiecare clasa de 30 de copii se pot gasi 1-2 copii supradotati intelectual minim, deci incidenta lor la nivel national este mult mai mare decat se crede; sunt aproximativ 200.000 de copii supradotati care nu stiu ca sunt supradotati pentru ca nu este niciun interes real sa fie descoperiti si ajutati conform legii cu o educatie diferentiata care sa corespunda nevoilor lor speciale si dreptului la educatie incluziva, unde fiecare copil are dreptul sa se dezvolte si sa invete la nivelul abilitatilor sale individuale!
In general, parintii observa primii aptitudinile speciale ale propriului copil. In aproximativ 9 cazuri din 10, parintii care isi recomanda copiii pentru testare la noi chiar au copii cu abilitati intelectuale inalte. Sa nu uitam insa ca exista supradotare de multiple forme, si nu doar intelectuala. Cel mai important este ca parintii sa se edifice in urma unei evaluari psihologice de specialitate daca copilul are nevoi speciale de educatie. Dupa evaluarea inteligentei, de-abia acum incepe constientizarea celui mai important pas si cel mai solicitant pentru ca de-acum adultii sunt cei care trebuie sa faca o schimbare de viziune, paradigma si de orizont. Ei trebuie sa isi dezvolte propria fiinta pentru a-si sustine copiii: prin consiliere, imbogatire personala, descoperirea de moduri noi de interactiune si comunicare relationala, de jocuri si metode de lucru acasa care sa-i ajute pe copii sa se simta bine in pielea lor, acceptati total pentru cine sunt, exact asa cum sunt, sa se simta iubiti neconditionat, incurajati si protejati sa-si urmeze visele.
• Implicarea si cultivarea unei relatii calde, de prietenie sfatoasa si lipsita de blocaje intre parinte si copil pentru ca cel mai adesea acesta este un copil care va trai numeroase opozitii din partea mediului social si scolar
• Un mediu si o atmosfera inclinata spre auto-dezvoltare si invatare continua acasa, cultivarea unor relatii armonioase si afectuoase, prin exprimarea emotiilor si a incurajarilor pozitive
• Implicarea parintelui in dezvoltarea copilului, printr-o cultivare concertata in sensul descoperirii abilitatilor sale, si cultivarii acestora alaturi de profesionisti, mentori in cel mai inalt sens al cuvantului
• Sustinerea copilului printr-o comunicare empatica, dezvoltarea inteligentei emotionale si sociale in grupuri de oameni care sa-i recunoasca valentele gandirii, capacitatea creatoare si implicarea pana la sfarsit in sarcinile asumate (datorita asincroniei, copiii supradotati rareori au prieteni de varsta lor scolara si rareori au un mediu in care sa-si dezvolte abilitatile sociale, tocmai pentru ca acel mediu in care ei sa traiasca situatiile de invatare la nivelul abilitatilor lor, alaturi de alti copii de acelasi nivel intelectual, lipsesc cu desavarsire)
• Sustinerea dezvoltarii gandirii (lectii de gandire DeBono) si gandire corporala (dezvoltarea intuitiei si a relatiei cu sinele).
• De asemenea, sa fie atenti la mitul conform caruia Copiii "gifted" vor creste mari si se vor descurca de minune chiar daca nu sunt descoperiti. FALS! Realitatea: Este extrem de importanta descoperirea supradotarii de cat mai timpuriu.
Copiii supradotati au riscuri sociale inalte care se manifesta de timpuriu precum alienare, fapte antisociale, abandon scolar, schimbarea scolilor, depresie, suicid, datorita nevoilor lor speciale care nu sunt asigurate in sistemul normal de educatie.
Multumim doamnelor Cristiana Haica si Monica Gheorghiu pentru ajutorul acordat in realizarea articolului.
Urmareste-ne pe Google News
