Chinina: beneficii și proprietăți

Ce este chinina

Chinina reprezintă o substanță provenită din scoarța arborelui de chinină sau cinchona (Cinchona calisaya), un arbore cu frunze veșnic verzi ce aparține familiei plantelor Rubiaceae. Putând atinge înălțimea de aprox. 6-16 m la maturitate, cinchona este originar din zonele montane tropicale din America de Sud, întâlnindu-se mai ales în Peru, în Ecuador și în Columbia. De asemenea, se cultivă în America Centrală, în anumite zone din vestul Africii și din sud-estul Asiei. 

Scoarța arborilor din care este extrasă chinina poate fi roșie, gri sau galbenă. Aceasta din urmă se distinge prin conținutul mai ridicat de chinină. De fapt, chinina face parte dintre cei 30 de alcaloizi din scoarța arborelui cinchona. Alcaloizii sunt substanțe ce conțin azot și care se găsesc în plante și în anumiți fungi. 

Primele informații despre arborele de chinină au ajuns în Europa în secolul al XVII-lea datorită lui Agostino Salumbrino, un preot spaniol din Peru, care a observat că indigenii foloseau pudră din scoarța arborelui pentru gestionarea febrei recurente, specifică malariei. Aceasta este o boală infecțioasă tropicală, generată de paraziți transmiși prin înțepătura femelelor de țânțar din specia Anopheles și, în anumite situații, poate fi fatală.

Pentru a vedea beneficiile scoarței arborelui de chinină asupra persoanelor afectate de malarie, Agostino Salumbrino a trimis o cantitate mică de scoarță la Roma, unde boala era frecventă în acea perioadă. Treptat, scoarța de cinchona a devenit tot mai apreciată în lupta cu malaria în special după anul 1820, când oamenii de știință francezi Pierre Joseph Pelletier și Joseph Caventou au izolat compusul activ din scoarța de cinchona, mai exact chinina. 

În jurul anului 1850, chinina era îndrăgită pentru gustul amar și se adauga în apa minerală, alături de zahăr, pentru a se obține o băutură răcoritoare și considerată utilă pentru combaterea malariei: apa tonică.

La sfârșitul secolului al XIX-lea și la începutul secolului XX, chinina se folosea atât în caz de malarie, cât și pentru ameliorarea erupțiilor specifice lupusului: o boală autoimună care atacă pielea, articulațiile, sângele și organele interne. 

La jumătatea secolului trecut încep să se producă medicamente bazate pe derivați ai chininei pentru tratamentul malariei. Pe măsură ce tulpinile parazitului ce provoacă malaria devin tot mai rezistente la diferite medicamente, acestea sunt înlocuite cu unele noi. Chiar dacă se întâmplă așa, chinina este încă inclusă de Organizația Mondială a Sănătății pe „Lista de Medicamente Esențiale” (EML) în secțiunea „Medicamente antimalarie”.

Ce beneficii are chinina

La fel ca acum mai bine de 400 de ani, chinina rămâne apreciată cu precădere pentru efectele pe care le are asupra paraziților din genul Plasmodium, responsabili de malarie. Există 5 specii de asemenea paraziți ce provoacă malarie la oameni, cele mai periculoase fiind P. falcifarum și P. vivax. Printre simptomele acestei boli se numără, de exemplu, febra, frisoanele, starea generală alterată, durerile de cap, greața, vărsăturile, diareea, crampele abdominale, durerile musculare și/sau articulare, tusea etc. 

În prezent, sunt disponibile numeroase medicamente pentru prevenirea și tratarea malariei, medicii alegând unul sau mai multe în funcție de criterii precum:

• Tipul de malarie;
• Dacă este vorba despre un parazit rezistent la un anumit medicament;
• Vârsta sau greutatea persoanei bolnave;
• Dacă este vorba despre o persoană însărcinată etc.

Deși chinina nu mai reprezintă prima opțiune pentru tratamentul malariei din pricina riscului de efecte adverse la dozele terapeutice, reprezintă o variantă de tratament de linia a doua. Astfel, potrivit „Listei de Medicamente Esențiale” propusă de „Organizația Mondială a Sănătății” în anul 2023, chinina poate fi utilizată pentru malarie, iar pentru a se obține beneficii în cazul formelor severe de boală ar trebui administrată alături de antibioticul doxiciclină. 

Pe lângă proprietățile antipiretice (combat febra), chinina se remarcă și prin cele antiinflamatorii și analgezice, având totodată efect de anestezic local. De aceea, chiar dacă deocamdată nu există studii clinice menite să-i demonstreze eficiența, chinina este căutată pentru ameliorarea:

• Crampelor de la nivelul picioarelor;
• Miotoniei congenita: o boală genetică, neuromusculară, caracterizată prin incapacitatea mușchilor de a se relaxa complet după o contracție voluntară;
• Hemoroizilor interni;
• Varicelor.

Uneori, se apelează la chinină și pentru gestionarea simptomelor babesiozei, o boală produsă de paraziți din familia Babesia prin intermediul mușcăturii de căpușă. Babesioza poate fi recunoscută după manifestări similare gripei, de exemplu febră, frisoane, transpirații, dureri de cap, dureri musculare, stări de oboseală etc.

Cum folosești chinina

În primul rând, te poți întâlni cu chinina în apa tonică, o băutură foarte populară nu numai când este consumată ca atare, ci și când este combinată cu diverse arome și/sau cu băuturi alcoolice. În ceea ce privește adăugarea aromelor în apa tonică, sunt foarte apreciate cele de citrice: „bitter lemon” sau „bitter lime”. Referitor la îmbinarea dintre apa tonică și alcool, printre cele mai căutate băuturi sunt cele cu gin, cu vodcă, cu brandy, cu tequilla etc. 

În al doilea rând, gustul amar al chininei poate fi savurat dacă alegi anumite băuturi digestive, servite la finalul meselor datorită beneficiilor pentru digestie. Printre astfel de băuturi se numără:

• Amaro: originar din Italia, amaro este un lichior de plante servit înainte sau după cină;
• Barolo Chinato: originar din nordul Italiei, din regiunea Piemont, Barolo Chinato reprezintă un vin aromatizat, care conține chinină, rubarbă, rădăcină de gențiană și semințe de cardamom.

Totodată, apa tonică este pusă în valoare și pentru obținerea unor preparate cu aromă deosebită. Spre exemplu, acest tip de apă se poate adăuga în aluatul în care prăjesc fructe de mare sau în deserturi care au, printre ingrediente, gin sau lichior. 

Nu în ultimul rând, chinina este adăugată în șampoane și în balsamuri în calitate de tonic pentru păr.

Maca: beneficii și proprietăți

Chinina: riscuri și contraindicații

Medicii atrag atenția asupra următorului fapt: când este folosită în doze mici în apă tonică și în băuturi alcoolice, chinina este, în general, sigură. Spre exemplu, conform reglementărilor FDA (Administrația pentru Alimente și Medicamente) din SUA, la 1 l de apă tonică se găsesc 83 mg de chinină, o concentrație mult mai mică decât cea prezentă în dozele terapeutice din capsulele cu chinină pentru malarie: aprox. 500-1000 mg. În cazuri rare, o persoană poate fi alergică la chinină, de aceea trebuie să evite apa tonică și orice alte produse ce conțin chinină.

În același timp, FDA nu aprobă și nu recomandă chinina pentru tratarea unor anumite probleme de sănătate, cum ar fi crampele nocturne de la nivelul membrelor inferioare, din cauza riscului de efecte adverse:

• Tulburări de ritm cardiac;
• Greață și vărsături;
• Leziuni la nivelul rinichilor;
• Stări de confuzie;
• Tinitus: senzația de țiuit, de zgomot sau de zumzet în urechi. 

FDA prevede ca produsele fără prescripție medicală care conțin scoarța arborelui cinchona să fie comercializate cu avertismentul: „Atenție- întrerupeți utilizarea dacă auziți zgomot în urechi, dacă intervin pierderea auzului, erupții cutanate sau tulburări de vedere”. 

Înainte să iei în calcul utilizarea chininei ca medicament, ține seama de următoarele precauții:

• Spune-i medicului dacă ai alergie la chinină, la chinidină sau la alte ingrediente din capsulele cu chinină: chinidina se folosește în tratarea malariei;
• Spune-i medicului dacă iei anumite medicamente, cu prescripție sau fără și/sau suplimente alimentare: este necesar să procedezi așa întrucât, dacă se urmează un tratament cu chinină, poate fi nevoie să ți se schimbe medicația curentă ori să ți se recomande să îți monitorizezi cu mai multă atenție reacțiile la aceasta;
• Anunță medicul dacă ai luat chinină în trecut și, în urma administrării acesteia, te-ai confruntat cu anumite reacții adverse;
• Anunță medicul, inclusiv stomatologul, dacă urmează să treci printr-o intervenție chirurgicală și iei un medicament care conține chinină;
• Spune-i medicului dacă ai/ai avut anumite probleme de sănătate, de pildă tulburări de ritm cardiac, un nivel scăzut al potasiului în sânge, hipoglicemie, afecțiuni ale inimii, ficatului și/sau rinichilor;
• Anunță-ți medicului dacă intenționezi să rămâi însărcinată sau să alăptezi;
• Spune-i medicului dacă fumezi: fumul de țigară poate interacționa cu efectul unui medicament cu chinină.

În anumite situații, medicamentele cu chinină pot produce efecte nedorite, de aceea anunță-ți cât mai repede medicul dacă oricare dintre manifestările de mai jos nu se atenuează sau se agravează:

• Greața;
• Stările de agitație;
• Nervozitatea;
• Stările de confuzie;
• Tulburările de auz sau prezența unui țiuit în urechi.

Solicită imediat ajutor medical dacă treci prin manifestări precum:

• Dificultăți de respirație și/sau dificultăți la înghițire;
• Inflamarea feței, buzelor, gurii, ochilor, limbii, gâtului, zonei inferioare a picioarelor;
• Erupții cutanate și mâncărimi;
• Dureri în gât;
• Răgușeală;
• Înroșirea pielii;
• Febră;
• Bășici;
• Dureri abdominale;
• Dureri în piept;
• Amețeli;
• Stări de slăbiciune;
• Vărsături și diaree;
• Vedere încețoșată;
• Apariția unor pete maronii, violet sau roșiatice pe piele;
• Prezența sângelui în urină și/sau în materiile fecale;
• Sângerări nazale și/sau gingivale etc.

În plus, nu neglija nici acest fapt: numeroase medicamente interacționează cu chinina. Printre aceste medicamente sunt incluse:

• Antidepresivele;
• Antibioticele;
• Cele folosite în tratamentul convulsiilor;
• Statinele: prescrise pentru scăderea nivelului de colesterol „rău”;
• Antiacidele;
• Anticoagulantele;
• Blocantele neuromusculare: folosite în timpul anesteziilor de exemplu;
• Cele care provoacă modificări de ritm cardiac. 

Mai mult, nu uita că nu trebuie să utilizezi deloc medicamente care conțin chinină dacă ești însărcinată, dacă alăptezi, dacă este vorba despre hipersensibilitate la chinină sau dacă suferi de oricare dintre aceste afecțiuni:

• Miastenia gravis: este o afecțiune autoimună care provoacă distrugerea comunicării dintre nervi și mușchi, ceea ce generează slăbiciune musculară. Miastemia gravis afectează mai ales mușchii voluntari, spre exemplu cei care controlează membrele, gâtul, ochii și gura;
• Sindrom de QT lung: intervalul QT este o secțiune pe raportul unei electrocardiograme, arătând cât timp îi ia mușchiului cardiac să se contracte și să se relaxeze. Sindromul de QT lung apare când există probleme cu canalele de ioni care controlează fluxul de ioni, adică particulele încărcate cu potasiu, sodiu, clorură și calciu, localizate la interiorul și la exteriorul celulelor din structura mușchiului cardiac. Într-o astfel de situații survin, de exemplu, palpitații, amețeli, aritmii la nivelul ventriculelor (camerele din partea inferioară a inimii) etc;
• Ulcer gastric;
• Nevrită optică: reprezintă inflamarea nervului optic;
• Deficit de G6PD: este o afecțiune ereditară ce afectează globulele roșii, putând genera anemie hemolitică. Acest tip de anemie intervine când globulele roșii sunt distruse de organism într-un ritm mai rapid decât cel în care sunt produse;
• Purpura trombocitopenică: este provocată de scăderea numărului de trombocite, care sprijină procesele de coagulare și repară vasele de sânge. În acest context se ajunge, de exemplu, la vânătăi sau la hemoragii spontane la nivelul gingiilor, aparatului digestiv, urinar etc;
• Microangiopatie trombotică: din cauza acestei boli se dezvoltă cheaguri de sânge pe vasele capilare, în special la nivelul creierului și rinichilor;
• Tinitus.