M-am săturat să fiu dădacă pentru surorile mele mai mici și menajeră pentru părinții mei

Este cunoscut faptul că mulți părinți încurajează copiii mai mari să se implice în creșterea fraților mai mici pentru a-i responsabiliza, dar ce se întâmplă când se confundă rolurile în familie? Ba mai mult, celor mari li se dau taskuri suplimentare care privesc treburi casnice „ușoare”, precum spălatul vaselor, pregătirea unei mese rapide sau spălatul hainelor, pe care la vârsta lor, copiii nu le percep ca fiind tocmai „normale”.

Este și cazul unei tinere care susține pe site-ul Reddit cu vehemență că mama ei a făcut o nedreptate față de ea timp de câțiva ani buni.

„Am 27 de ani și am fost singurul copil al părinților mei timp de 16 ani. Mama mea, în vârstă de 45 de ani nu a locuit împreună cu mine timp de 15 ani, cât a lucrat în străinătate. L-a cunoscut pe tatăl meu vitreg în vârstă de 55 de ani, atunci când aveam 13 ani. S-au căsătorit undeva în Europa.

Eu provin din Asia. Atunci când mama mea a rămas însărcinată, era mai fericită ca niciodată pentru că nu se aștepta ca ea și tatăl meu vitreg să mai aibă încă un copil, eu deja fiind adult. Așa că a adus pe lume o surioară superbă.

Atunci când am împlinit 22 de ani, tatăl meu vitreg și mama mea naturală și-au dorit un al doilea copil. Doar că mama suferea de tensiune arterială crescută, așa că sarcina era cu mare risc. Cu toate acestea, au apelat la inseminare artificială. Își doreau să aibă și un băiețel, de vreme ce deja aveau două fete. A mai adus pe lume o fetiță.

Eu încă locuiesc cu tatăl meu vitreg, mama mea naturală și cu surioarele mele deoarece chiria apartamentelor în orașul unde locuiesc este mult prea costisitoare. Muncesc, pentru că doresc să-mi continui studiile și să urmez o facultate.

M-am oferit să plătesc chiria sau o parte de chirie și utilități, dar părinții mei au refuzat pentru că și-au dorit ca eu să îmi pun deoparte economiile pentru a merge la facultate. În schimbul banilor de chirie, m-au rugat să-i ajut cu treburile casnice.

Ambii mei părinți lucrează șase zile pe săptămână. Fiecare dintre ei au joburi full time, dar și propriile afaceri pe care le-au pus pe picioare. Și uite așa am devenit dădacă și chiar părinte cu normă întreagă pentru cele două surioare mai mici.

La început mi-a fost foarte greu să țin totul sub control, să mă descurc și la locul de muncă, să fie totul în regulă cu casa, să am și eu o viață socială și un iubit. Doar că mă simt ca un părinte acum și am probleme destul de accentuate pe plan psihic și emoțional din această cauză.

Îmi iubesc ambii părinți, dar sunt foarte obosită pentru rolul pe care l-am căpătat fără voia mea. Picătura care a umplut paharul în cazul meu a fost atunci când am planificat o excursie cu prietenele mele și i-am rugat pe părinții mei cu trei luni în avans să găsească o bonă pentru copii.

Ar fi urmat ca eu să merg la un concert, unde aveam să stau mai mule zile. În ziua concertului, părinții încă nu găsiseră nicio bonă. M-am panicat în acel moment pentru că trebuia să plec cu trenul în câteva ore și eram obligată să stau cu surioarele mele în vârstă de 10 și de 5 ani.

Nu mi-am putut contacta părinții, dar din fericire iubitul meu, care locuia la o oră depărtare de mers cu mașina de casa mea, s-a oferit să mă ducă la concert după ce a aflat de situația în care eram. M-a așteptat să îmi duc surioarele la mătușa mea, care locuiește la 5 minute de casa noastră.

Mai târziu, am aflat că mătușa trebuia să fie dădaca lor, dar din păcate nu putea să stea cu surioarele mele pentru că nu se simțea preabine. Părinții mei au „uitat” să-mi spună acest lucru. Este a cincea oară luna asta când „uită” să mă anunțe despre imposibilitatea de a găsi o dădacă. Așa că am decis să-mi înfrunt părinții și am avut o discuție cu ei.

Le-am spus clar că nu voi mai fi dădacă pentru copiii lor. Le-am zis că nu eu le-am dat viață și nu sunt responsabilă de creșterea lor și atunci s-au supărat și m-au jignit, spunând că nu sunt recunoscătoare pentru ceea ce fac pentru mine.

Nu știu dacă ar trebui să-mi cer scuze pentru comportamentul meu și pentru ceea ce am spus, de aceea vă cer ajutorul vouă. Momentan stau la o prietenă foarte aproape de locul de muncă. Ce să fac?”

Cum îți pregătești copilul pentru a deveni frate/soră mai mare

Postarea femeii pe Reddit nu a rămas fără răspuns. Internauții au avut sute de comentarii la adresa femeii, unele pozitive, altele negative.

„Dacă naști un copil atunci acel copil este responsabilitatea ta. Dacă nu ești dispus să renunți la locul de muncă sau să plătești pe cineva să aibă grijă de copilul tău, atunci nu ar fi trebuit să faci copii. Nu este corect să forțezi un membru al familiei să aibă grijă, date fiind circumstanțele. Comportamentul părinților tăi este revoltător și crede-mă că îți fură toți anii tinereții”, a scris un internaut.

„Practic tu ești un părinte casnic cu normă întreagă. Aranjamentul pe care l-au făcut părinții tăi și anume de a te pune dădacă pentru copiii lor și menajeră în casă în schimbul plății chiriei și a utilităților ar fi fost grozav dacă ți-ai fi dat și tu acordul, dar din câte văd nu ai fost de acord. Așa că părinții tăi au profitat de tine și au luat decizii în numele tău.

Ți-ai asumat o povară la care nu ai fost niciodată de acord. Dacă te dau afară, ai unde să te duci? Încearcă să economisești niște bănuți în situația în care ești acum, dacă este posibil dar ai în vedere închirierea unui locușor al tău, oricât de mic ar fi”, a sfătuit-o un alt internaut.

„Trebuie să te muți din casa părinților tăi. Ei nu vor vrea să te muți pentru că le este confortabil ca tu să fii babysitter-ul copiilor lor. Și dacă te întorci, o să-ți fie foarte greu să refuzi un rol care deja ți-a fost desemnat”, susține altcineva în comentarii.

„Tu te-ai oferit să le plătești chiria, dar părinții te-au refuzat pentru că și-au dorit ca tu să economisești niște bani pentru facultate. De fapt, aveau nevoie de o dădacă gratuită și eventual și de o menajeră. Cu cât stai departe mai mult de ei, cu atât te vor vrea cu disperare înapoi”, susține altcineva în comentarii.

Relatia fraterna: ce se intampla in familie atunci cand apare un fratior

„Nu-ți dai seama că părinții tăi te neglijează complet atât pe tine, cât și pe surioarele tale? Ai grijă de tine și fă tot ce îți stă în putință să părăsești casa părinților tăi”, scrie o altă persoană în comentarii.

„Mama ta naturală care nu a avut grijă de tine timp de 15 ani și tatăl tău vitreg au profitat de tine. Și-au dorit copilul după copil, dar nu și-au luat nicio responsabilitate. Ar fi trebuit să plătească o dădacă și o menajeră dacă și-ar fi dorit ca tu să economisești bani pentru a pleca la facultate”, susține un alt comentator.

„Domnișoară, la 27 de ani ești suficient de mare încât să locuiești pe cont propriu și să refuzi să fii tratată ca o menajeră sau ca o dădacă. Și-au dorit copii, să se descurce! Zilele tale ca părinte fără voie s-au terminat”, punctează cu vehemență altcineva.

„Nu-ți cere scuze față de părinții tăi. Dă-ți seama că intenția lor nu a fost cea mai curată față de tine. Te-au folosit doar pentru a avea grijă de copiii lor. Mergi înainte cu viața ta și nu privi în urmă”, sună un alt comentariu încurajator.

Din păcate, tot mai mulți copii deveniți adulți sunt părinți fără voie în societatea modernă actuală, oriunde în lume. Fie ca au 13, 16 sau 27 de ani, copiii nu trebuie să fie părinți pentru frații lor mai mici, ci pur și simplu frați care să se bucure și ei la rândul lor de copilărie și de tinerețe. Ce părere aveți? Sunteți de acord cu acest schimb aparent echitabil de servicii?