M-am săturat să încerc să fiu mama perfectă

Uneori, sinceritatea părinților poate fi șocantă pentru cei din jur. Deși îi iubesc necondiționat pe cei mici, adulții adesea se simt prizonieri în propria lor viață, fiind nevoiți să aibă grijă permanent de ființele cărora le-au dat viață, lăsându-și propriile nevoi și dorințe deoparte.

De câte ori nu ați fost bolnavi sau nu a trebuit să participați la un eveniment important și ați pus nevoile copiilor mai presus de nevoile voastre?

Protagonista poveștii noastre de viață, autoarea romanului Royals, Tegan Bennett Daylight își susține cu tărie nerăbdarea de a-și recăpăta libertatea după câteva decenii în care a crescut copii. Concret, se apropie momentul ca ultimul ei prunc să-și finalizeze studiile, iar mama susține că are nevoie de odihnă. Conform spuselor ei, pe cât de gingași și drăgălași sunt copiii, pe atât de enervanți pot fi câteodată.

“Copilul meu cel mic își termină studiile și eu nu mă pot gândi decât la libertatea pe care o voi avea după acest moment. Sigur că îmi iubesc copiii și nu vreau ca aceștia să dispară pur și simplu din viața mea, dar simt că am nevoie de o pauză.

M-am săturat să fiu un părinte bun, indiferent de circumstanțe. Un părinte suficient de bun. Sau măcar un părinte OK“, mărturisește autoarea.

Recent, mama a găsit o scrisoare pe care redactat-o în anul 2007, atunci când copiii ei aveau vârsta de 2 și 6 ani.

“Treaba cu creșterea copiilor stă cam așa: Trebuie să le asiguri hrană, să îi hidratezi, să te asiguri că nu le este nici cald, nici frig. În fiecare zi trebuie să planifici cina și prânzul, astfel încât cei mici să consume suficiente fructe și legume, dar și carne.

Trebuie să te asiguri că nu se rănesc, dar nici să nu le tai de tot aripile, ci să-i lași să își asume riscuri. Te frământă gândul că alți copii i-au jignit sau le-a spus ceva care i-a durut și nu îți spun. Îți faci griji că ai țipat prea tare la ei într-un moment de furie.

Te gândești la ce oră poți să începi să bei primul pahar cu vin. Te temi de ce este mai rău și nu știi dacă micuțul tău a prins o simplă răceală sau are cancer.

Te îngrijorează durerile pe care le simți la șolduri, spate, sâni sau dinți și nu știi dacă sunt normale. Nu știi cât de des le poți da o gustare și nici cât de mult poți vorbi la telefon în preajma lor. “

Se pare că autoarea era copleșită de gânduri la momentul respectiv. Acum, copiii ei au 18, respectiv 22 de ani iar fiica adoptivă are 19 ani. De-a lungul anilor, femeia a scris mai multe cărți și a inventat mai multe titluri pentru acestea.

Autoarea ne prezintă chiar și un citat dintr-o carte încă nepublicată: “Mă tem de orice. Mă tem chiar și de anxietate. Este prezentă peste tot, în jurul meu. Mă tem când primesc un telefon. Mă tem că nu mi-am învățat copiii cum să curețe toaleta după ce o folosesc“.

Credeam că sunt mama perfectă, până în ziua în care fiica mea m-a eliminat complet din viața ei

Tegan recunoaște că acum se simte mult mai liniștită. Privindu-și prietenele care au copii mult mai mici care se tem că aceștia folosesc mult prea mult rețelele sociale și dispozitivele electronice din cauză că le scade stima de sine, răsuflă ușurată.

“Stimă scăzută aveam și noi în anii '80, așa că lăsați-i să folosească telefoanele. Acolo locuiesc toți prietenii lor. Și da, copilul tău a văzut și filme deocheate și nu a pățit nimic“, mărturisește ea.

Analizând această situație, Tegan se bucură că nu trebuie să își mai facă griji pentru copiii ei, amintindu-și de perioada în care pereții erau plini cu tabele cu task-uri zilinice și cu orele alocate jocurilor video. Adio tabele cu stickere!

“Am prietene care își fac probleme în privința consumului de droguri sau alcool al copiilor lor de la vârste mici. Fumatul, chiulitul, depresia, faptul că nu au prieteni sau au intrat în cercuri nepotrivit sunt doar câteva din subiectele care le produce panică și anxietatea acestora.

Eu le-aș sfătui așa: lăsați copiii să își rezolve singuri problemele. Fiți alături de ei, nu-i lăsați să o ia razna cu totul!

Trasați limite și reguli clare pe care trebuie să le respecte, dar nu interveniți prea mult în deciziile lor. Protejați-i în măsura în care puteți și fiți alături de ei fără a-i sufoca. Lăsați-i să mănânce ceea ce vor și când le este foame.

Vorbiți cu ei despre orice, fără perdea, fie că le place subiectul sau nu. Prezentați-le riscurile drogurilor asupra sănătății și încurajați-i să citească mai mult. Faceți toate aste, fără să vă străduiți prea mult.“, mărturisește autoarea.

Pe de altă parte, copiii au și părțile lor. Pruncii miros frumos, sunt puri, inocenți. Când sunt mici, observă toate lucrurile mărunte pe care tu ca și adult nu le bagi în seamă și te învață să te bucuri de lucrurile mici, precum un bețișor sau un fluturaș.

La vârste fragede, copiii pun cele mai interesante întrebări care te lasă cu gura căscată și care îți schimbă complet modul de a privi viața.

Femeia își amintește cu drag de momentul în care fetița ei și-a simțit pentru prima dată pulsul la încheietura mâinii și a exclamat: “Mama, am o inimioară și în mânuță“.

La câțiva ani distanță, unul din băieți a pus o întrebare puțin spus surprinzătoare atunci când și-a luat bunicul de mână “de ce lumea este condusă de voi, adulții?“

Am început să petrec mai puțin timp cu copiii mei și asta mă ajută să fiu o mamă mai bună

Când copiii cresc, părinții rememorează cu drag momentele în care micuții le săreau în brațe, țopăiau, dansau și țipau de fericire când primeau ciocolată. Privind în urmă, părinții realizează că s-au maturizat o dată cu creșterea copiilor lor.

Au aflat ce înseamnă iubirea necondiționată, renunțarea la propriile nevoi și dorințe. Peste ani, părinții înțeleg ce înseamnă să muncești din greu și să te bucuri de viață, cu bune și cu rele.

“Copiii ne învață că viața este scurtă, lumina soarelui trebuie văzută ca pe un dar de la divinitate, la fel ca și hrana. Modul în care i-ai educat le permite copiilor să învețe din propriile greșeli, să își afle propria identitate și să ia propriile decizii fără a-i lăsa pe alții să o facă în locul lor.

Copiii te-au învățat ce înseamnă bunătatea și toleranța într-un mod în care nu ai reușit niciodată. Partenerul meu chiar a afirmat că a învățat de la copii faptul că totul e în continuă schimbare, nimic nu rămâne la fel“, mărturisește Bennet.

Peste câteva săptămâni încep examenele finale ale fiului autoarei. Tot atunci, își va recăpăta și libertatea mult râvnită.

De ce este condusă lumea de adulți? Cine știe? Poate copiii noștri vor avea la rândul lor copii și vor fi mulțumiți și totodată furioși pentru felul în care i-am educat. Poate că vor duce mai departe iubirea cu care i-am copleșit, dar și certurile cu care i-am dojenit.

Viața de părinte nu devine mai ușoară, pe măsură ce cresc copiii. Copii mici, probleme mici, copii mari, probleme mari, ne spune un vechi proverb românesc. Singurul lucru care se îmbunătățește o dată cu trecerea timpului este libertatea resimțită de părinți. Dar grija pentru copii și frământările sufletești rămân.