Pierderea sarcinii de la vârsta de 20 de ani mi-a confirmat ce am crezut mereu: că nu-mi doresc să fiu mamă

Nu toate femeile sunt făcute să fie mame și nu toți oamenii sunt făcuți să fie părinți. Acesta este un lucru cert. Sunt persoane care pur și simplu nu își doresc să aibă moștenitori, dar și oameni care simt că menirea lor pe această lume nu este să aducă pe lume copii.

Becky Martin a ajuns la această concluzie șocantă pentru unii, după ce, la vârsta de 27 de ani a pierdut prima și ultima ei sarcină. Soțul ei a susținut-o în decizia de a nu avea copii și nici până la acest moment cei doi nu au moștenitori.

„De când mă știu nu mi-am dorit să am copii. Am fost înconjurată de mică de mulți copii. Am fost fădaca verișorilor mei și am știut ce înseamnă datoria de părinte de la vârste fragede. Știam că a fi mamă nu înseamnă numai curcubee creionate cu creta pe asfalt, acadele dulci și desene animate, ci implică foarte multă responsabilitate pe care nu m-am simțit niciodată pregătită să mi-o asum.

Culmea este că am ales o carieră în care am fost înconjurată de copii și adolescenți, pentru că lucrez ca asistent social pentru familii cu copii. Dar nu m-aș fi văzut niciodată în ipostaza de mamă”, își începe Becky relatarea.

Am mai pierdut două sarcini, dar nu se compară cu ce simt acum

Femeia mărturisește că l-a cunoscut pe soțul ei când avea doar 20 de ani și, 7 ani mai târziu, după ce și-au cumpărat o casă, o mașină, au călătorit prin lume, a simțit nevoia să completeze tabloul de familie cu un copilaș.

„M-am îndrăgostit și asta mi-a schimbat percepția asupra dorinței de a avea copii”

Femeia mărturisește că în momentul în care s-a îndrăgostit de soțul ei, întreaga ei percepție despre a avea sau nu copii s-a schimbat. Dintr-o dată s-a simțit pregătită să aducă pe lume un copilaș care le-ar fi îndrăgit familia. Așa că, la 27 de ani a rămas însărcinată și la doar 12 săptămâni de sarcină, a suferit un avort spontan.

Durerea pe care a resimțit-o atunci nu s-a cumpărat cu nimic din viața ei de până la acel moment. După ce au luat în calcul chiar o opțiunea de a adopta un copilaș, amândoi au ajuns la concluzia că le-ar fi mai bine fără.

„Am avut nevoie de doi ani să îmi dau seama atât eu, cât și soțul meu, că ne este mai bine fără copii. Așa că el și-a făcut o vasectomie și am scăpat de această povară a incertitudinii”, susține Becky.

Nu mi-am dorit să fiu mamă până în momentul în care am avut o relație cu o femeie

„La 18 ani de la pierderea sarcinii, nu avem copii și ne simțim minunat”

18 ani mai târzu, Becky mărturisește că se simte mai bine decât oricând. În plus, având în vedere situația din lume la momentul actual, atât economic, financiar, cât și al conflictelor care se întâmplă, femeia susține că nici nu s-ar gândi să facă acest pas și să aducă pe lume un copilaș.

„Bineînțeles că ne-am împăcat cu ideea că nu o să avem niciodată copii, dar nu pot să nu mă gândesc cum ar fi arătat copilașul meu pe care l-am pierdut acum 18 ani? Ar fi avut părul blond și creț ca soțul meu? Cum s-ar fi comportat el? Pe cine ar fi moștenit?

Viața pentru noi și-a continuat cursul cât se poate de normal, dar și neașteptat. Am plecat pentru șapte ani peste hotare să predăm engleza după care ne-am întors în Canada. Suntem recunoscători copilașului care ne-a făcut părinți chiar și pentru câteva săptămâni pentru că ne-a dat o lecție importantă de viață”, concluzionează ea.

A fi părinte este o mare responsabilitate, o sarcină grea, dar bineînțeles plină de satisfacții și cu frumusețile ei. A nu fi părinte este o alegere pe care ceilalți trebuie să o respect,e să o înțeleagă și să nu o judece.