Reușești, cu chiu cu vai, să aduci primul copil pe lume și apoi simți presiunea societății pentru a-l face pe al doilea

Nici nu naști bine, că încă de la vizita făcută în maternitate, rudele te întreabă: „și? când îi aduci pe lume un frățior sau o surioară?” Se întâmplă în societatea zilelor noastre, în care cei mai mulți consideră că un cuplu nu este împlinit cu un singur copil. A avea frați este o binecuvântare pentru copii, dar și o provocare pentru părinți.

Se pune prea multă presiune pe femei să facă copii, cu precădere să facă și al doilea copil. Sunt și femei care aleg să nu devină mame, iar presiunea pusă pe umerii acestora este și mai mare. Criticile venite din partea celor din jur, a membrilor familiei și a societății sunt la orice pas, spuse vădit sau pe ocolite.

Întrebările de tipul „și când vine și al doilea?”, „când îi aduci pe lume un frățior sau o surioară?”, „de ce sunteți egoiști și nu mai faceți unul?” nu reprezintă o noutate pentru femeile de pretutinderi, dar mai ales din România.

A aduce sau nu pe lume unul sau mai mulți copii este o alegere, nu o obligație! Presiunile trebuie să înceteze!

Multe reprezentante ale sexului frumos au ajuns să se obișnuiască cu faptul că familia, prietenii și chiar necunoscuții le pot invada viețile încercând să le spună când este momentul potrivit să devină mame.

Îndeosebi soacrele și mamele care vor încă un nepot sau nepoată, dar și prietenele din parc care au doi sau mai mulți copii și vorbesc despre cât de frumoasă este această experiență, în timp ce țipă la micuții lor. Astfel, femeilor li se inoculează ideea că dacă nu fac încă un copil, nu se pot numi mame.

Femeile singure consideră că dacă nu se căsătoresc și nu fac cel puțin un copil nu au valoare pe această lume. Insistențele din partea familiei, prietenilor și chiar a necunoscuților din societate, care vin uneori sub formă de glumă, alteori sub formă de reproș, sau chiar jignire, nu ar trebui să existe! Sunt femei care nu își doresc să facă un al doilea copil.

Rolul de mamă nu este pentru oricine. Cu atât mai puțin pentru femeile care se luptă să își crească micuțul sau micuța cu sau fără ajutor din partea soțului sau familiei. Apoi sunt presate să o ia de la capăt, să fie din nou mame, să ducă toată povara pe umeri.

A face sau nu copii este o alegere, nu o obligație, cu atât mai puțin o obligație din partea celor care nici măcar nu te cunosc. Și ajungem la problema care frământă cele mai multe femei în ziua de astăzi: anxietatea aducerii pe lume a celui de-al doilea copil.

10 lucruri pe care nu ți le spune nimeni despre al doilea copil

Și dacă mama nu mai poate face copii? Cu ce drept o întrebi?

O femeie care preferă să nu-și dezvăluie identitatea mărturisește că a suferit de anxietate în ceea ce privește aducerea pe lume celui de-al doilea copil. Suferea de endometrioză, de sindromul ovarelor polichistice și a reușit cu greu să rămână însărcinată doar cu ajutorul tratamentului de fertilitate.

De îndată ce a adus pe lume primul copil, a resimțit o temere maximă și o anxietate incredibilă numai la gândul că ar putea deveni din nou mamă. Se temea că nu va putea rămâne gravidă și că din nou va trebui să treacă prin aceeași experiență traumatizantă a ciclurilor nesfârșite de fertilizare in vitro.

Ce spune psihologia despre al doilea copil

Într-o comunitate plină de proaspete mămici și entuziaști tătici, femeia a încercat cu greu să facă față întrebărilor indiscrete ale prietenilor ei despre venirea pe lumea celui de-al doilea copil. Puțină lume știe câte eforturi face un cuplu să aducă pe lume un copil, atât din punct de vedere financiar, cât și al fertilității.

Nimeni nu poate ști cu exactitate diagnosticul pe care soțul sau soția îl are și din cauza căruia nu mai pot face copii. Cu toate acestea, mama care a decis să rămână anonimă a mai făcut niște tratamente de fertilitate și a încercat să rămână însărcinată din nou pentru ca băiețelul ei să aibă cu cine să se joace.

Dar voi, dragi mămici? De câte ori nu ați auzit aceste îndemnuri de a mai face un copil? De câte ori nu vi s-au pus întrebări indiscrete? De câte ori nu ați simțit că vă fuge pământul de sub picioare atunci când a trebuit să explicați care sunt motivele personale și intime pentru care nu mai doriți să mai faceți un copil sau nu puteți?