Mă simt mereu suprasolicitată. Iată de ce parentingul te face să te simți astfel 24/7

A fi părinte este poate cel mai frumos sentiment din lume, dar și cel mai solicitant job pe care îl poate avea cineva. Și vorbim despre un job neplătit, cu normă 24 de ore din 24, fără zile libere și concedii medicale. Pentru cei care nu au copii, această afirmație poate stârni indignare.

Parentingul necesită prezența fizică, psihică și emoțională a adultului 24 de ore din 24, alături de copilul său de la naștere și până în ultima zi a vieții sale (a părintelui). Desigur că acest lucru este nu numai solicitant, ci și extenuant, câteodată părinții manifestându-se în mod negativ.

O mamă pe nume Christina Crawford mărturisește că este unul din milioane de părinți pentru care vacanțele nu arată a vacanțe, concediile nu sunt deloc relaxante, iar uneori simt că clachează.

„La fel cum unei persoane i se face poftă de un dulce și mie mi se face poftă de liniște”

Femeia își aduce aminte de un anumit eveniment din vacanța de iarnă a copiilor petrecut recent în care, fiind atât de suprasolicitată, a strigat „Vreau ca toată lumea să ia mâna după mine, să înceteze mă strige sau să mă întrebe diverse lucruri”.

Desigur că după aceea s-a simțit vinovată, și-a cerut scuze în fața întregii familii, dar nu regretă nicio clipă, pentru că s-a simțit bombardată de sunete, cerințe, doleanțe, nemulțumiri care veneau din toate părțile.

Christina a simțit doar nevoia să ia o pauză. Parcă sună cunoscut, nu-i așa? Îndeosebi în vacanțe, când totul devine mai stresant, copiii sunt mai gălgioși, se trezesc la diferite ore și, având trei copii, mama susține că suprastimularea o transformă radical.

„La fel cum unei persoane i se face poftă de un dulce și mie mi se face poftă de liniște. Toate produsele electronice sunt date la volum maxim, televizorul merge non-stop, copiii zgârie diverse lucruri, fac diferite sunete repetitive, se joacă cu mașinuțe sau cu jucării foarte gălăgioase, lucru care mă transformă într-o mamă stresată și morocănoasă”, mărturisește ea.

Cu părere de rău, Christina destăinuie faptul că, ori de câte ori se simte suprastimulată își pierde răbdarea, țipă și este conștientă că acest fapt deteriorează relația cu copiii. Regretă adesea că își pierde cumpătul, dar nu se poate stăpâni, îndeosebi atunci când copiii ei se ceartă.

Si tu tipi la copilul tau? Afla de ce nu functioneaza si ce sa faci

Certurile între frați, contrazicerile constante, dezordinea o afectează pe mama epuizată

„Fiind un copil singur la părinți, eu nu aveam cu cine să mă joc și nici cu cine să mă cert. Copiii mei nu realizează cât de norocoși sunt că au frați și surori, în schimb se ceartă constant, iar eu trebuie să devin arbitru. În tot acest timp, copiii țipă, se contrazic, iar atunci când certurile au loc în mașină, stresul mă afectează foarte mult”, afirmă mama.

Pe de altă parte, femeia recunoaște că mizeria și dezordinea produsă de cei trei copii, pe care trebuie să o strângă în mod constant în timpul zilei, (în caz contrar alunecă sau se lovește în vreo jucărie lăsată sau uitată pe jos) o scoate din minți. Jucăriile împrăștiate peste tot, paharele cu suc lăsate la voia întâmplării și mesele pe care trebuie să le prepare în fiecare zi de câteva ori, sunt cauzele pentru care de multe ori își pierde răbdarea.

Atunci când are nevoie de o pauză, le explică frumos copiilor că se simte asupra stimulată și că „mami se va duce în altă cameră pentru a -și reveni vreme de 15 minute”. Desigur că la jumătatea timpului petrecut în altă cameră este întreruptă de un copil, deci nu de fiecare dată această tactică funcționează.

Cum să nu mai țipi la copiii tăi? O mamă a găsit soluția perfectă

Pe de altă parte, iubește foarte mult această viață agitată, își iubește enorm copiii, se simte norocoasă pentru că îi are în viața ei. Este doar o chestiune de timp până copiii se mai măresc sau mama găsește o soluție eficientă de a face față suprastimulării și apou lucrurile revin la normal. Cu siguranță și tu te-ai regăsit de multe ori în această situație și nu ai știut cum să reacționezi.

Nu este ușor să recunoști că ai țipat la copil doar pentru că nu mai puteai suporta nici măcar zgomotul unui ac căzut pe podea. Dar suntem oameni și avem nevoie de iertare în primul rând din partea noastră și, de ce nu, de un pic de timp liber…