Scrisoare către copilul meu în timp de coronapocalipsă: fiecare zi e o Duminică!

Plecând de la faptul că, spre deosebire de alţi părinţi, care sunt în dificultate din cauza faptului că trebuie să găsească soluţii să se împartă între a lucra de acasă şi a se ocupa şi de activităţile educative ale copiilor, mama care şi-a aşternut gândurile în scrisoarea către bebeluşul său a precizat faptul că ea şi partenerul ei au în sfârşit ocazia de a petrece mult timp alături de el: "Văd multe mame care scriu despre cât de stresant este să găseşti echilibrul între homeschooling şi lucrul de acasă şi cât de greu este să fie blocate în casă. Pot să fiu de acord cu aceste lucruri, dar Tati şi eu ne simţim puţin diferit în această situaţie datorită ŢIE: tu eşti un bebeluş, un ghem de dragoste care se bazează pe Tati şi pe mine pentru TOT- hrană, adăpost, afecţiune, scutece curate...". 

Cea mai mare bucurie a mamei este că poate asista, alături de partenerul ei, la progresele pe care le face micuţul lor, fără să mai aibă teama că vor rata unele dintre momentele-cheie ale evoluţiei sale: "Eşti prea mic pentru o grămadă de lucruri, dar eşti foarte potrivit pentru multe altele. Această perioadă din viaţa ta este atât de uimitoare, dragoste mică. Fiecare lucru este nou pentru tine şi să fim capabili să te privim cum îţi descoperi universul este cel mai mare privilegiu pe care Mami şi Tati l-au avut vreodată. Săptămâna trecută, a început să-ţi iasă primul dinte de sus şi ai reuşit să stai nesusţinut! Ai dobândit o mobilitate incredibilă, chiar dacă încă nu poţi să te târăşti, dar cât de curând vei face şi asta. Iar Mami şi Tati vor fi alături de tine, acasă, când vei face acest lucru".

Mama scrie că, spre deosebire de alte mame, a avut privilegiul să fie alături de copilul ei timp de mai multe luni stând acasă, dar cu toate acestea ştie că a pierdut unele clipe importante din viaţa bebeluşului întrucât a trebuit să fie la serviciu:"Cât de mult entuziasm ne aduc toate acestea? Mami lucrează full-time, la fel şi Tati (chiar mai mult decât full time în unele zile), dar din cauza acestei pandemii care a cuprins lumea, acum ne petrecem zilele acasă, alături de tine. Pentru că am un şef grozav la muncă, am fost mai norocoasă decât multe alte mame şi am putut să stau cu tine acasă, în primele tale trei luni de viaţă. Dar totuşi mai mult de jumătate din viaţa ta ţi-ai petrecut-o într-un centru de îngrijire, aşa că au existat "cele dintâi lucruri" pe care le-am ratat pentru că nu am fost cu tine toată ziua...Înainte de carantină, Tati ar fi plecat de acasă la ora 4.45 AM, ajungând acasă cam pe la 9 seara în majoritatea zilelor. De obicei el a lucrat şi în zilele de sâmbătă...".

Tocmai pentru că a realizat că nu au putut petrece mereu suficient timp alături de copilul lor, mama a explicat faptul că zilele de izolare sunt pentru ei oportunităţi de a-şi construi amintiri preţioase, iar zilele ajung să fie la fel de binecuvântate şi de fericite ca acelea de duminică, în care familia se reunea după o săptămână de muncă:"Este aşa o binecuvântare să ne petrecem această perioadă cu tine, asistând la cum te transformi de la o zi la alta, astfel încât să reuşim să ne construim amintiri de neegalat alături de tine zilnic...Întrucât Tati lucra şi în majoritatea zilelor de sâmbătă, acum simt ca şi cum fiecare zi ar fi duminică. Ahh, Duminica! Singura zi din săptămână în care puteam fi împreună toţi trei.Zilele de duminică erau ocupate, dar...erau şi binecuvântate".

Mama nu s-a ferit să mărturisească faptul că, deşi zilele i s-au părut iniţial monotone şi a recunoscut că să lucrezi de acasă alături de un bebeluş este o provocare, totuşi "Ultimele câteva săptămâni au fost unele dintre cele mai fericite din viaţa mea. IUBESC atât de mult timpul petrecut împreună încât aş îngheţa timpul dacă aş putea".

După ce îşi exprimă astfel de gânduri, nu uită să-şi amintească de vremurile grele din prezent şi nu omite să spună că se confruntă şi cu stări de anxietate legate de ceea ce s-ar putea întâmpla, tot ce îşi doreşte fiind să treacă toţi trei cu bine peste această perioadă dificilă: "Dar după aceea îmi aduc aminte de ceea ce se petrece în lume şi mă simt aproape egoistă pentru că aş vrea să îngheţ timpul. După aceea anxietatea mea mă determină să vreau ca timpul să treacă mai repede pentru a şti că totul s-a terminat cu bine". De aceea, nu uită să-şi exprime încrederea, speranţa, că totul va fi bine în final pentru familie: "În inima mea cred că totul va fi bine, dar îmi fac griji întrucât ştiu că mai este drum lung până atunci. În prezent sunt mai multe întrebări decât răspunsuri, este atât de multă informaţie în jurul nostru, încât te zăpăceşti. Dar la fel cum a fost şi cu alte perioade dificile prin care am trecut, ştiu că nici aceasta nu va dura veşnic".

În încheierea scrisorii pentru copilul ei, mama transmite şi următorul mesaj: conştientizarea faptului că şi perioada de stat acasă alături de familie se va încheia, dar că ea a învăţat să aprecieze din plin timpul petrecut acasă, în preajma celor mai dragi fiinţe: "Şi...nici acest interval pe care îl petrecem acasă doar noi trei nu va fi veşnic. Este atât de greu să văd acum că toate acestea se vor termina, dar ştiu ceea ce văd: că apreciez profund, mai mult ca niciodată, timpul şi faptul de a fi toţi împreună".

Surse: facebook.com, neworleansmom.com