Scrisoare către toate femeile care devin mame cât încă sunt și ele, niște copii

„Știu foarte bine că atunci când devii mamă pentru prima dată, poate fi înfricoșător. Dintr-o dată ai lângă tine un om mic, de care ești responsabilă.

Știu și că ai așteptat momentul acesta 9 luni și acum, când în sfârșit copilul tău s-a născut, îți e teamă. Totul este nou și viața ta s-a schimbat, dar încet, încet, începi să te pricepi din ce în ce mai bine la asta.

Te-ai întors la muncă 6 luni mai târziu după ce ai născut, sau ai avut parte de privilegiul de a sta acasă cu copilul tău? Poate ești căsătorită sau dimpotrivă, ești o mamă singură și te bazezi pe oamenii apropiați din viața ta să te ajute. Oricare ar fi situația, sper din suflet că nu ești singură.

Indiferent de circumstanțele tale de viață, nu uita că noi, mămicile, suntem conectate între noi, pentru că avem un lucru foarte important în comun: copiii noștri. Ne dăm silința ca ei să aibă o viață cât mai bună și ca nevoile lor să fie satisfăcute, chiar dacă asta înseamnă să le ignorăm pe ale noastre.

Cu toate astea, există unele momente în care nu ne facem treaba de părinți foarte bine. Poate suntem prinse la locul de muncă, sau poate rutina de zi cu zi ne-a făcut să ne plafonăm. Dar încercăm în fiecare zi să facem totul cât mai bine, mai ales că nu vrem să dăm impresia că uneori nu mai putem.

Nu știu exact când am încetat să-mi concentrez atenția asupra copilului meu. Eram atât de obosită și de disperată să am puțin timp și pentru mine, încât mă agățam de orice oportunitate aveam de a rămâne puțin singură. Funcționam pe pilot automat și nu mă mai bucuram de prezent.

Însă asta a fost situația mea. Situația ta nu știu care e. Poate că ești adolescentă și urmează să termini liceul și nu plănuiai să ai un copil acum. Sau poate că da. Oricare ar fi situația, este ușor să te lași distras de tot ce e în jurul tău – rețelele sociale, presiunea pe care o pun alții pe tine, sau normele sociale.

Ți s-a întâmplat vreodată să-i legi șireturile copilului tău, chiar dacă știa să facă asta și singur, doar pentru că te grăbeai? Sau să nu îl asculți atunci când avea nevoie, pentru că trebuia să ajungi la muncă și nu mai aveai timp și pentru altele?

Mie mi s-a întâmplat să fiu concentrată pe multe alte lucruri și să pierd din vedere nevoile copilului meu din acel moment. Spre exemplu, când îi spuneam celui mic să facă ceva și mă întreba de ce, mereu îi spuneam „pentru că așa am zis eu”. Acum, uitându-mă în spate, nu-mi place deloc faptul că am folosit „eu” în atât de multe situații. Ar fi trebuit să mă folosesc de acele momente pentru a-l învăța ceva pe copilul meu, nu pentru a-i trânti o explicație care nu-l ajută cu absolut nimic.

De multe ori când merg pe stradă, văd mame foarte tinere care sunt atente la telefon și mai puțin atente la copilul lor. Mă întreb de multe ori de ce telefonul este mai important în acele momente decât copilul lor.

Ceea ce vreau să spun de fapt, este că viața de părinte nu este una perfectă. Câteodată este ușor să fii distras și să pierzi din vedere lucrurile și momentele importante. Dar nu trebuie să fie așa. Trebuie să ne amintim că graba nu e întotdeauna bună și că munca nu e mai importantă decât copilul nostru.

Trebuie să ne amintim să respirăm și să luam lucrurile mai încet. Fiți lângă copiii voștri, au mare nevoie de voi. Rămâneți prezenți în moment. Postați mai puțin pe rețelele sociale, în schimb bucurați-vă în familie de anumite momente care merită împărțite.

Lăsați telefoanele jos dacă asta înseamnă că veți petrece un timp de calitate cu copiii voștri. Puneți întrebări, rămâneți curioase și descoperiți-vă copiii în fiecare zi. Cresc extrem de repede și e păcat să ajungeți să vă uitați în spate cu regret că puteați face mai mult.

Și eu am regrete, însă mi-am cerut iertare de la copiii mei pentru momentele în care nu am fost mama de care aveau nevoie. Încerc să învăț din greșeli și să fiu alături de ei în continuare, chiar și la vârsta adultă.”