Am decis să fiu mamă singură la 36 de ani și am făcut 3 copii. Acum am cancer și nu știu ce se va alege de viața copiilor mei când nu o să mai fiu

Mamele singure sunt femei puternice care își iau viața în propriile mâini știind că viitorul altor suflete depind de decizia lor. Este foarte greu pentru o mamă singură să afle că are un diagnostic cumplit care poate schimba drastic și iremediabil trei destine, în cazul unei tragedii. O mamă în vârstă de 36 de ani care își creștea cei trei copii singură, a aflat acest lucru pe pielea ei, fiind diagnosticată cu cancer și întrebându-se în grija cui vor rămâne copiii dacă tratamentul nu va da rezultatele dorite? Nu este nimic mai dureros să știi că trei suflete rămân în urma ta ale nimănui, iar această mamă a avut cele mai puternice motive să lupte pentru însănătoșirea ei.

Din cauză că nu a găsit bărbatul ideal, mama a decis să aducă pe lume cei trei copii prin inseminare in vitro, fără a cunoaște donatorul…

Femeia mărturisește că și-a dorit dintotdeauna o familie, dar destinul i-a fost împotrivă să găsească un om pe placul ei, deștept, înalt, cu studii, cu simțul umorului, cu alte cuvinte tatăl perfect pentru copii. Pentru că a căutat și a tot căutat inclusiv pe rețelele de dating online, mama a decis să ia situația în propriile mâini și să rămână însărcinată folosind tratamentele specifice și un donator de spermă. Din fericire, fiind la vârsta la care încă era foarte fertilă, mama a rămas însărcinată grație tratamentelor, iar în momentul aflării tragicei vești, copiii ei aveu 9, 12 și 14 ani.

Allison Langer mărturisește chiar că, atunci când a încercat să își facă o relație cu un bărbat, acesta i-a spus că nu este corect față de copii cum procedează ea și că îi privează de iubirea unui tată și stabilitatea pe care un bărbat o poate oferi unui cămin. Din păcate, foarte târziu a înțeles femeia înțelepciunea acestor cuvinte.

„Diagnosticul de cancer m-a făcut să mă gândesc la viitorul meu și al copiilor mei”

Mărturia femeii este cutremurătoare: „în vara anului în care am împlinit 51 de ani am fost diagnosticată cu cancer ovarian, am făcut chimioterapie, mi-am pierdut tot părul, a fost cea mai neagră perioadă din viața mea. Așa că mi-am rugat prietenele să aibă grijă de mine și de copiii mei în tot acest timp, lucru pe care ar fi putut să îl facă tatăl lor, dacă ar fi avut unul și nu aș fi fost atât de egoistă.

Prietenele mele s-au dovedit a fi foarte amabile și drăguțe, m-au dus la programările medicilor, mi-au întocmit o listă cu toate medicamentele pe care trebuia să le iau și orele specifice, au dus copiii la școală și înapoi, au făcut mâncare pentru întreaga familie în fiecare zi cât să ne ajungă. Practic, nu puteam să le cer mai mult de atât. Într-o bună zi, în timp ce eram amețită de la ședințele de chimioterapie, mă gândeam că nu a fost corect ceea ce am făcut față de copiii mei și anume de a-i crește fără un tată.

După ce m-am interesat pe internet și am aflat că în urma cancerului ovarian, aveam o șansă de supraviețuire de 41% și maxim cinci ani de trăit dacă tratamentul nu s-ar fi dovedit a fi eficient, am început să mă gândesc ce vor face copiii mei dacă vor rămâne fără mamă și evident nu au nici tată. Kerrie, prietena mea de o viață, chiar m-a întrebat în timpul unei ședințe de chimioterapie dacă m-am gândit ce voi face cu copiii dacă eu nu voi mai fi. Bineînțeles că nu am vrut să vorbesc despre acest subiect pentru că în planurile mele nu era inclus și decesul.

Dar era o opțiune pe care nu trebuia să o neglijez. Într-adevăr, tatăl meu locuia în apropiere, dar avea aproape 80 de ani și nu putea să aibă grijă de trei copii. Iar mama mea locuia destul de departe, în Carolina de Nord și de curând fusese diagnosticată cu scleroză multiplă, așa că nici asta nu era opțiune și nu aș fi putut să pun povara pe umerii soțului ei. Unele din prietenele mele s-au oferit să aibă grijă de copiii mei, lucru care și acum mă intrigă pentru că cel mai mic dintre băieți are probleme comportamentale care mă fac și pe mine uneori să-mi ies din minți”, mărturisește mama.

Cum se pregătește o mamă bolnavă de cancer să-și ia rămas-bun de la copiii ei. Ți se rupe sufletul

„Datorită prietenelor mele au învățat să accept ajutorul oamenilor”

Femeia mărturisește că prietenele ei au fost un ajutor nesperat în această perioadă dificilă. Au mers cu ea la ședințele de chimioterapie, și-au închis telefoanele, au ținut-o de mână și au privit-o în ochi cu multă iubire și compasiune.

„Cu unele din prietenele mele am fost la liceu colege, așa că am trecut împreună prin căsnicie, divorțuri, pierderi, tot felul de probleme care pot apărea în viață. Ele m-au învățat că numai un prieten bun îți poate fi alături atunci când nu ai un tată pentru copii. Tot ele mi-au arătat că, indiferent dacă locuiești la câteva blocuri distanță de un om sau la câteva sute de kilometri, aceasta nu este o piedică în a-l ajuta”, susține femeia.

După ce am făcut cancer de 3 ori, singura mea prioritate este să îmi protejez copiii

„M-am vindecat de cancer”

După 16 ședințe chinuitoare de chimioterapie, Allison este acum sănătoasă, cancerul este în remisie, nu mai există nicio celulă canceroasă în corpul ei și a sărbătorit această victorie împreună cu prietenele ei la o cină „în familie”. După patru ani și jumătate de la primirea diagnosticului, în sfârșit mama se poate declara fericită și faptul că are alături prietene atât de bune a lăsat-o de multe ori fără cuvinte.

„Acum încerc să duc o viață normală, să mă bucur cât mai mult de copiii mei, îi duc la școală, îi duc la doctor, la dentist, sunt alături de ei și mă bucur de fiecare clipă. Acum băiatul meu cel mare are 19 ani, băiatul cel mic are 14 ani și nu mai este nevoie să mă gândesc la cine îi va adopta și în grija cui vor rămâne.

Sincer, acum nu mai cred că am fost egoistă pentru că nu le-am oferit un tată. Îi au pe bunicul lor, pe soțul mamei mele, pe tăticii prietenilor lor, pe soții prietenelor mele și credeți-mă că dacă aș fi putut să le ofer un tată care să îi iubească la fel de mult precum îi iubesc eu, aș fi făcut-o. Satul meu este vă bucurați de viață cât puteți pentru că totul se poate schimba într-o fracțiune de secundă”, sfătuiește mama.

Așa este! Ar trebui să prețuim fiecare secundă pe care o avem de trăit pe acest pământ alături de copiii noștri, fără să ne gândim la cel mai rău scenariu posibil, dar luând în calcul faptul că fiecare clipă poate fi și ultima…